1810: Ansicht des silberhaeltigen Bleybergbaues und der Schmelzhüttenwerke zu Marien-See bey Kirlibaba in der Bukowina. Autor: Anton von Manz Mariensee
Există o atotcuprinzătoare colecţie de iconografie străină, dedicată ţinuturilor româneşti, prin bibliotecile, în ultima vreme digitalizate, ale lumii, spre care toţi năzuim aproape în mod inexplicabil. La rândul lor, desenele, acuarelele şi fotografiile acelea mărturisitoare au un acelaşi inexplicabil, care nu este, în fond, decât un tulburător instinct al libertăţii. Nu dor, nu conştientizare, ci doar instinct, tânjire secretă şi insuficient precizată; dorul produce conştientizarea, iar de la conştientizare, la revoltă, la revoluţie, nu-i decât un pas.
1774: Ansicht der Stadt Czernowitz in der Bukowina. Lithografie von Anton Lange, 1823
Ilustratele de călătorie, în forma lor primară (desene şi acuarele), formă care include, în cazul Bucovinei, autori necunoscuţi – topografi militari, care îşi exercitau aptitudinile artistice care i-au predestinat unei astfel de mobilizări în armata austriacă, nu erau mărturii destinate României ulterioare, ci instinctului liberăţii care deja bântuia prin Europa vremii lor şi care, în formule romantice, se manifesta în rândul mulţimilor prin dorinţa de a călători. Măcar cu imaginaţia. Aşa apar litografiile şi cărţile de călătorie, multe dintre ele ilustrate, şi care sunt altceva decât relatările călătorilor străini, care erau destinate autorităţilor catolice şi militare ca adevărate rapoarte de spionaj. În litografii şi în cărţile de călătorie încep să apară descrieri ale pitorescului, ale „exoticului oriental”, aproape similar celui al „Indiilor” de peste ocean. Chestia asta, a instinctului libertăţii ca tânjire după exotic se simte, se percepe şi mai rar se şi desluşeşte în acuarele litografiate „Ansicht der Stadt Czernowitz in der Bukowina”, făcută de un artist anonim, cu trimitere la Cernăuţii de înainte de anul 1774, în „Ansicht des silberhaeltigen Bleybergbaues und der Schmelzhüttenwerke zu Marien-See bey Kirlibaba in der Bukowina”, lucrată de Anton von Manz Mariensee, dar mai ales în acuarelele lui Franz Jaschke (1775, Gtatz – 06.11.1842, Viena), care au ca temă şi Bucovina, dar şi Transilvania. Din Bucovina, cele două lucrări cu Cetatea Sucevei şi cu ruinata cea dintâi biserică de mir a Moldovei, Mirăuţii, ambele intitulate „Ansicht von Szutzawa in der Bukowina”, mi se par importante, cu atât mai mult cu cât studiul lui Eugen I. Păunel, „Acvarelele bucovinene ale pictorului Franz Iaschke, din 1810″, publicat în „Codrul Cosminului” (VIII, 1933-1934, Cernăuţi, pp. 419-432), deci la un secol şi mai bine după trecerea pictorului silezian prin Bucovina, menţionează o singură lucrare cu Cetatea Sucevei şi Mirăuţii în ruină, cea descrisă, în albumul „National-Kleidertrachten und Ansichten von Ungarn, Croatien, Slavonien, dem Banat, Siebenburgen und der Bukowina, / Costumes nationaux et vues d’Hongrie, de Croatie, d’Esclavonie, de Bannat, de Transilvanie et de Bukowine. / Nact der Natur gezeichnet und gestochen von Franz Iaschke, Wien 1821. Gedruckt bey Anton Strauss, k. k. priv. Buchdrucker”, astfel (confuz şi imprecis): „Nu departe de oraşul Suceava, despre care am şi vorbit mai sus, e situată, pe un deal nu prea înalt, o mănăstire, scutită de un zid împrejmuitor (desenul ne-o înfăţişează); iar mai jos de ea (N.R.: e vorba de biserica Mirăuţilor, pe atunci în ruină, folosită drept grajd pentru animale), se arată, pe o colină, ruinele unui vechi castel întărit, pe vremuri, reşedinţa Domnitorilor Moldovei. Se pare că a fost distrus cu forţa; această soartă a suferit-o, probabil, la una din desele năvăliri asupra acestei provincii, ale Polonilor şi Turcilor. Nu voim să decidem dacă distrugerea castelului de reşedinţă sau, după cum o pretind alţii, ordinele Porţii au înduplecat pe Domnitorii Moldovei să părăsească domiciliul lor; un lucru, însă, e cert, că Voievozii sau Hospodarii îşi aveau reşedinţa lor, până la jumătatea secolului al şasesprezecelea, la Suceava, şi că ea a putut fi mutată, de aci, la Iaşi, deci de-abia în jumătatea a doua a acestui secol”.
1810: Franz Jaschke, Ansicht von Szutzawa in der Bukowina
1810: Franz Jaschke, Ansicht von Szutzawa in der Bukowina
În ambele lucrări apare, alături de un armean din Suceava, în port oriental, „arhiducele Ludovic, unul din cei 11 fraţi ai Împăratului Franz al Austriei, la 1807 şi 1808, într-o călătorie de-a lungul frontierei otomane” sau „arhiducele Rainer”, ceea ce probează că ambele lucrări datează fie din 1807, fie din 1810, cum menţionează sursele iconografice – nu şi albumul, care nu conţine nici o datare. Eu înclin să cred că acuarelele lui Jaschke sunt consecinţa ambelor călătorii. În Bucovina s-a aflat despre existenţa acestui album abia în anul 1932, când „cartoanele” albumului fuseseră achiziţionate de colecţionarul cernăuţean Alexis Zaloziecki, de la „arhiducele Frederic, un strănepot al mecenaţilor artistului”, Zaloziecki cumpărând „şi unele acvarele-unicate, rămase nereproduse”, dar pe care Eugen I. Păunel nu le văzuse. În album apăreau şi câte 12 acuarele cu localităţi din Transilvania şi Banat, despre care Păunel aflase din „Archiv fur Geographie, Staats und Kriegskunst” (XII, 1821), „Lexiconul biografic austriac”, de Constant Wurzbach, care prelua informaţiile evazive ale baronului Iosif Hormayr din „Archiv…” şi din volumul II al „Bibliografiei româno-ungare” (p. 233, sub. No. 1136), de Andrei Veress, care văzuse stampele expuse în Muzeul Naţional din Budapesta; exista câte un exemplar al lor şi la Fundaţiunea universitară Carol I din Bucureşti, dar până în 1933 nimeni nu s-a ocupat, în România, cu popularizarea acelor mărturii iconografice interesante despre o bună parte din România de astăzi. Şi nici după aceea, în ciuda faptului că ele sunt vehiculate intens pe net, dar sub semnătura semitransparentă, pe diagonală, ale unor ipochimeni de pe-aici, care se cred Franz Jaschke şi vor drepturi de autor pentru achiziţionarea lucrărilor nemânjite de dolofanele în nesimţire nume ale minusculozităţii lor.
Huţan din Ţibău – de Franz Jaschke (1775-1842)
Cum acuarelele cu tematică bucovineană le-am mai publicat, o să vă pun, acum, la dispoziţie, lucrările lui Franz Jaschke cu tematică ardelenească, inclusiv, deci, bănăţeană – atâtea câte mi-au ieşit mie în cale:
1810: Baia Mare – acuarelă de Franz Jaschke
Franz Jaschke: Ansicht der Saline Rhonaszek in der Marmaros
Franz Jaschke: Demsus, Dacisch Römisches Denkmal im Hatzeger Tal in Siebenbürgen
Franz Jaschke: Ein Bauer aus Bocsko in der Marmaros
Franz Jaschke: Ein bewaffneter Plajash aus Siebenbürgen (grănicer năsăudean)
Franz Jaschke: Ein Flößer von Körösmezö in der Marmaros
Franz Jaschke: Gola detunata ein Basaltberg ohnweit Zalathna in Siebenbürgen
Franz Jaschke: Ein Junger Mann von Oberascha Obrása in Siebenbürgen
Franz Jaschke: Mädchen von Oberascha Obrása in Siebenbürgen
Franz Jaschke: Izlas eine gefährliche Strecke der Donau im Banat
Franz Jaschke: Mädchen aus dem Hatzekertal in Siebenbürgen
Franz Jaschke: Mädchen im Sonntagsputz von Torotzko in Siebenbürgen
Franz Jaschke: Weiber aus der Almasch im Banat
*
