Constantin Papuc şi cuvintele noastre
Înainte de a părăsi dulcile meleaguri mioritice bucovinene şi a fugi în Anglia, de unde s-a întors abia după Revoluţie, caricaturistul Constantin Papuc, inginer de profesie, desena situaţii anormale, dar care ascundeau în absurdul lor doze uriaşe de umor savuros. Revenit în patria natală, caricaturistul Constantin Papuc s-a confruntat cu o realitate şi mai duşmănoasă, şi mai anormală decât cea comunistă, dar s-a străduit să-i reziste, colaborând cu desene satirice şi la revistele umoristice din întreaga lume (de colaborarea cu Australia îmi amintesc bine), dar şi la ziarul fraţilor Iftodi, “NordPress”, pe care l-am condus până ce noua nomenclatură şi-a impus autoritatea şi, la rândul meu, m-am văzut nevoit să-mi asum viaţa pe cont propriu.
*
Vreme de decenii, aflat într-o mută şi surdă bătălie cu statul “ăstora”, o bătălie soldată cu victorie şi la CEDO, caricaturistul Constantin Papuc părea să fi abandonat exprimarea prin linii poznaşe. Părea, pentru că, între timp, descifrând resursele de umor din profunzimea propoziţiilor prozaice, începuse să lucreze, în paralel cu exerciţiile grafice de rubrică în “Crai nou”, un album cu “Cuvinte desenate”, publicat, mai zilele trecute, la Editura “CreArt”.
Ca artist, Constantin Papuc are un palmares de premii internaţionale, desenele lui fiind recunoscute drept valoroase la Zaporojye (Ucraina), Margate (Anglia), Legnica (Polonia), Cuneo (Italia), Vercelli (Italia), Edinburgh (Scoţia), dar şi la Gura Humorului, Suceava, Bristriţa, Galaţi – repere importante ale umorului românesc. A avut expoziţii personale în Suceava, Londra, Iaşi, Sydney şi Canberra, iar lucrările lui s-au aflat, în expoziţii de grup, prin ţări precum Polonia, Lituania, Ucraina, Bulgaria, Turcia, Grecia, Italia, Franţa, Belgia, Marea Britanie, Canada, Japonia, Australia şi, desigur, România.
Umorul “cuvintelor desenate” e simplu: “A fost trecut la chiaburi fiindcă avea fundul grădinii tocmai în U.R.S.S.”, de pildă, satirizează absurdul graniţei lui Stalin, care a tăiat în două grădini pe la Bilca, Vicovu de Sus, Izvoarele Sucevei, mutilând sau chiar strivind destine. Satira nu înseamnă, în mod obligatoriu, umor, ci mai curând “nici măcar plânsul nu ne-a mai rămas”, cum obişnuia să spună regretatul Romulus Vulpescu. Prin urmare, fără alte comentarii, o să vă las în compania unor “cuvinte desenate” de Constantin Papuc, urmând să decideţi singuri unde nu ne mai rămâne nici măcar plânsul şi, ca să nu ne sufocăm, trebuie să izbucnim în râs.
*
