Czernowitz: Besuch Kaiser Karls I. in Czernowitz; 6 aug. 1917
„Suceava, 27 decembrie 1914[1]. Împăratul Francisc Iosif a trimis pe Moştenitorul tronului Său în ţara Bucovinei, ca să aducă salutul împărătesc bravilor ostaşi de pe acest front. Împăratul a ţinut să cunoască, prin alesul Său trimis, care este situaţia pe acest câmp de luptă şi care este ţinuta oştirii Sale, aşezată la capătul aripii drepte a uriaşului front oriental. De aceea, vizita Alteţei Sale, a Arhiducelui Moştenitor Carol Francisc Iosif, a avut un caracter strict militar, ceea ce impunea ca pe câmpul de operaţiuni ale războiului, care este întreaga Bucovină, să se evite orişice manifestare de întâmpinare, împreunată cu aglomerări de populaţiune.
Regiunile frumoase, prin care a trecut Arhiducele, după ce a intrat în ţară, înfăţişarea populaţiunii, cu totul deosebită de cea din regiunile de dincolo de Carpaţi, L-a determinat să schimbe, din propriul îndemn, programul călătoriei Sale, exprimându-şi dorinţa de a cunoaşte mai de aproape poporul acestei ţări şi împrejurările în care trăieşte.
A fost, de astă-dată, o întâmplate fericită, pricinuită, ce e drept, prin nefericirea războiului, că înaltul oaspe a intrat în ţară nu pe calea obişnuită, ce duce din miazănoapte, prin largile regiuni cuprinse de elementul slav, ci prin mijlocul codrilor care despart Transilvania de Bucovina şi întind o punte plină de farmec între fraţii de acelaşi sânge şi de acelaşi grai, asemenea stăpâniţi de aceleaşi idealuri.
Din Vatra Dornei şi până la Rădăuţi, poporul român I-a făcut Arhiducelui Moştenitor primire entuziastă. Manifestările grandioase au fost cu atât mai înălţătoare, cu cât erau spontane şi nepregătite. Ele au izbucnit cu putere elementară din sufletul curat al poporului, dând vrednică dovadă de sentimentele sale de neţărmurită dragoste pentru Patrie şi Împărat. Emoţiunea şi mulţămirea cu care Alteţa Sa a întâmpinat aceste frumoase manifestări, cuvintele de laudă pe care le-a rostit la adresa poporului român, ne umplu de mândrie şi ne însufleţesc cu speranţe bune pentru viitor. Sfârşitul acestui crâncen război va trebui să schimbe şi soarta noastră, a românilor bucovineni.
Sângele vărsat cu prisosinţă de fii neamului nostru, pe câmpiile de luptă, va trebui numaidecât să deschidă calea pe care să putem înainta neîmpiedicaţi în dezvoltarea noastră naţională, culturală şi economică. Chemat de soartă ca să cârmuiască destinele Austriei, Arhiducele Carol Francisc Iosif, moştenind tronul glorios al Habsburgilor, va lua sub scutul şi paza Sa şi soarta românilor bucovineni.
*
Alteţa Sa Imperială, Arhiducele Moştenitor Carol Francisc Iosif, a sosit, venind din Transilvania, în 17 decembrie, dimineaţă, în Vatra Dornei, unde a fost întâmpinat de guvernatorul ţării, contele Meran, şi de comandantul militar al trupelor carpatine din Bucovina, colonelul Fischer, care îi făcură raporturile obişnuite. Vizita Arhiducelui fiind de caracter strict militar, s-a evitat, la sosire, orişice manifestare de întâmpinare din partea populaţiunii şi a celorlalte autorităţi civile şi autonome din ţară. Din Vatra Dornei, Arhiducele a plecat, însoţit fiind de suita Sa militară şi de colonelul Fischer, pe frontul de vest al armatei noastre, câtă e aşezată în Bucovina, formând capătul uriaşului front oriental, care se întinde de-a lungul poalelor Carpaţilor până spre Cracovia şi, de aice, în Polonia Rusească. Alteţa Sa Imperială a adus trupelor noastre salutul Împăratului, vizitând diferitele staţiuni militare şi poziţiunile artilerie.
În 18 decembrie, la 8 ore dimineaţa, Arhiducele a primit, la gara capitală din Câmpulung, prezentarea autorităţilor districtului, a clerului, a corpului didactic, a diferitelor societăţi, iar marea mulţime de chipeşi munteni, care se adunase din toate părţile, cu acest prilej, făcu Arhiducelui Moştenitor ovaţiuni entuziaste.
Din Câmpulung, Alteţa Sa Imperială porni, peste Hatna (Dărmăneşti – n. n.) şi Hadicfalva (Dorneşti – n. n.), la frontul din est, unde asemenea a vizitat toate staţiunile militare, înaintând, în urmă, până în tranşeele din faţa frontului duşman. Cu afabilitatea unui vechi şi bun camarad, Arhiducele a vorbit cu ofiţerii şi soldaţii, i-a lăudat pentru bărbăţia şi însufleţirea cu care au ştiut să se lupte, stând de luni de zile în faţa duşmanului; a întrebat, cu sincer interes, de bunăstarea, referinţele şi dorinţele fiecăruia, vorbind cu fiecare în graiul lui, şi a deşteptat, pe întreg frontul, nemărginit entuziasm, cucerind ca prin farmec inimile tuturora.
La reîntoarcerea de pe frontal din est, Arhiducele a vizitat oraşul Rădăuţi. Era ziua de vineri, zi de târg. Intima piaţă din centrul Rădăuţilor era plină de o mare de lume. Arhiducele, fermecat de această privelişte grandioasa, Şi-a schimbat, la moment, programul şi a pornit, cu automobilul, încet prin mijlocul mulţimii, admirând zdravenele chipuri şi pitorescul costum al mândrului popor care străjuieşte mormântul sfânt al Marelui Voivod Ştefan. Mulţimea, cum a prins de veste că frumosul chip de ofiţer este însuşi Moştenitorul tronului şi nepotul Împăratului, a izbucnit în entuziaste urări, făcând o grandioasă manifestare patriotică. Arhiducele, adânc mişcat de aceste ovaţiuni, care erau cu atât mai înălţătoare, cu cât erau spontane şi nepregătite, a mulţămit cu inimă înduioşată, şi în ochii lui se vedea strălucind o lacrimă de bucurie. Alteţa Sa a vizitat, apoi, biserica vechii episcopii a Rădăuţilor, unde sunt aşezate mormintele Voievozilor care au descălecat în Ţara Moldovei. În urmă, Arhiducele a primit în audienţă autorităţile şi diferitele corporaţiuni ale districtului şi a trecut în revistă trupele concentrate în Rădăuţi.
În calea spre Câmpulung, Arhiducele a fost întâmpinat, în staţiunile din Hatna, Ilişeşti, Cacica, Gura Humorului şi Vama, de clerul şi reprezentanţii acelor regiuni şi de o mulţime de popor, primind cu cuvinte de mulţămire pâinea şi sarea ce i se prezentau, după obiceiul strămoşesc, în semn de bună venire. În Câmpulung, era pe la 8 ore, seara, poporul l-a întâmpinat pe Arhiduce cu sunete de bucium şi cu un frumos conduct de torţe; însufleţirea mulţimii era nemărginită, când Arhiducele, la vorbele de întâmpinare, rostite de primarul Hutu, a răspuns, în grai viu moldovenesc, prin cuvinte de mulţămită şi recunoştinţă.
După ce Alteţa Sa a vizitat pitorescul oraş de pe valea Moldovei, a descălecat la conacul ce i s-a fost întocmit cu multă îngrijire şi pricepere, în frumosul local al şcolii de lemnărit din Câmpulung. Odăile conacului erau împodobite cu frumoase ţesături şi alesături naţionale şi mobilate cu mobile în vechiul stil moldovenesc, lucrate de elevii acestei şcoli, cu toţii fii de ţărani români din Bucovina; acestea au atras atenţiunea Arhiducelui, care le-a privit cu de-amănuntul, cu viu interes, exprimându-şi, de repetate ori, mulţămirea şi admirarea Sa pentru frumoasele motive moldoveneşti.
În 19 decembrie, dimineaţa, Arhiducele a pornit spre Vatra Dornei, unde a fost întâmpinat de toate autorităţile şi de poporul care s-a fost adunat în număr mare, din largul cuprins al acestui district. Primarul din Vatra Dornei, chipeşul român Forfotă, în fruntea reprezentanţilor comunali din întreg districtul, a adresat Arhiducelui Moştenitor cuvinte de adâncă mulţămită pentru cinstea ce a făcut ţării şi poporului român, venind, în aceste vremi de grea cumpănă, în mijlocul lui. În numele poporului, primarul Forfotă îl încredinţează pe înaltul oaspe de nestrămutată credinţă către Împărat şi dinastie. Alteţa Sa Imperială Arhiducele a răspuns următoarele:
„Bucuros am venit în această ţară frumoasă, urmând ordinul Maiestăţii Sale. Sunt adânc mâhnit că ţara aceasta a fost greu încercată prin evenimentele războinice. În graţia Sa nemărginită, Maiestatea Sa, în prea înaltul manifest, a hotărât calea pe care se vor tămădui rănile pricinuite de război. Aveţi deplină încredere în Dumnezeu, care va da biruinţă trupelor noastre viteze!
Vă mulţumesc pentru frumoasa manifestare şi voi face raport Maiestăţii Sale, Prea Bunului nostru Împărat, despre sentimentele Domnilor Voastre de neclintită credinţă. Vă mulţămesc foarte pentru frumoasa întâmpinare”.
Cuvintele Arhiducelui, rostite în parte şi în grai românesc, au stârnit, la mulţimea adunată, o furtună de aplauze, izvorâte din inimile însufleţite de acest moment sărbătoresc. În urmă, Alteţa Sa, cu o afabilitate încântătoare, s-a întreţinut cu reprezentanţii comunali, interesându-se de referinţele lor familiare, cât şi de starea economică şi culturală a ţăranului român bucovinean. După aceea, Arhiducele a primit în audienţă, la Palatul de Cură al stabilimentului balnear, pe reprezentanţii tuturor autorităţilor autonome şi administrative, care de prezent se află cu sediul în Vatra Dornei.
Ca cel dintâi a fost primit în audienţă Excelenţa Sa Mitropolitul Dr. Vladimir de Repta, care audienţă a durat aproape timp de jumătate de oră. Au urmat, apoi, clerul greco-ortodox, în frunte cu consistoriul arhiepiscopesc, clerul romano-catolic, reprezentanţa guvernământului ţării, în frunte cu contele Meran şi consilierii guverniali, între aceştia doi români, fraţii Dr. Erast de Tarangul şi Constantin de Tarangul, acesta din urmă prefectul poliţiei din Capitală; apoi reprezentanţii comitetului ţării, între aceştia deputatul român Aurel Ţurcan; primăria oraşului Cernăuţi, reprezentată prin primarul capitalei, deputatul Dr. Dori Popovici, şi, în urmă, celelalte deregătorii şi corporaţiuni.
Cu prilejul acestor audienţe, Arhiducele a documentat deplină orientare în starea de lucruri la noi, în ţară, şi a arătat un viu interes pentru tot ce priveşte Bucovina. Membrului din comitetul ţării, deputatului Aurel Ţurcan, i-a cerut amănunţite desluşiri asupra daunelor pricinuite românilor bucovineni pe urma invaziunii duşmane. Faţă de primarul Cernăuţilor, deputatul Dr. Dori Popovici, Arhiducele a vorbit de viile impresii ce le-a primit, în cursul călătoriei Sale, de la poporul român.
„Mi-au impus – a zis Alteţa Sa – chipurile frumoase şi staturile zdravene; l-am aflat înzestrat cu o inteligenţă rară şi mă bucur deosebit de mult că am avut prilej să cunosc mai de aproape acest popor. Am auzit adese vorbindu-se cu laudă de sentimentele patriotice ale poporului român, însă ceea ce am întâmpinat, venind însumi în ţară, întrece toate aşteptările mele. Sunt încântat de primirea ce mi s-a făcut şi voi raporta cu drag Maiestăţii Sale despre credinţa şi devotamentul acestui brav popor”.
„Sunt adânc mişcat – a răspund deputatul Dr. Dori Popovici – că sentimentele curate ale poporului nostru sunt întâmpinate de Alteţa Voastră cu atâta bunăvoinţă. Poporul român va fi fericit, când va afla despre răsunetul viu ce l-au produs însufleţitele lui manifestări patriotice şi rog să-mi fie îngăduit ca să aduc acestea, din ordinul Alteţei Voastre, la cunoştinţa poporului român”.
Alteţa Sa şi-a dat, cu deosebită afabilitate, asentimentul Său. Terminându-se audienţele, Arhiducele Moştenitor şi-a luat rămas bun de la mulţimea adunată, care-l însoţi, cu nesfârşite urale de „Să trăiască!”, pe când urca, cu suita Sa, în automobile, luând calea spre Bistriţa.
Petrecerea Alteţei Sale în Bucovina a fost ca o zi senină în vremuri de nesfârşită furtună. Ea va trece ca o frumoasă poveste în domeniul legendelor şi generaţiunile viitoare vor vorbi cu drag de mândrul fiu de împărat, care a păşit pe aceste plaiuri şi a încălzit, cu vorbă românească, inima poporului român / V. N”.
Czernowitz: Besuch Kaiser Karls I. in Czernowitz; 6 aug. 1917
[1] Gazeta Transilvaniei, Nr. 279, Anul LXXVII, Braşov, vineri 19 decembrie (1 ianuarie) 1914, p. 1
