Dragusanul - Blog - Part 731

Cornel Angelescu, ultimul trubadur al Bucovinei

Cornel Angelescu

*

Autor și al unei capodopere muzicale, „Doina”, pe versuri de Ana Blandiana („S-aude, s-aude, s-aude, din adânc, din vecii, din mereu / Murmurul, sângele, glasul poporului meu”), cantautorul Cornel Angelescu, un trubadur boem, asociat, de regulă, cu muzica folk, înseamnă, totuși, mult mai mult prin expresia largă și deplină a cântecelor sale, care mi-au tot amintit, de-an lungul anilor, când de dangătele clopotelor voievodale, când de vibrația inefabilă a cosmicității.

*

Pentru cântec și numai pentru cântec, el, Cornel Angelescu, s-a tot irosit pe sine, trăind rar și superficial dincolo de hotarele adânci ale muzicii. Este un supraviețuitor, care nu și-a abandonat risipirea pentru crezul său. În 7 iulie 2017, la ora 21, va cânta, împreună cu Mihaela Popescu, pe scena „Bucovina Acoustic Park” din Parcul Cazinoului din Vatra Dornei. Va cânta, adică ne va onora cu dumnezeirea sufletului său de flacără și de mistuire.

*

La mulți ani, Cornel Angelescu, și Dumnezeu să ni te ție numai întru bucurie!


Scrisori de-ale lui Aron Pumnul (III)

Vigneta 1

*

Acum să-ţi mai scriu şi câte ceva de cele ce se ating de locul naşterii mele. Aş avea trebuinţă de un fecior de omenie, aşa, ca de 16 ani, ca să-mi fie servitor, şi să-l plătesc după cum ne va fi tocmeala. Am scris preotului Ion Pop din Comana de Jos, care este preot şi în Cuciulata, ca să vorbească cu frate-meu Ghiţă, să-mi caute unul la noi în sat; dar nu ştiu ce este, că, până acum, nu mi-a răspuns nimica. Când te vei duce la Făgăraş, treci prin Cuciulata şi vorbeşte cu frate-meu Ghiţă despre lucrul acesta şi, dacă ar găsi pe cineva, să-mi scrie cu ce simbrie şi cu ce legă­tură ar voi să vie, ca aşa să-i scriu dacă pot primi condiţiunile puse ori nu.

*

Aici îţi trimit două exemplare din bro­şura mea despre fondul religionar bucovinean, unul în dar ţie, şi altul, tot în dar, domnului Căpitan Bran de Lemeni, precum este scris cu mâna mea pe a doua pagină a broşurii. Te rog dă acest exemplar domnului Bran şi, cu acea ocaziune, te poţi recomanda la dânsul. Mergând către Făgăraş şi pe aiurea, să abaţi prin toate satele, pe la preoţii români, şi să-i îndupleci pe fiecare să-şi prenumere (rezerve – n. n.) câte un exemplar din broşura despre fond, adică să-ţi dea câte 1 florin 30 cruceri v. a., pe care să mi-i trimiţi de împreună cu numele şi titula (numele – n. n.) prenumeratorilor, şi eu, după primirea banilor, îndată le voi expedia exemplarele prenumărate. Spune-le să citească cu luare aminte, să vadă ce fond măreţ are biserica română din Bucovina şi cât de bine stau preoţii ei, în privinţa materială, apoi să se pregătească, pentru sinodul viitor, să facă propunere bine cugetată, ca să înceapă şi ei întemeierea unui asemenea fond pentru ei şi pentru urmaşii lor, măcar prin colecte anu­ale cât de mici, căci tot vor creşte, cu timpul, şi se vor înmulţi. Dea cerul ca să fie zis într-o oră bună şi să înceapă măreţul lucru!

*

În Pârău am o soră, măritată după David Oană. Astă primăvară mi-a fost scris că se află în mare lipsă, din cauza anului rău, neroditor şi a bolii de vite, şi a fost zis să-i trimit bani, să-şi cumpere boi şi bucate. Mi-a sângerat inima că n-am fost în stare să-i pot trimite; pentru că eu am leafă anuală 630 florini v. a., cum poţi vedea în broşură, la pagina 188. Mai mult de jumătate din astă leafă merge numai pe doftorii; afară de aceea, fiind că pentru boala de care pătimesc, nu pot umbla pe jos, sunt nevoit să ţin un cal şi trăsură, ca să pot umbla la şcoală, şi ţinerea calului îmi mistuie cealaltă jumătate de leafă, aşa, încât, pentru trebuinţele vieţii şi ţinerea casei nu-mi rămâne nimica, ci aceasta se împlineşte din puţina avere a soţiei. Deci, trecând prin Pârâu, te rog abate şi pe la soru-mea, Maria, femeia lui David Oană, şi-i spune împrejurările mele, spunându-i să nu se supere pe mine, nici sămi ia în nume de rău, dacă n-am putut să-i ajut sărmanei în zilele năcazului, că Dum­nezeu mi-i martur că eu încă şi acum mai am datorii de plătit, cu carnete mari.

?

Eu nu pot pricepe de unde poate să vie un asemenea lucru, că oamenii, nefăcând mai mult iobăgie, nedând zeciuială din bucatele lor şi având pământurile lor, să ajungă la sărăcie şi la lipsă mai cumplită decât în timpul iobăgiei. De ce nu lucră ei sârguincios, căci acum li-i deschisă calea să se îmbogăţească; că au câmpurile lor, au cheltuieli puţine, aşadar ce fac, de nu se chivernisesc şi asigură cu bucate pe mai mulţi ani, înainte, ca, aşa, habar să n-aibă de anii neroditori? Eu, să fiu sănătos, m-aş îmbogăţi, în câţiva ani, de mi-aş cumpăra moşii de cele mari şi, apoi, aş face fundaţiuni pentru învăţăcei de cei buni. Îmi sângerează inima că nu pot fi între românaşii făgărăşeni şi cohălmeni, să-i învăţ cum să se cultive şi să se îmbogăţească cu foarte puţin lucru. Eu, să fiu în Cuciulata, aş face din pustiul ei pământ şi din rău întrebuinţata pădure, până în zece ani de zile, un gimnaziu plenar, cu zece fundaţiuni pentru gimnazişti şi cu zece fundaţiuni mari pentru jurişti şi practicanţi. Acolo zace pământ nelucrat mai mult decât 300 de iugăre; pământul se lucră rău, când ar putea produce înzecit mai mult tot cu aceeaşi muncă, nici mătăsăritul, nici pomăritul, nici fânăritul meşteşugit, nici stupăritul nu se cultivă deloc, prin care, de pe un loc de zece iugăre, poate avea cineva, cu lucru de 2 luni, un venit anual de 5.000 florini v. a.

*

Voi, în răstimpul studiilor, vă ocupaţi, cum să vede, numai curat cu studiile, pe când eu ştiu că noi, pe timpul nostru, pe lângă stu­diile obligate, am citit şi am studiat toţi cla­sicii, toţi filosofii tuturor naţiunilor şi toţi isto­ricii şi lingviştii lor; fiindcă este cunoscut că, în şcoală, se învaţă numai îndrumarea spre ştiinţă, iar nu ştiinţa însăşi, aceasta se învaţă numai din studierea autorilor renumiţi, care trebuie studiaţi afară de şcoală.

*

Fii bun, fiule, şi, după ce vei face ce ţi-am însemnat în astă scrisoare, scrie-mi toate împrejurările şi speranţele.

*

Fii sănătos şi fericit, îţi doreşte, al tău amic şi părinte,

*

Arune Pumnul”.

 Autograf Pumnul 2

(Aurel Paul Bănuţ, Luceafărul, I, nr. 8 din 15 octombrie nou 1902, p. 126).


Maria Sofia – “Fântâna Înţelepciunii”

Mihnea si Maria Sofia*

Maria Sofia împlineşte, astăzi, 26 iunie 2017, 3 anişori. Urmează să o întâlnesc, peste zece zile, la Vatra Dornei şi să o felicit tranşant pentru ursirea de “Fântână a Înţelepciunii” în viaţa prietenilor noştri Mihnea şi Nora. Pentru că aşa se traduce numele ei: Fântâna (Maria) Înţelepciunii (Sofia).

*

 Dar Maria Sofia Blidariu este mai mult şi decât atât, este totul, este calea de lumină şi de tămăduire, pe care păşeşte, de trei ani, încoace, acest anarhist incorigibil şi, prin muzică rock şi versuri rock, aprig sfărâmător de lanţuri şi alungător de bezne, numit Mihnea Blidariu de la Luna Amară.

*

Pentru că, de regulă, bărbaţii, şi nu femeile, sunt artiştii, cioplitorii în culoare, în piatră, în cuvinte sau în armonii, încă nu s-a aflat cine să-şi asume o statuie a Paternităţii. Doar aparatele de fotografiat, veşnic grăbite şi nestatornice, mai întrevăd şi schiţează contururile Paternităţii. Duioase, profunde şi biruitoare de vremelnicii.

*

Maria Sofia Blidariu împlineşte, astăzi, 26 iunie 2017, 3 anişori. Nimic nu-i poate face mai fericiţi pe mereu repetabilii părinţi ai lumii acesteia decât miracolul înmuguririi sângelui şi a cărnii lor în sfântul arbore al vieţii.

*

Maria Sofia

*

La mulţi ani, Maria Sofia, şi Dumnezeu să vă ţie numai întru bucurie!


Bianca Băiţan, de la Bucovina Rock Castle

Bianca Baitan facebook

*

Ca orice sucevean care vrea să-şi dureze un viitor sigur, Bianca Băiţan s-a stabilit la Cluj-Napoca, noua capitală a Moldovei dintre Carpaţi şi Nistru. De acolo, din inima Transilvaniei, a izbutit să ocupe un loc vacantat de voluntar al Festivalului “Bucovina Rock Castle”, pentru că festivalul din august reprezintă, din punct de vedere cultural, un dar al sucevenilor izgoniţi din Suceava platitudinii fudule şi a prostiei instituţionalizate.

Bianca Baitan*

Dintre cele trei Bianca Bucovina Rock Castle, care, în vara trecută, au asigurat securitatea spectacolului “Dark Funeral”, când jandarmii şi poliţiştii o tuliseră din loc, de spaima satanei… de sub sutane, Bianca Băiţan este “Bianca cea Blondă” – din pricina leneviei minţii mele, care a memorat, de-a lungul deceniilor, mult prea multe nume.

*

Deşi locuieşte, împreună cu sora ei, la Cluj-Napoca – şi mulţi voluntari s-au stabilit definitiv în municipiul viu de sud Feleac -, Bianca Băiţan nu ar renunţa la statutul ei nobiliar de… Bianca Bucovina Rock Castle pentru nimic în lume, mai ales că zvâcnetul de viitorime din august îi oferă prilejul minunat de a-şi retrăi şi părinţii.

*

 Ştiu sigur că Bianca Băiţan o să-şi afle împlinirile visate, pentru că păşeşte pe calea năzuinţelor ei cu perseverenţă şi cu înţelepciune, dar, deocamdată, ţin să o salut părinteşte şi, odată cu ea, pe toţi voluntarii, din partea uriaşei familii Bucovina Rock Castle.

*

La mulţi ani, Bianca Băiţan, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Ionică Băiţan, un suflet pe la răscruce

Baitan Ion

*

În vara anului 202, când lansam, la Zahareşti, opera recuperată a Eroului Bucovinei, Ion Grămadă, “Cartea sângelui”, un localnic, Ioinică Băiţan, şi Neculai Roşca, de la “Obiectiv de Suceava”, depuneau, în aceeaşi răscruce a vremii, o monografie a satului, o lucrare corectă, echilibrată, fără omisiuni şi fără exaltări, care mi-a atras atenţia. De atunci s-a legat între noi o prietenie, soldată cu amplasarea bustului Eroului Bucovinei la Stroieşti şi nu “undeva, în Bucovina”, cum sugerase Dimitrie Marmeliuc, de loc din Litenii megieşi şi care cunoştea mai bine decât oricare altcineva firea delăsătoare a localnicilor.

*

În 2007, când căutam un amplasament pentru opera sculptorului Cezar Popescu, dedicată memoriei scriitorului erou Ion Grămadă şi când, datorită refuzului stroieştenilor şi zahareştenilor de a contribui cu măcar un leu, intenţionam să ţin cont de sfatul lui Marmeliuc (în fond, bustul se realizase cu generozitatea de artist a lui Cezar Popescu, cu banii de pe “Mărturisitorii. O istorie a scrisului bucovinean” şi cu un sprijin decent din partea unor prieteni: Gavril Mîrza, Gheorghe David, Petrică Ştirbu, Daniel Tănase, Constantin Gătej, Orest Onofrei şi Gabriel Şerban), Ionică Băiţan, după ce eşuase în a mă convinge să pun bustul la Stroieşti, a scos o sumă de bani, nu mai ştiu câţi, rugându-mă să primesc şi de la el un mic obol pentru cauza sufletelor amândurora. Am rămas surprins şi, în baza acelei contribuţii, am decis, pe loc, să pun bustul Eroului Bucovinei undeva, la Stroieşti. Pentru că exista, totuşi, un suflet pe la răscruce, care să-şi asume o fărâmă de responsabilitate.

*

Monografia Zahareştilor şi cinstirea Eroului Bucovinei, Ion Grămadă, care a căzut, la Cireşoaia, în 27 august 1917 (de asta se va încheia Festivalul Bucovina Rock Castle, ediţia din acest an, în 27 august 2017!), au însemnat, mereu, reperele care mi l-au apropiat de suflet pe Ionică Băiţan, actualul director al Şcolii de Arte “Ion Irimescu” din Suceava.

*

La mulţi ani, Ionică Băiţan, şi Dumnezeu să ni te ţie numai întru bucurie!


Pagina 731 din 1,501« Prima...102030...729730731732733...740750760...Ultima »