Dragusanul - Blog - Part 567

Ce a văzut Eminescu, la Putna, în 1871

Putna, 1871 – desen de Szatmary

Eminescu, personajul din stânga acestei litografii, cu faţa şi cu o mână în buzunarul pantalonilor deschişi la culoare, organizator, din postura de secund al lui Slavici, al Serbărilor de la Putna, din august 1871, a văzut o altă Putna, decât cea care ni se înfăţişează nouă, astăzi. Cum arăta? Ne “povestesc” iconografic Carol Pop de Szatmary, Franz Xaver Knapp, dar şi graficianul Iulius Bernt, precum şi fotografiile din 1880, care, ca şi desenele, înfăţişează Putna, mănăstirea şi satul, din perspectiva muntelui din vecinătate, pe care urcaseră Eminescu şi Slavici, în preziua serbării, pentru a se bucura de reuşită în doi, fiind suspectaţi de mulţime că ar fi fugit cu banii. Din pricina acestui zvon, după serbări. Slavici avea să rămână gaj, la Putna, până ce Eminescu, plecat la Iaşi, a adunat şi trimis banii care să achite în totalitate costurile.

*

Ce au văzut Eminescu şi Slavici la Putna, în 1871? În primul rând, portul de sărbătoare al ţăranilor români, care nu seamănă cu cel de astăzi, şi pe care l-a reprodus, într-o acuarelă, Szatmary, autenticitatea acelui port fiind confirmată de fotografiile de mai târziu, inclusiv de cea a părinţilor lui Iancu Nistor. Au văzut şi portul ţărănesc de fiecare zi, redat de Knapp în acuarela cu chilia, iar dincolo de oameni, vestigiile ciudate, şi măreţe, şi jalnice (bisericuţa fusese încropită, în stil moldovenesc, de Iacob Putneanul, jefuitorul mormintelor voievodale de la Putna, avansat, recent, la rangul de sfânt), ale celei mai importante ctitorii voievodale moldoveneşti, care supravieţuise vremurilor doar ca simbol, nu şi ca mărturie veche.

Putna, Chilia lui Daniil Sihastrul – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

Putna, mănăstirea, în 1860 – acuarelă de Franz Xaver Knapp (1809-1883)

Putna, 1850 – acuarelă de Franz Xaver Knapp

Altarul bisericii mănăstirii Putna –
Familia, 1871 august 15

Bucovineni, în 1871 – acuarelă de Szathmari

Putna, mănăstire – desen de Rudolf Bernt (1844-1914)

1880: Kloster Putna; fotografie de Julius Dutkiewicz

Putna, în Secrets of the Balkans

Chilia – în Kaindl

Putna, în Roumanie, de Kurt Hielscher

1880: Putna; fotografie de Julius Dutkiewicz

1880: Bauernhaus in Putna; fofografie de Julius Dutkiewicz

*


Fotografii din Bucovina anilor 1880-1894

 

Cernăuţi, 1879

Bucuria găsirii acuarelei lui Franz Xaver Knapp cu interiorul mănăstirii Putna, acuarelă datată în 1850, m-a îmbrâncit la muncă pentru a căuta alte mărturii fotografice, de prin anii 1880, care au rămas, în marea lor majoritate, necunoscute la noi. Câteva fotografii, cu instantanee surprinzătoare din Cernăuţi, Putna şi Suceviţa, vă stau la dispoziţie în această pagină.

Cernăuţi, 1894

Cernăuţi, 1894

Cernăuţi, 1894

Cernăuţi, 1894

Cernăuţi, 1895

Putna, 1850 – acuarelă de Franz Xaver Knapp

Dolina din Putna, 1880

Mănăstirea Putna, în 1880

Putna, fotografie panoramică din 1880

Gospodărie din Putna, în anul 1880

Mănăstirea Suceviţa, în 1880

Biserica mănăstirii Suceviţa, în 1880

Suceviţa, în 1880

*


Rana: Lumea lor


Liliana Widocks: Amintiri în maci

Amintiri în maci

*

Mă strânge iarba de la subsuori,
ţărâna-mi fură visul în culori
şi pân’ la oase, îmi e dor şi îmi e frig,
de şoaptele ce mă căzneam să-ţi strig,
dar nu mă mai aud nici munţi, nici văi golaşe,
pe pântec mi s-au aşezat, în nori de fum, oraşe
şi muncitori întorc lumina-n schimbul trei,
când nasturii de bluză mi-i deschei,
foşnesc zboruri de lilieci pe fuste
şi vin gângănii, tremurând din aripi, să mă guste,
mă plouă cerul şi mă scurg sub pietre,
tufe de crini mi se agaţă-n plete,
se strâng să-mi bea, din suflet, vârcolaci,
sângele-mi fuge-n lume – câmp de maci
şi din dorinţe mi se-alege praf de aur,
purtat de vânt, urcă la cer balaur,
înghite îngeri, cerând din rai, pentru-amândoi,
un strop de vin şi-un colţ de pâine înapoi,
să-ţi înviez pe palme, să mă zideşti ulcior,
să locuim săraci şi goi în clipa de amor,
să nu ştiu altă vorbă, să nu asculţi alt glas,
timpul să creadă că doar noi doi i-am rămas.

*
Pravilă veche

*

Între petale de garoafă am să-ţi scriu
un peşte zvârcolind în argint viu
şi am să desenez pe tivul zdrenţuit,
o literă din graiul aramit,
o şoaptă cu buzele rotunde,
pusă-n ecou, ce nu ştie pe unde
îşi poartă icnitura din plămâni
şi vin răspunsuri peste săptămâni.
Pe palme am să cern în ploaie
făină albă, drojdia o să se-nfoaie
şi-o să se ia cu mine la arţag,
pe pâine o să coc sărut cu drag
şi din picioare am să-ţi cânt o poartă
din lemn de trandafir, cu păsări sculptată,
iar zborul, prins la dumneata sub piele,
mi-o zdruncina amarul din nuiele,
cât înconjoară-un rob al bolţilor grădina
şi Dumnezeu îmi caută în păr vina.
Am să semnez, pe cioburi mici de rouă,
iubirea mea cea veche, pe-asta nouă
şi de-ai să uiţi un gând pe lăcrămioare,
am să te-aştept pe cruce, până-n Postul Mare.

*

Mă văd

*

Mă dor înlăuntrurile,

mă rup din vis gândurile,

pun noapte pe faţă tristeţile,

nu mă primesc dimineţile.

Mă calcă-n picioare lamentările,

pun sare pe rană toate culorile,

mă uită, murind, disperările,

mă plâng, fără noimă, aşteptările.

*

Balet

*

Se ridică pe vârfuri, se lasă pe călcâi,
se roteşte pe gleznă, vrea să rămâi
cu ochii închişi, să simţi pasul uşor,
tremur din pleoape, ştie c-o ador,
mă poartă pe degetele fine,
îi simt răsuflarea pe tâmple, când mă ţine
de mijloc, mă prinde în voaluri,
precum râul se-ntinde şi sărută la maluri,
dansăm, ritmul ne crede poeţi,
din versuri alegem iambii desueţi,
loveşte din talgere, ne-mproaşcă fiori,
îi ridic oboseala, de la subsuori,
îmi şopteşte să deschid ochii, să vadă
luminile ce-au lăsat cortina să cadă,
plec după ea, tăcerea e senină,
mi-a tatuat pe suflet, otrava, o balerină
şi mor, fără să ştiu de are antidot
pentru iubirea, fără margini, a unui idiot.

*

Criză de identitate

*

Mă mână iapa iadului în dezastru,
soarele s-a tras la faţă, în albastru,
cerul e-n flăcări, raiul doarme-n scrum,
centaurii pasc amintirea, pe drum, 
iarba e albă, lepra minerală
sfârtecă cu ţurţuri aurora boreală
şi curge pe pământ sânge bolnav de tuse,
din oasele torturii spinări ne sunt impuse,
să le-mbrăcăm cu vremea, ce am lăsat să plece,
minutul ţine biciul în pumn şi ne petrece
dincolo de moarte, căci nu-i ştim înţelesul,
ziua e roşie-n obraji, un tunet i-a şters sensul
şi nopţile, ce-au abuzat, în somn, orice culoare,
mă strigă s-adăstăm în universuri călătoare,
dar nu am paşaport, din infinit lipsesc,
nu am nici literă, până nu te găsesc.

*

Agenţi sanitari

*

Îmi cad ochii pe o scrisoare,
ce ai trimis cu ultimul poştaş,
azi despărţirile vin din calculatoare,
fără mirosul disperării de pripas.
Îmi picură din ochi bucăţi de amintiri,
imagini ce ţineau stavilă pentru lacrimi,
le-nchid în plicul marilor iubiri,
răpuse sub grea lespede, de patimi.
Sunt orb în mintea mea de-acum şi nu mai ştiu
de pipăi adjectivele sau verbul obosit,
mă trag de fuste lăcuste, în pustiu,
să devoreze ultima fărâmă de suflet chinuit.


Pagina 567 din 1,488« Prima...102030...565566567568569...580590600...Ultima »