Bin Laden, un om de onoare al Sucevei

*

În vreme ce mulţi suceveni consideră că li se cuvine să înfulece din cultură pe pleaşcă (“E din banii miei, oi!”), fie cu invitaţii, fie privind, gratis, de pe platou (“Di ci sî ieu bilet, dacî am plătit impoziti, oi?”), Bin Laden – cum este poreclit omul acesta cu destin tragic, dar mare iubitor de muzică de toate genurile, m-a surprins cu onoarea şi cu demnitatea lui, greu de aflat la majoritatea făloşilor bucovineni.

*

Zărindu-l, pe platou, cu tricoul “Bucovina Rock Castle” şi cu brăţară roşie (dobândită cu biletul din noaptea de 18 august), mi-am întrebat colegii, care obişnuiesc să-l lase gratuit la spectacolele organizate de noi, de ce l-au obligat să-şi cumpere bilet şi brăţară (tricourile le-a vândut producătorul), iar colegii mei mi-au spus că Bin Laden a insistat să-şi cumpere bilet, pentru că “Aici e Bucovina Rock Castle şi trebuie respect!”.

*

Când am auzit una ca asta, Bin Laden se afla, din nou, în şirul de cumpărători de bilete pentru a doua seară de spectacol, cea din 19 august. M-am dus la el şi l-am rugat să accepte să fie oaspetele de onoare al festivalului. Omul şi-a îndesat mai pe frunte cuşma lui Decebal şi a acceptat. Cu bucurie, bucurându-mi sufletul. În fond, şi el, şi eu nu suntem decât doi nebuni ai Sucevei, dar cu onoare şi cu demnitate.

Rele tratamente aplicate minorilor, în Cetate

*

Vineri, 19 august, pe la ora 17 şi ceva, pe când începuseră probele de sunet ale trupei COMA, pe platoul torid al Cetăţii Sucevei au fost debarcaţi şi încolonaţi minori din mai multe ţări, cu steaguri la vedere, iar un cheremist didactic de la “Petru Rareş” ne-a transmis că ne debranşează imediat de la curent. Contrariat, l-am sunat pe viceprimarul Sucevei, domnul Lucian Harşovschi – un om cu care se poate sta de vorbă şi care se străduie din răsputeri să mai facă şi ceva ordine în harababura municipală suceveană, rugându-l să se ţină de cuvânt (cedasem manifestării din Cetate o oră, cea de la 19 la 20, apoi încă una, pe cea de la 18 la 19) şi să ne lase curentul, pentru că noi vom înceta orice probă la 17,55. Şi mi s-a promis că aşa va fi.

*

La 17,53, curentul a fost tăiat, fără să fim preveniţi, anulând setările probelor de sunet şi punând în pericol aparatura de zeci de mii de euro de pe scenă. Am văzut negru şi m-am năpustit, telefonic, asupra bietului domn Harşovschi, care nici dumnealui nu fusese prevenit, avertizându-l  că, dacă e pe care pe care, am să bat tobele până la ora 20. Şi am urcat pe scenă, spre amuzamentul muzicienilor din jur, dar, când să prind ceva din ritmul dificilului instrument (deja începuseră să mă aplaude oamenii de pe aleea de acces în cetate), m-a rugat Andi să renunţ, aşa că nu mi-am mai testat aptitudinile muzicale. În Cetate era linişte, nu se întâmpla nimic, iar peste “Bucovina Rock Castle” se trăsese heblul.

*

Crezând că a reînviat tradiţia primirii primului secretar, l-am sunat pe preşedintele Gheorghe Flutur, care se afla la aeroport, şi i-am spus povestea cu obidă, dar nu domnia sa era cauza tărăşeniei, iar copiii din mai multe ţări erau abandonaţi în calvarul torid al platoului Cetăţii din pricina alcuiva. Aşa că am mers să văd şi să aflu din pricina cui, fotografiind, adesea, cu ceasul meu în prim plan. Ceas care, în ciuda aparenţelor, nu e de aur, dar mi l-a făcut cadou nevastă-mea şi, de aceea, îl port cu plăcere.

*

*

Pe podul de acces în cetate, ziariştii deontologi locali deja arătau ca nişte raci fierţi, dar nu cred că li se trăgea de la căldură, ci de la pupatul dosurilor de popi şi de politruci băştinaşi. La intrarea în cetate şi în prima curte interioară, tineri, îmbrăcaţi în penibile replici de costume medievale sau în porturi ţărăneşti, aşteptau cu răbdare sosirea nu ştiu cui. În curtea interioară, scaune, un ecran, câţiva cetăţeni şi aliotmanul primarului dumneavoastră Ion Lungu, cu tricolorul pe piept. Aliotman tras la umbra unei bolţi, dar suferind şi el de căldură, şi din pricina costumelor cu cravată obligatorie.

*

*

Primarul dumneavoastră mi-a ieşit radios în cale – să juri că mă socoate frate de sânge! – şi mi-a propus pace şi prietenie versus bani pentru “Bucovina Rock Castle”, deşi “Bucovina Rock Castle” are nevoie, în primul rând, de toalete civilizate şi suficiente în şanţ, de duşuri şi de toalete în spaţiul de campare, şi apoi şi de bani. Dar nu din buzunarele primarului Ion Lungu (oricum, nu ar scoate un şfanţ), ci din bugetul local, tocat, majoritar, pentru cult şi incult – vorba regretatului Aurelian Ciornei. De lângă tricolorul patriotului creştin Ion Lungu, am pozat simbolul relelor tratamente aplicate minorilor – pâinea şi sarea, dar nu din vina lui Lungu, care şi el aştepta în caniculă de peste un ceas.

*

*

Pe drumul întoarcerii, aveam să aflu că relele tratamente erau aplicate minorilor de către dascălii lor şi, mai abitir, de ăla de la “Petru Rareş”, dezorganizatorul, obişnuit să aibă populaţia tânără a Sucevei la cheremul lui. Precum mulţi, mulţi, mulţi alţi profesori suceveni, care nu durează decât amintiri urâte ale trecerii lor cu tălpoaiele peste generaţii.

*

*

Precum vedeţi, de la ora 17, până la ora 18,35, minorii din mai multe ţări au fost ţinuţi încolonaţi pe platoul arzător al Cetăţii – dovadă a dispreţului cu care îi privesc dascălii lor. Iar aceste rele tratamente, aplicate minorilor, în prezenţa presei şi a politicienilor, au trecut neobservate. În fond, încolonarea la cheremul unora înseamnă tradiţie neaoş bucovineană, faţă de care trebuie să arătăm respect. Dar cu minorii, aflaţi la cheremul ăstora, ce facem?

Jos minciuna, domnilor politicieni și popi!

*

Aflu, cu dezgust, că la minciunile otrăvitoare ale popimii feudale, Consiliul Județean Suceava răspunde, politicește, cu o altă minciună: cică lista trupelor din actuala ediție „Bucovina Rock Castle” a fost aprobată de fosta administrație județeană, respectiv de domnul Ioan Cătălin Nechifor. Minciună ieftină și dovadă de sfătuitori nătângi, cocoloșiți în jurul președintelui Flutur. Dovadă și de incultură, și de anti-cultură, prin instincte primare de cenzură, de feudalism discreționar.

*

Oare să nu fi aflat Gheorghe Flutur, pe parcursul de la opera dumisale nemuritoare, scrisă cu oi, pe dealuri, până la „Hai în Bucovina?”, că orice manifestare culturală nu o aprobă nici odraslele protopopilor, nici politrucii, ci publicul? Oare să nu aflat Gheorghe Flutur că miile de tineri iubitori de muzică rock au validat la superlativ ediția din 2016 a Festivalului „Bucovina Rock Castle”?

*

Singurul responsabil pentru asumarea listei propuse, prin procesul verbal de jurizare, de muzicieni rock de mare valoare, sunt eu, Ion Drăgușanul. Iar dacă odraslele protopopilor îmbuibați vor o victimă de ars pe rugul ipocriziei, urc de bună voie treptele eșafodului, cu speranța că vor pricepe și bătrânii bigoți, nu doar tinerii, că, acolo unde dragoste nu e, nici credință nu e. Mi-i lehamite de ura și de intoleranța bisericească, mi-i lehamite și de ura și intoleranța politică, prin care ca într-o negură pâcloasă se ascund incompetențele.

*

Câtă vreme veți mai stigmatiza cultura drept asistat social? Un stat și un neam au obligația de a finanța cultura și memoria, dacă vor să lase aură luminoasă în timp. Iar când cultura și generațiile care vin sunt înjurate și insultate din grotele buticurilor religioase ale parazitismului social și istoric, e de datoria aleșilor noștri să le apere, nu să se lepede de ele ca de-o năpastă.

*

Îmi asum în totalitate ediția 2016 a Festivalului „Bucovina Rock Castle”, cu diversitatea genurilor propusă de competențe muzicale și validată de public. Declar public și fără nici o ezitare că libertatea de exprimare, pe care mi-au dăruit-o, cu sângele lor, tinerii revoluției visate nu mi-o mai ia nimeni, decât odată cu viața. Nu renunț la ea cu nici un chip, oricâți spălători de creiere s-ar năpusti asupra mea. Și mai declar că în biserica mafioților în sutane din România nu mai am ce căuta. Rămân nepământește credincios Căii lui Iisus și sub aura Lui voi săvârși ceea ce mi-i dat să săvârșesc. Atât și nimic mai mult. Nu am nevoie de alte biserici. Îmi ajunge Calea lui Iisus. Cea fără amenințări cu iaduri și cu procese penale. Cea pe deplin luminoasă și îndestulătoare.