Bietul meu bunic, bieţii noştri bunici!

Un “izmănar” de la Mărăşeşti: Leon Bîrzu din Plopeni

În vreme ce comisiile ministeriale de anchetă, ba chiar şi presa semită românească stabileau că revoltele din satele sucevene nu erau antisemite, ci se datorau situaţiei economice precare, exacerbată de dobânzile bancare cămătăreşti şi de impozitele mari, Baroul bucovinean se întrunea în păr la Cernăuţi, în Palatul de Justiţie, sub conducerea universitarului Constantin Rădulescu, pentru a se pronunţa „împotriva agitatorilor antisemiţi” şi, în primul rând, împotriva cuziştilor, care „nu pot forma un partid politic, nefiind altceva decât uneltele inconştiente în mâinile partidelor de opoziţie”. Din interese politice, avocaţii bucovineni, stabileau, în dauna românilor, că „turburările antisemite, mişcările şi devastările ce-au avut loc în Maramureş şi în oraşele şi satele Suceava, Câmpulung. Vama, Bosancea, Bălăceana etc. din Bucovina” se pot generaliza şi degenera „în plină revoluţie”.

Avocaţii bucovineni ignorau faptul că, la Suceava, cei peste 2.000 de ţărani, veniseră, joi, 10 iulie 1930, înarmaţi. Nu cu bâte, furci sau topoare, ci cu armele capturate de ei, de la duşmani, pe fronturile primului război mondial. De asta, de fapt, statalitatea românească s-a grăbit, prin emisarii ei bucureşteni, să-i scoată basma curată pe tinerii arestaţi, achitaţi după o săptămână, inclusiv cei care au fost prinşi cu bunuri furate, pe care cică le primiseră de la „nişte necunoscuţi”. Represaliile reale s-au făcut în ascuns, şi doar câţiva ţărani, printre care bunicul meu, Mihai Gâză, au fost asasinaţi prin „rezonanţă” (încercaţi să bateţi cu ciocanul într-o scândură de brad şi veţi simţi o durere fulgerătoare şi insuportabilă până în umăr). Nu putea „marele prestigiu al înţeleptului Rege Carol” să procedeze şi cu supravieţuitorii fronturilor României Mari aşa cum am procedat cu supravieţuitorii de la Plevna, Griviţa, Smârdan, pe care i-au biruit, între anii 1878-1888, jandarmii regali, înecând satele României în sânge. Eroii de la Oituz, Mărăşeşti, Mărăşti erau eliminaţi cu discreţie, de către un stat ca şi baroul bucovinean „martor îndurerat” nu al calvarului ţărănimii eroice şi martire, ci „al turburărilor şi devastărilor din frumoasa Bucovina”, solicitând „tuturor instituţiunilor şi corpurilor constituite, tuturor corporaţiunilor şi asociaţiunilor, ca şi tuturor cetăţenilor patrioţi să condamne, prin atitudinea şi hotărârile lor agitaţiunea cuzistă, cerând cu aceeaşi energie stârpirea agitaţiilor, prin prevenirea, urmărirea şi aplicare severă a legilor penale în fiinţă”[1].

Bietul meu bunic! Iată pentru binele cui şi-a vărsat şi el parte din sânge prin tranşeele României Mari! Măcar dacă şi-ar fi folosit arma automată, capturată de la nemţii care l-au scos din apă în izmene, şi împotriva nedreptăţii proverbului care doar la elitele noastre se referă: „românul, când a ajuns împărat, întâi pe taică-su l-a spânzurat”. Ştiţi proverbul altfel? Înseamnă că nu îl ştiţi bine.

Doar profesorul Victor Cădere, secretarul general al ministerului de interne, părea să-i înţeleagă, oarecum, pe ţăranii care supravieţuiseră bătăliilor României Mari, care nu ar fi scrâşnit din dinţi, prin Suceava zilei de joi, 10 iulie 1930, dacă „n-ar fi avut multe motive de nemulţumire şi nu s-ar fi zbătut în mizerii cumplite. Ţărănimea nu se mişcă uşor şi, în judecata ei elementară, dar sănătoasă, nu se lasă condusă de acte de adevărată răzvrătire numai pentru că o îndeamnă alţii. Trebuie să existe multe suferinţe, adânci şi îndelung răbdate, pentru ca ţăranul să-şi strige durerea în forme violente. Aceste suferinţe trebuiesc ogoite, cauzele care le produc trebuie suprimate”[2].

Ultimul „izmănar” din Plopeni, Leon Bîrzu, căruia îi ziceam „Naş’ Leonache”, pentru că o botezase pe mama, mi-a ţinut loc de bunicul pierdut în laşitatea României Mari, dar care devenise legendă în sufletul meu. Naş’ Leonache a trăit o sută de ani, fără vreo câteva zile, şi îndrăgea curiozitatea mea neastâmpărată. Era eroul meu şi mi-l imaginam, cot la cot cu bunicul, Mihai Gâză, şi el tot sergent, ieşind din râuşorul de la Mărăşeşti, doar în izmene şi năpustindu-se trăsnet cosmic asupra nemţilor. Priveam în ochii albaştri ai lui Naş’ Leonache şi mă minunam de atâta eroism fabulos, iar el, lăsând cartea pe care o citea pe genunchi, cu arătătorul drept semn de carte, îmi zicea cu sfioşenie: „Nu-i eroism, dar ne luaseră nemţii armele şi hainele, iar dacă nu le luam înapoi, ne mutau majurii fălcile!”. Cu frica de palmele majurilor, sergenţii Leon Bîrzu şi Mihai Gâză, au străbătut, luptând, Ardealul şi nu s-au oprit decât în Budapesta. „Straşnici oameni îs maghiarii ăştia, care nu se împacă niciodată cu înfrângerea! Păcat că noi, românii, nu ştim să ne împăcăm cu victoriile!”, zicea Naş’ Leonache, pe care viaţa îl învăţase să aleagă între cele care merită preţuire.

Cu mama

[1] Adevărul, Anul 43, nr. 14285, joi 24 iulie 1930, p. 3

[2] Adevărul, Anul 43, nr. 14289, marţi 29 iulie 1930, p. 1

Primele procese: Acuzaţii achitaţi

Suceava, 16 (iulie). Ieri a venit în dezbateri procesul a cinci locuitori, acuzaţi că au participat la dezordinile antisemite din ziua de 10 iulie. Ei sunt daţi în judecată după legea micului parchet. Curtea se compune din domnii Leo Wachtel, preşedinte; judecător Ţurcan, asesor, şi procuror Tănase.

Pe banca acuzării figurează tinerii Gheorghe Oniu, Ion Holovăţ, Nicanor Croitor, Gheorghe Drăgoiu şi Ştefan David, toţi din comuna Bosanci. Ei sunt acuzaţi că au aruncat cu pietre asupra caselor locuitorilor evrei Ghingold, Merlaub şi Weber, Se procedează la interogatoriul acuzaţilor. Cu toţii declară că nu au nici o vină şi că au fost indicaţi de evrei ca răzbunare, deoarece sunt cunoscuţi ca nutrind sentimente antisemite.

Dl Nicolau Mandinescu, chemat ca martor, povesteşte cum, în ziua de 10 iulie, încă de la prânz, a aflat că se pregăteşte un atac în contra Poştei. Seara, pe la ora 8, a văzut cum a venit un grup din Suceava şi cum se arunca cu pietre asupra caselor evreieşti. El însă a stat la o depărtare de vreo 20 de paşi, încât nu poate spune că recunoaşte pe acuzaţii de astăzi. Mai sunt ascultaţi, tot în calitate de martori, locuitorii Ghingold, Merlaub, Weber, Maria Eremia, Popadiuc, Oniu şi alţii.

Procurorul, în rechizitoriul său, cere condamnarea acuzaţilor în baza legii Mârzescu. După o scurtă deliberare, Curtea declară pe toţi acuzaţii achitaţi, în lipsă de dovezi. Procurorul a făcut recurs.

Se începe procesul agricultorilor Gheorghe Turculeţ, din comuna Ludie Humorului, acuzat că a împărţit broşuri cu conţinut subversiv. Turculeţ recunoaşte că a împărţit manifeste, pe care spune că le primise de la colonelul Niculcea. Nu ştia însă ce conţin. Procurorul cere amânarea procesului, până când vor sosi manifestele, care, actualmente, se află la postul de jandarmi Ilişeşti, pentru a fi cercetate de instanţă. Cererea este admisă şi procesul este amânat pentru vineri, 18 iulie. Avocatul Iacubovici cere citarea ca martor a domnului ministru Vaida-Voevod şi a domnului prefect Tudoraş.

Urmează procesul tinerilor Ion Alexiuc, Nicolai Hrăciniuc, Eugen Striban, George Leuciuc, Rudolf Stockmayer, Toader Crainiciuc, Ilie Leuciuc, Frantz Stanis şi Ioan Scriba, implicaţi, de asemenea, în devastările de joia trecută. Acuzaţii sunt apăraţi de domnii Jauca şi Iacubovici. Partea civilă este reprezentată prin dl Vogel. Se începe interogarea acuzaţilor. Ion Alexiuc recunoaşte că a luat parte la adunarea ce s-a ţinut, dar nu ştie ce s-a vorbit acolo. Hrenciuc şi Striban, care au fost prinşi cu obicte de furat în mână, declară că au primit aceste lucruri de la nişte necunoscuţi. Frantz Stanis, care se afla în faţa prefecturii, când a avut loc manifestaţia devastatorilor, spune că a fost acolo în exerciţiul funcţiunii, fiind funcţionar al apeductului. Ceilalţi acuzaţi tăgăduiesc, de asemenea, faptele care li se impută.

Domnul avocat Vogel cere citarea ca martori a domnilor comisar Romanovschi, Isac Nussbrauch şi sublocotenent Căldăruş. Cererea este admisă şi procesul se amână pentru vineri.

Noaptea trecută, au fost sparte geamurile de la locuinţa domnului Leon Rottkopf, preşedintele Partidului social-democrat din Suceava. Autorii spargerii nu au fost prinşi[1].

[1] Adevărul, Anul 43, nr. 14279, joi 17 iulie 1930, p. 3

1930, iulie 17: Ancheta în Bucovina

Ţăranii se plâng de proasta situaţie economică.

Suceava, 16 (iulie). Reprezentanţii autorităţilor, care se află în localitate, domnii Cădere, secretar general la ministerul de interne, general Gavrilescu şi şeful de cabinet Cătuneanu, au vizitat numeroase comune din judeţul nostru: Bălăceana, Liuzii Humorului, Comăneşti, Pârteştii de Jos, Cacica, Păltinoasa, Gura Humorului, Solca etc., etc. Pretutindeni au stat de vorbă cu ţăranii, căutând să le arate că nu trebuie să dea ascultare derbedeilor care îi îndeamnă la dezordini. Ţăranii au răspuns că ei nu vor decât linişte şi nu se gândesc decât să-şi valorifice recolta, dar aşteaptă cu nerăbdare înfiinţarea creditului agricol.

Domnul Cădere a primit diferite delegaţii ale locuitorilor. Astfel, micii morari s-au prezentat împreună cu preşedintele asociaţiei lor, dl Leonte Duracu, şi au cerut sistarea impozitului pe cifra de afaceri, fixarea impozitelor după venitul real al morilor, acceptarea unui delegat al micilor morari în comisiile de impuneri, ieftinirea combustibililor etc. Domnul Cădere a promis că va satisface aceste doleanţe, apoi, de comun acord cu morarii, a fixat următoarele preţuri pentru măcinat: la 100 kg porumb sau orz – 10 kg în natură sau 25 lei. Pentru grâu şi secară la valţ, 80 lei la 100 de kg. A mai hotărât introducerea în mod obligatoriu a cântarelor la toate morile.

De asemenea, domnul Cădere a mai primit pe dl Teich, preşedintele comunităţii evreieşti din Suceava, însoţit de dl Landau, deputat de Chişinău. Secretarul general de la interne le-a cerut să liniştească pe evrei, deoarece, din vizitele ce a făcut în ţară, s-a convins că nu există un curent împotriva evreilor, ci numai din pricina proastei situaţii economice.

Locţiitorul de prefect, dl inspector administrativ Miloceanu, a primit o delegaţie a meseriaşilor din comuna Arbore, care au cerut micşorarea impozitelor pe cifra de afaceri şi încurajarea micilor meseriaşi. Dl Miloceanu a promis că va transmite la Bucureşti aceste doleanţe.

Procurorul general din Cernăuţi, dl Alexandru Teodoru, a primit numeroase delegaţii de locuitori, care i-au spus diverse reclamaţii. Domnia sa a însărcinat să plece în comunele respective, pentru cercetări, pe primul procuror, dl Bendas. Domnia sa a vizitat comunele Bălăceana şi Băişeşti.

La cabinetul de instrucţie continuă cercetările în privinţa dezordinilor recente din Bălăceana şi celelalte localităţi. Se ştie că, pentru mâine, joi, a fost convocată o întrunire publică. O delegaţie din comuna Bosanci, condusă de sătenii Eremia Lazăr şi Ion Tarafine, s-a prezentat la prefectură, cerând libertatea întrunirii şi asigurând că ei nu urmăresc provocarea de dezordini şi nici nu dau ascultare sfaturilor colonelului Niculcea, care vrea să provoace revoluţie. Ei cer numai micşorarea impozitelor.

Ieri se zvonise că, în cursul nopţii, se vor produce demonstraţii antisemite la Arbore şi că, de aici, turburătorii vor merge la Solca. Domnii Cădere şi general Gavrilescu, comandantul Brigăzii 8 de Infanterie, au plecat imediat într-acolo. Ştirile sosite astăzi, în cursul zilei, anunţă că pretutindeni a fost linişte. Totuşi, viligiaturiştii de la Solca sunt foarte îngrijoraţi şi se gândesc să renunţe la restul curei şi să se întoarcă acasă. Astăzi este, la Solca, zi de târg săptămânal. Prefectul judeţului asigură că nu se va petrece aici nici o dezordine[1].

[1] Adevărul, Anul 43, nr. 14279, joi 17 iulie 1930, p. 3

1930, iulie 13: Noi excese în Bucovina

Jandarmii au tras salve în aer.

Ministerul de interne, alarmat, 

a decis măsuri drastice

Cernăuţi, 12. Azi noapte, la orele 12, prefectura din judeţul Suceava a fost anunţată că, în comuna Bălăceana, s-au produs dezordini antisemite. Imediat au fost expediate acolo două camioane cu jandarmi. De asemenea, au plecat domnii Tudoraş, prefectul judeţului, şi colonel Teodorescu, comandantul garnizoanei, împreună cu procurorul Tetiva. Au sosit la Bălăceana pe la orele 3 dimineaţa, când devastările se terminaseră. Un număr de vreo 200 de inşi au devastat toate prăvăliile evreieşti, aruncând toate mărfurile în stradă. De asemenea, a fost devastată sinagoga, dar fără ca obiectele sfinte să fie atinse. Geamurile tuturor locuinţelor au fost sparte. Satul prezintă un aspect jalnic. Sunt şi câţiva răniţi.

Domnul senator Maier Ebner, împreună cu preşedintele comunităţii izraelite locale, dl Teich, au expediat o telegramă de protestare ministerului de interne.

Versiunea ministrului de interne. Azi dimineaţă, ministerul de interne a primit o telegramă de la Cernăuţi, în care a fost anunţat că o nouă turburare antisemită s-a petrecut în satul Bălăceana, situat la o depărtare de 15 km de Suceava. La miezul nopţii, agitatorii antisemiţi au tras clopotele de la biserică, adunând satul. Ţăranii au spart multe prăvălii evreieşti şi au devastat o şcoală evreiască din sat. Jandarmii au fost în imposibilitate să menţină ordinea. Ei au fost nevoiţi să tragă salve de focuri în aer, pentru a intimida pe ţărani.

Se vor lua măsuri drastice. Dl subsecretar de stat Constantin Angelescu[1], primind, azi dimineaţă, această telegramă, a adus imediat faptele la cunoştinţa domnului ministru Vaida. S-a luat hotărârea să se ia o serie de măsuri drastice pentru a pune capăt acestor agitaţiuni, care fac atât de mult rău ţării, înăuntru şi în afară.

Consfătuirea de la ministerul de interne. S-a decis ca, la ora 11, să fie convocaţi la ministerul de interne toţi şefii de autorităţi, pentru a discuta situaţia şi a lua măsurile în consecinţă. La ora 11, s-au întrunit, în cabinetul domnului Angelescu, domnii dr. Vaida, Cădere – secretar general, general Nicoleanu – comandantul jandarmeriei, procurorul general de la Cernăuţi, care se afla întâmplător în Capitală, domnii directori Cristescu şi Bianu de la Siguranţa generală. Conferinţa a durat până la ora 1.

Măsurile decise. Domnul C. Angelescu a primit, apoi, pe ziarişti, cărora le-a declarat că guvernul este ferm decis să ia măsuri radicale pentru stârpirea acestor agitaţii. În acest scop, s-au luat următoarele măsuri: Dl Victor Cădere, secretar general al ministerului de interne, va pleca, astă-seară, la Suceava, pentru a conduce şi a supraveghea toate măsurile ce se iau; Dl secretar general al directoratului din Cernăuţi va pleca, astăzi, la Rădăuţi, pentru acelaşi scop; Mai multe detaşamente de jandarmi, sub conducea domnului colonel Bendescu, vor pleca la Suceava şi la Rădăuţi, pentru a sta la dispoziţia autorităţilor; De asemenea, s-a intervenit la ministerul armatei pentru a trimite orice număr de trupe necesare menţinerii ordinii.

S-a luat hotărârea că orice agitator, care va face cea mai mică mişcare, va fi imediat arestat şi deferit parchetului. Agitatorii străini de localitate  vor fi imediat arestaţi şi trimişi la urma lor. Nu se vor îngădui întruniri şi manifestaţii care ar putea duce la turburarea liniştii sau care ar putea provoca acte de agresiune. Toate parchetele din ţară vor primi, în cursul zilei de astăzi, dispoziţii telegrafice din partea ministerului de justiţie, prin care li se pune în vedere să dea cel mai larg sprijin celorlalte autorităţi, pentru menţinerea liniştii şi împiedicarea oricărui fel de turburări. Domnul subsecretar de stat Angelescu şi-a exprimat convingerea că, până în câteva zile, datorită acestor măsuri, totul va reintra în normal[2].

[1] În 18 iulie, la ora 10, 4 studenţi macedoneni vor atenta la viaţa lui Constantin Angelescu, în chiar biroul său de la Interne, sub pretextul unei audianţe – n. n.

[2] Adevărul, anul 43, nr. 14277, duminică 13 iulie 1930, p. 4.

1930, iulie 13: Ancheta devastărilor din Suceava.

Actualmente domneşte la Suceava cea mai perfectă linişte. Dl Crudu, secretarul general al directoratului Cernăuţi, împreună cu dl inspector Dumitrescu, au părăsit oraşul, lăsând acolo numai pe dl subinspector Pihal. S-a început anchetarea arestaţilor. Toţi neagă a fi luat parte la devastări, iar dovezi nu sunt împotriva lor, deoarece au fost arestaţi târziu, seara, după ce lucrurile se potoliseră. Cei mai mulţi declară că n-au venit la Suceava pentru adunarea convocată de colonelul Niculcea, ci pentru alte interese.

Teama pentru joia viitoare. În oraş continuă să circule patrule militare. Populaţia continuă a fi foarte îngrijorată, deoarece prefectul judeţului, dl Tudoraş, a dat scris sătenilor că, joia viitoare, vor fi liberi să ţină adunarea proiectată. Toţi sătenii, plecând acasă, au dus cuvânt de ordine că, joi, are loc la Suceava o mare adunare împotriva cămătarilor. Dacă la Suceava domneşte linişte, în satele apropiate, Costâna şi Bălăceana, s-au produs pe ziua de ieri tulburări, spărgându-se geamurile la mai multe prăvălii[1].

[1] Adevărul, anul 43, nr. 14277, duminică 13 iulie 1930, p. 3