roman istrati: Scrisoare de la tata
Să ştii că-au nins strigoii pe la noi
şi drumurile sunt înzăpezite
nucul din poartă ieri s-a prăpădit
că l-a trecut zăpada prin cuţite
şi nu e chip să crească înapoi.
*
Iar lupul a ieşit din vizuini
şi sare, noaptea, cailor în spate
şi nu se teme nici de foc sau câini
oricât l-ai împuşca, oricât l-ai bate
când se repede poartă-n gheare spini.
*
Şi oile sunt bine, sănătoase
şi nu le vindem până-n primăvară
doar cu zăpada asta e mai greu
căci stăm şi noaptea să nu calce hoţii
pe rând, când mumă-ta, când eu.
*
Vezi ce lucrezi pe-acolo pe la tine
ca să nu-ţi iasă vorbe mai târziu
şi ai grijă că acum eşti singur
să nu te bagi prin tot felul de case
sau să te frigi pe gură cu rachiu.
*
Noi suntem bine şi chiar mie-mi bate
în ochiul drept câte o cucuvea
de nu mai văd o săptămână-n şir;
eu te sărut; nu pierde cartea asta
că nu se ştie de ne-om mai vedea.
