Gara din Cernăuţi, în 1868
Cum nu prea ştiu limbi străine (doar cu româna mă descurc oarecum), procedez şi eu, în ultima vreme, după exemplul lumii civilizate: citesc poze, intuind semnificaţia textelor. De pildă „Lemberg-Czernowitzer Eisenbahn: Einsturz der Pruth-Brücke bei Czernowitz, 4. März 1868. Samt Güterzugwagen” nu poate însemna decât „Calea ferată Lvov-Cernăuţi: Prăbuşirea podului de peste Prut, la Cernăuţi, 4 martie 1868. Distrugerea unui tren cu vagoane de marfă”, în vreme ce textul „Lemberg-Czernowitzer Eisenbahn: Pruthbrücke bei Czernowitz” nu poate însemna decât „Calea ferată Lvov-Cernăuţi: Podul de peste Prut, la Cernăuţi”, fotografiile făcute de Albertina fiind cât se poate de explicite, după cum vă puteţi convinge singuri.
Podul de peste Prut, înainte de catastrofă
Iar ca să aflu mai multe, dau o fugă până în martie 1868, ca să răsfoiesc paginile gazetei „Albina” (III, nr. 35, Viena, miercuri 27 martie / 8 aprilie 1868) şi mă pun pe translatat, din greoaia ortografie etimologistă, articolul „Calea ferată Lvov-Cernăuţi”, publicat în pagina 3, pentru că şi pe atunci politica şi propaganda religioasă însemnau totul, o catastrofă feroviară folosind tot politicii şi, mai ales, cuvioşilor slujitori ai altarelor, care profeţiseră mari nenorociri, dacă se va folosi satanica maşinărie, care scoate fum pe nări şi scântei din creştet. Nu înţeleg mare lucru, pentru că tragedia era doar un pretext, insinuând spre cei care urmau să folosească „un milion de florini anticipare (investiţie – n. n.) de la stat”, câştigătorul licitaţiei fiind consorţiul principelui Leon Sapieha, drept concesionar, şi Thomas Brassey, drept constructor, ambii urmând să facă, în curând, şi calea ferată Cernăuţi-Suceava, iar în Moldova, Paşcani-Burdujeni. Tocmai de aceea, „frângerea punţii la Cernăuţi… durere!, tare în grabă adeveriră profeţia noastră”, slujea propagandistic clasei politico-popeşti a „românimii austriece”, care, în cele din urmă, concluziona că dezastrul feroviar cernăuţean s-ar fi datorat materialelor ieftine pentru „punţile de fier după sistemul lui Schifkorn”, procurate de „sub-întreprinzătorii Poretti şi Kozaliewicz”.
Podul de la Cernăuţi şi constructorul Thomas Brassey
Ştirea neprelucrată propagandistic a fost publicată de „Gazeta de Transilvania” (XXXI, nr. 19, Braşov 18/6 martie 1868): „Bucovina. Cernăuţi, 11 Martie (vechi, deci în 29 aprilie nou s-a produs dezastrul – n. n.). Trenul de aicea, care porni, de dimineaţă, spre a merge la Lemberg (Lvov – n. n.), îndată după pornire, când locomotiva ajunse pe cel din urmă stâlp al podului de peste Prut, se rupseră fiarele podului şi locomotiva, dimpreună cu vagoanele, căzură şi se înecară în Prutul cel crescut în unde. Numai providenţa dumnezeiască fieri de nu căzu şi trenul cu persoane în Prut. Personalul locomotivei şi conductorul dispărură sub unda apei, un alt servitor abia se eliberă ca vai de el, iar vitele din vagoane, căzute în apă, unele fură zdrobite, prăpădite, altele înotau printre sloiuri de gheaţă. Priveliştea era tristă, după ce alergară şi din oraş oameni spre ajutor”.
Dezastrul, fotografiat de Albertina
Prăbuşirea podului în prut, într-un desen de presă
