Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Benia

Doi munteni cu desagi – tablou de Eugen Maximovici (1857-1926)

BENIA. Vatra lui Duma Benea, tatăl Ilincăi, amintită, în 15 martie 1490, pe hotarul braniştii mănăstirii Putna („apoi la casa lui Benea, şi apoi iarăşi pe obcină la Arsuri şi, pe obcină, la Dealul lui Timotei şi, pe obcină, la Runcul lui Berchez”), a fost, până după anul 1800, o risipire de case ale câmpulungenilor pe coamele munţilor.

Branişte bine definită a mănăstirii Putna („braniştea Benia şi obcina până la poiana lui Ivan, la Făgeţăi” – e vorba de toponimul din Dorna Candreni, nu de cel din Breaza), cuprinsă în hotarnica lui Ştefan Rareş, din 9 august 1551, satul Benia, de pe apa Moldovei, va intra în colecţia de documente câmpulungene abia în 23 martie 1792, când Gligorie şi Timofte Sărghie din Benia cumpără, cu 220 lei, „o parte din moşia Benia, pe care o au moştenire… Ştefan şi Gavril”, fiii lui Ioniţă Şandru, de la bunicul lor, popa Gavril.

Ioniţă Şandru trăia la Câmpulung, deşi îşi înzestrase copiii şi păstra şi alte moşii pentru sine în Benia, dovadă fiind tranzacţia din 15 mai 1802, prin care el zălogeşte, pe timp de 10 ani, pentru un împrumut de 122 lei, moşia lui din Benia, care se mărginea „cu apa Moldovei şi cu moşia lui Nicolae, popa din Sadova”, aceluiaşi Gligorie (Grigorie, în acest document) Sărghe. După câţiva ani, în 1 ianuarie 1807, Ioniţă Şandru va vinde moşia zălogită creditorului Grigorie Sărghe din Benia, în document Benia fiind considerată ca parte a comunei Fundu Moldovei.

Iată, deci, dovada că satul Benia îşi poate revendica istoria atestată începând din 14 aprilie 1411, data atestării Câmpulungului, pentru că, în fond, Benia este unul dintre satele câmpulungene, mai întâi ca moşie directă a câmpulungenilor, apoi prin „intermediarii” lor urmaşi din Sadova şi din Fundu Moldovei.

În 26 februarie 1813, alţi câmpulungeni, Andrei şi Ioana Mândrilă, vând lui Mihai Pîntiul (Pinte, Pintea) din Benia o grădină în Benia, pentru 200 lei.

Colonizarea masivă cu huţani, începută de mănăstirea Putna, în 20 mai 1762, cu „nişte ruşi din Putila” şi continuată, sub stăpânire austriacă, până în 1818, când se înfiinţează comuna Breaza, amestecă neamurile şi la Benia. Astfel, în 1 noiembrie 1838, surorile Ileana Porcuţan şi Marian Andronic vând tatălui lor, Grigori Droniuc din Benia, 2 fălci şi 16 prăjini de moşie, primite zestre, pentru „8 lei bani de argint, 5 lâni întregi, 3 lei, 20 heleri, 2 miţe, 24 heleri, care, legându-se în bani, fac 11 florini şi 44 heleri”, plus o juncă pentru Ileana şi 12 florini şi 48 heleri, bani de argint, pentru Maria.

În 1839, Gavril şi Axinia Butnaru vând huţanului Neculai a lui Vasile Droniuc din Breaza o bucată de moşie în Benia, „peste deal, lângă apa Moldovii”, în suprafaţă de 2 fălci şi 40 prăjini, pentru 64 lei, bani de argint.

În 1 mai 1840, Gheorghe Sărghie din Breaza cumpără „un vad de moară, la starea locului, unde se numeşte părăul Benei”, de la Vasile Florea, din… Ilişeşti, vad moştenit de Florea de la socrul său, preotul Vasile Şandru din Fundu Moldovei.

În 3 noiembrie 1840, câmpulungenii Nicolai şi Nastasia Mândrilă vând huţanului Niculai a lui Vasile Droniuc (din Benia, cum e menţionat de această dată), o moşie de 3 fălci şi 17 prăjini, în Benia, la Răpa Roşie, lângă muntele Porşescul, pentru 200 lei, bani de argint.

Nicolae Droniuc va continua achiziţionarea de moşii în Benia, în 9 iulie 1846 cumpărând, de la Simion Şandru din Fundu Moldovei, cu 196 lei şi 40 creiţari, o moşie de 9 fălci, mărginită de pământurile lui Vasile şi Dănilă Droniuc, iar în 19 aprilie 1848, de la Grigore Şandru din Fundu Moldovei, o moşie de 3 fălci şi 40 prăjini, cu 64 lei, învecinată cu pământurile lui Iuruga, Ignat, Sărghie, Simion Şandru şi Grigorie Şandru.

Biserica din Benea funcţionează din 1901, deservită de preotul din satul Breaza, al cărui cătun era, pe atunci, iar din 1906 funcţiona, în sat, şi o şcoală cu o clasă[1].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Benia, cătun, pendinte de comuna rurală Breaza, districtul Câmpulung. Are 189 locuitori români, gr. or”[2].

Fiind un sat mic, adesea confundat cu comuna din care a făcut parte, Benia beneficiază de rare menţionări, precum cea din 1929, a generalului Alexandru Lupaşcu-Stejar: „Ieşind din satul Moldova-Suliţa, privesc, spre răsărit, muntele Găina, împădurit cu brad, mai puţin înalt decât Găina munţilor Apuseni. Traversez cătunul Benie, apoi frumosul sat Breaza, la ieşirea de miază-zi a căruia, în punctul numit „Podişul”, munţii, îmbrăcaţi cu frumoase păduri, se apropie, valea, pe fundul căreia, alături de şosea, şerpuieşte limpede, învolburată şi frumoasă apa Moldovei, se strâmtează foarte mult şi, într-amurg, când soarele, aruncându-şi înapoi cele din urmă raze, scaldă în lumină valea cu apa, coastele, coamele şi măgurile munţilor învestmântaţi cu brad, ajung la marele şi frumosul sat Fundul Moldovei”.

„Având în vedere raportul cu Nr. 16.799 din 1947 al Inspectoratului şcolar regional Suceava, înregistrat sub Nr. 264.182 din 1947[3], următorii învăţători se repartizează, pe data de 1 septembrie 1947, la şcolile primare indicate în dreptul fiecăruia: Radu Gheorghe, de la Moldova Suliţa- Benia, la Dorna-Sunător” [4].

[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 61

[2] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 10

[3] Monitorul Oficial, Nr. 250, 29 octombrie 1947, pp. 9652-9657

[4] Lupaşcu-Stejar, Alexandru, general, Paradisul Românesc, Bucureşti 1929, pp. 323-330

POVESTEA AŞEZĂRILOR BUCOVINENE REVĂZUTĂ No Comments Apr 11

Dumitru Teodorescu – numai ce-am văzut că nu-i!

Scriitorul şi publicistul Dumitru Teodorescu, la sărbătorirea poetului Ion Paranici

Dumitru Teodorescu, senior de drept al gazetăriei bucovinene, înseamnă pentru mine un înger călăuzitor, datorită căruia am ajuns să trăiesc din scris. Am fost şi vom fi prieteni şi dincolo de omenesc, de vremelnicie, de eternitate. Ne-am văzut rar, dar ne-am simţit întotdeauna împreună sau poate că şi împreunaţi într-o anume licărire, menită puterii de a trăi, de a fi. Când s-a aruncat pe nedrept cu pietre în el, chiar din tabăra din care făcea parte, cea a presei, am explodat aşa cum mi-i ursit să o fac, şi s-a bucurat teribil, atunci şi după aceea, când s-a dovedit că am avut dreptate, Dumitru Teodorescu fiind unul dintre gazetarii demni şi frumoşi ai Sucevei, căreia nici măcar injustiţia politică nu-i pot întina aura.

Viorel Varvaroi, înmânându-i Diploma OPERA OMNIA lui Dumitru Vinţilă, în vreme ce Dumitru Teodorescu îşi pregăteşte cuvântul de autor

A lăsat după sine o singură carte, un tulburător studiu despre viaţa şi opera cărturarului martir Em. Grigorovitza. Celelalte cărţi, toate nescrise, le-a luat cu sine. A plecat împovărat de cărţile care i-au rămas nescrise, Dumitru Teodorescu robotind şi irosindu-se în gazetărie, adică în misiunea de a alina, atunci când nu poţi dobândi dreptatea, şi a face cunoscut adevărul, atunci când minciuna copleşeşte totul. Avea condei de scriitor şi rigoare de om de presă înnăscut, iar tabletele lui literare, risipite prin filele de o zi ale presei, pot alcătui, oricând, câteva cărţi de atitudine şi de înţelepciune.

Constantin Ştefuriuc şi Dumitru Teodorescu

Despre plecarea lui Dumitru Teodorescu nu vreau să scriu. E o nedreptate cosmică, de care are parte, printre atâtea alte nedreptăţi, e o ofensă cu care soarta îl împovărează. Dar s-au rupt lanţurile amarului, s-au frânt beznele şi Mitică, prietenul atâtor existenţe reale şi făptuitoare, străluceşte în lumină. E liber şi plin de viaţă precum odinioară. Pentru rănile lui nedrepte, va şti să ierte ceea ce este de iertat, aidoma lui Radu Gyr. Pentru bucuriile făcute altora, cu forţa cuvântului scris, aura lui triumfă asupra vremurilor. Eu aşa ştiu, aşa simt, aşa gândesc.

Dumitru Teodorescu şi Roman Istrati

Cronici sentimentale No Comments Apr 11

1929: Paradisul românesc din Bucovina (I)

Berhomet pe Siret

„Valea şi regiunea Siretului, către obârşia lui: De la gara Hliboca, cu trenul sau cu trăsura, pe valea superioară a Siretului, trecând prin oraşului Flondoreni, fost Storojineţ, se ajunge la Berhomete, sat mare şi frumos, aproape târguşor, cu vreo 8.000 locuitori, între care foarte mulţi evrei, aşezat la poalele munţilor. De la Berhomete, cu trenul forestier – se poate merge şi cu trăsura pe şoseluţă – în sus, pe frumoasa vale a Siretului superior, acum mărginită de frumoase şiruri de munţi, împăduriţi cu fag şi brad, foarte asemănătoare cu valea Argeşului, între cetatea lui Radu Vodă şi Cumpăna, şi cu valea Sabaşei. După 25 km de drum, ajung la satul Şipote sau Bursucău, aşezat pe un platou de terase, într-o frumoasa expansiune a văii, aşternută cu fâneaţă şi păşune.

După cum Jiul, Oltul, Buzăul, Trotuşul şi Bistriţa Mare ne-au adus nouă, celor din România Mică şi liberă, mai bine de 1.000 ani, dragostea, suspinele şi lacrimile de durere şi umilinţă, precum şi dorul de eliberare şi unire ale fraţilor bănăţeni, ardeleni şi maramureşeni, de sub nedreapta şi tiranica stăpânire maghiară de tristă memorie, tot astfel Siretul, cu Suceava şi Moldova, ne-au adus, timp de 151 de ani, dragostea, lacrimile de suferinţă şi dorul de eliberare şi unire ale fraţilor bucovineni, căzuţi pradă nedreptei şi umilitoarei stăpâniri austriece, dispărută, odată cu cea ungurească şi pentru vecie, de pe meleagurile noastre strămoşeşti !

Siretul izvorăşte mai sus de Şipote, de sub muntele Zezeu, din locul numit Suha Varşic, şi curge limpede, frumos, susurând şi şerpuind printre brazi, arini şi răchite. Spre apus de Şipote, munţii, îmbrăcaţi exclusiv cu bătrâni codri de brad, se înalţă în forme rotunde, frumoase şi armonioase, în toată măreţia şi splendoarea lor, deschizând văi strâmte şi adânci, prin fundul cărora curg mici pârâiaşe cristaline, afluenţi ai Siretului, ca şi cum frumosul şi iubitul râu ar avea mai multe izvoare. E frumoasă, măreaţă şi splendidă această privelişte a munţilor Frunca Stângă, Ciuchilca, Vauţen (?) Şurdiu, Pleaşa, Măgura, Zezeu, Lungul, Rotundul, Ciomirna, Lişniţa, Tomnaticul, Bucova şi Marerca, ce se leagă între ei, profilându-se pe albastra bolta cerească, de la stânga, la dreapta. De pe vârful Măgurei, înalt de 1.500 m, cel mai înalt şi mai majestos dintre toţi, privind peste culmi şi peste codrii verzi, se vede, prin atmosfera albăstruie-violetă şi transparentă, întreaga regiune colinară şi de şes a Bucovinei, precum şi Cernăuţul. De la Şipote, urmând cu trăsura ori călare, în sus, pe drumul spre valea Siretului – pe care o părăseşte aproape de obârşia lui – ridicând şi apoi scoborând munţi, în aspră serpentină, prin vastele şi frumoasele păduri de brad, se poate trece în valea superioară a Sucevei, la Seletin. La nord e oraşele Rădăiţi, Siret şi localitatea Hliboca, în valea Prutului, se găseşte oraşul Cernăuţi, centrul cultural şi economic al Bucovinei, aşezat pe un teren uşor reliefat, în care se remarcă Palatul administrativ, frumoasa grădină publică, biserica catedrală şi, mai cu seamă, palatul-reşedinţă mitropolitană, demn de toată admiraţiunea noastră. Toate clădinle acestui frumos palat sunt zidite în cărămidă aparentă, cu ornamentaţiuni şi ciubuce de ceramică şi acoperite cu teracotă. Biserica, cu plafoanele şi cupola în sculpturi şi frescă de mare artă, are o prea bună acustică. În interiorul palatului se remarcă sala de şedinţe, paraclisul şi, cu deosebire, sala sinodală, care este toată în marmoră, cu sculpturi artistice şi având pe pereţi, pictate în ulei, următoarele splendide tablouri: 1). Sinodul I ecumenic din Niceea, prezidat de împăratul Constantin cel Mare, în anul 325 d. H.; 2). Trimiterea, de către Iisus Hristos, a apostolilor în toata lumea, pentru vestirea evangheliei; 3). Împăratului Constantin cel Mare i se arată pe cer semnul crucii, în care va învinge; 4). Aducerea moaştelor Sf. Ioan cel Nou, de la Cetatea Albă, la Suceava; 5). Condamnarea confesiunii lui Ciril Lucariş, la Sinodul din Iaşi, în anul 1641; 6) Jurământul de credinţă al bucovinenilor, după răpirea Bucovinei şi alipirea ei la Austria, în anul 1175! (12 octombrie 1777 – n. n.). Acest tablou constituie, astăzi, după 10 ani de la unire, o ruşine naţională, pe care cei în drept şi, în special, I. P. S. Mitropolitul Bucovinei, au datoria s-o şteargă fără întârziere, înlocuind tabloul cu un altul, care să reprezinte marele şi gloriosul act al unirii şi realipirii scumpei provincii româneşti la ţara mamă, sub gloriosul rege Ferdinand I, în anul 1918! (barbarismul generalului, care viza distrugerea unei opere şi, totodată, a unei mărturii, trebuie trecut cu vederea – n. n.); 7) Proclamarea mitropoliei Bucovinei şi Dalmaţiei, în biserica catedrală din Cernăuţi, şi instalarea mitropolitului Teofil, în anul 1784; 8). Creştinarea locuitorilor din Dacia; 9). Înfiinţarea mitropoliei Moldovei şi Sucevei, sub voievodul Alexandru cel Bun; 10). Înfiinţarea epicopiei Rădăuţilor, tot sub Alexandru cel Bun; 11). Arătarea, de către Ştefan cel Mare, a locului pe care trebuia să se zidească biserica mânăstirii Putna.

În sala de şedinţe, se află portretele în ulei şi în mărime naturală, ale celor 5 mitropoliţi ai Bucovinei, îmbrăcaţi în odăjdii, cel din urmă fiind mitropolitul Vladimir de Repta. Frumosul parc. Din dosul palatului, completează admirabil frumuseţea reşedinţei motropolitane din Cernăuţi.

Plec din Cernăuţi cu trenul – se poate merge şi cu trăsura –prin satul şi gara Grigore Ghica Vodă (rebotezări specifice neinspiratei perioade de „românizare”, pe care autorul-general o reprezintă exponenţial – n. n.), spre apus, pe valea Prutului, până aproape de Văşcăuţi şi, apoi, pe valea Ceremuşului, afluent drept al Prutului, care, în parte, constituie frontiera dintre România şi Polonia, şi ajung la orăşelul Vijniţa, admirând, în drum, trecerea plutelor în jos, pe apa limpede şi verzuie a Prutului, a cărui luncă se aseamănă, pe aici, foarte mult cu a Siretului în Moldova. Frumoasa şosea, mai cu seamă pe valea Ceremuşului, este plantată, pe ambele laturi, cu pomi roditori: cireşi, vişini, pruni, meri şi peri.

Orăşelul Vijniţa, aşezat pe dreapta Ceremuşului, în fata satului polonez Cuti, de pe stânga pârâului, la poalele frumoşilor munţi, frământaţi şi acoperiţi cu păduri de fag şi de brad, are o situaţiune dintre cele mai simpatice, cu climă dulce şi aer plăcut, de care se bucură însă numai evreii galiţieni, care locuiesc, în masă compactă, şi acest mic şi nenorocit orăşel, în care te crezi ca în Palestina! Apropiindu-mă de Vijniţa, mi se părea că mă apropii de Călimăneşti, venind dinspre Râmnicu Vâlcea, atât e de mare asemănarea ca natură şi pitoresc; dar, odată ajuns, crudă şi dureroasă decepţiune!… În orăşel, văd mulţi ţărani, veniţi de prin satele mai apropiate, care se cred ruteni, vorbind ruteneşte, dar cu figura, privirea şi portul curat româneşti. Bărbaţii, cu iţari albi de pânză, strâmţi, lungi şi încreţiţi jos, cu cămeşile încreţite, purtate în afară şi încinşi cu chimire de piele, mai înguste decât ale maramureşenilor, cu ledunci de lână de culoare în general roşie, frumos ţesute şi lucrate, cu pălării negre şi mici în bordură, iarna purtând căciuli, cojoace şi sumane. Femeile şi fetele, mai toate îmbrobodite, poartă catrinţe ca în Moldova, iarna cojoace. Numai garniturile cămeşilor, atât la bărbaţi, cât şi la femei, se deosebesc de ale românilor bucovineni. Sunt, fără îndoială, românii bucovineni ai lui Ştefan cel Mare, rutenizaţi sub perfida stăpânire austriacă. Statul nostru are sacra datorie de a lua măsuri ca această populaţiune înstrăinată să revină la matca ei românească, mai cu seamă că este de religie ortodoxă.

De la Vijniţa, pe o frumoasă şosea, ce ridică dealul, cu direcţiunea sud-est, străbătând un vast platou, acoperit cu fâneţe şi culturi, apoi o frumoasă pădure de brad amestecat cu fag, prin care se trece, ridicând şi scoborând, într-o uşoară serpentină, se ajunge, după un parcurs de 20 km, la Berhomete, în valea superioară a Siretului. Defilând pe acest frumos drum, prin faţa ultimilor ramificaţiuni ale munţilor de pe dreapta Ceremuşului, mi se părea că merg pe drumul de la Turnu Severin, la Curtea de Argeş, sau pe acel de la Piatra Neamţ şi mănăstirea Neamţ, prin Băltateşti.

În dimineaţa unei frumoase zile de septembrie, părăsind Vijniţa, iar, pentru un moment, şi apa Ceremuşului, mă îndrept, cu trăsura, în sus, pe strâmta, frumoasa şi pitoreasca vale a pârâiaşului Vijnita, afluent drept al Ceremuşului, ce curge printre coastele înalte şi frumos împădurite cu fag şi cu brad ale munţilor Ceremuşului, care fac parte din sistemul Carpaţilor Păduroşi, întinşi pe stânga lui. Traversez Vijnicioara, sat lung, ce se întinde pe apă, în sus, a cărui parte nordică constituie o foarte modestă, dar drăguţă şi simpatică staţiune climatică pentru lumea din apropiere. Ieşind din acest sat, şoseaua părăseşte apa Vijnicioarei, aproape de obârşia ei, o ia la dreapta şi ridică, prin pădure, într-o foarte aspră serpantină, muntele Nincici, din vârful căruia se descoperă, la vreo 2 km spre apus, iarăşi splendida şi încântătoarea privelişte a Ceremuşului, îndoindu-se pe la poalele frumoşilor munţi, înveşmântaţi, în mare parte, cu frumoase păduri de fag, amestecat cu brad şi mesteacăn. De aici, şoseaua scoboară, tot prin pădure, într-o serpentină încă şi mai aspră, în satul Răstoace, de pe malul drept al Ceremuşului, care, pe aici, constituie încă frontiera între România şi Polonia. Regiunea este foarte populată de veveriţe. De la Vijnicioara, până aici, am întâlnit cinci, traversând drumul, cocoţându-se prin crengile arborilor, pe care se leagănă, sărind de pe una, pe alta şi chiar dintr-un copac în altul. Valea Ceremuşului, lăguţă şi populată, este foarte frumoasă şi plină de pitoresc, apa limpede-verzuie, cu reflexe solare de argint şi diamant, şerpuind repede printre arini, plopi şi răchite, pe patu-i prundos. Pe malul sâng al Ceremuşului, întins şi pe poalele muntelui, se vede lucind, în raze de soare, frumosul sat polonez Bila Beresca. Este un peisaj de toată frumuseţea. Urmând mereu pe malul drept al Ceremuşului, şoseaua traversează, pe rând, frumoasele sate Răstoace, Pătrăşeni şi Marinişeni, de unde trece imediat în satul Gura Putilei, situat la confluenţa Ceremuşului cu afluentul său drept, Putila, ce izborăşte din vârful Lucava. De la Gura Putilei, o mică şoseluţă în proastă stare, continuând, în sus, pe valea Ceremuşului, duce la Iabloniţa şi mai departe, pe valea Ceremuşului Alb, oferind privelişti şi peisagii dintre cele mai frumoase şi mai încântătoare. Şoseaua principală, pe care am venii de la Vijniţa, o ia în sus, pe valea Putilei, o vale frumoasă, mai strâmtă decât a Ceremuşului, strânsă între munţi mai înalţi, acoperiţi cu frumoase păduri de brad, traversând satele de un remarcabil pitoresc, Dihteniţi, Chişeliţeni, Toroceni, Putila, Foşca, Sârghieni şi Plosca, de unde, părăsind cursul Putilei, aproape de sorgintea ei, scoboară la Seletin, în valea superioară a Sucevei, distanţă de 48-50 km, de la Vijnita. Cam în dreptul satului Chiseliţeni şi spre răsărit, se înalţă fumosul şi falnicul munte Racova, mamelonat şi îmbrăcat cu brad, din vârful căruia, pe timp frumos şi senin, se vede oraşul Cernăuţi. În faţa muntelui Racova, pe stânga Putilei, se înaltă muntele ceva mai mic, dar tot frumos, Grebenul. De la Dihteniţi, înainte, munţii sunt mai mici, în pante mai dulci şi mai puţin împăduriţi. Această regiune muntoasă, întinsă de-a lungul văilor Ceremuşului Mare, Ceremuşului Alb şi Putilei, este în mare parte locuita de „huţani” sau munteni. Aceşti huţani, ca şi moţii, locuiesc răzleţi, împrăştiaţi pe văi şi pe coastele munţilor, însă, prin deosebire de moţi, ei sunt, în general, bine înstăriţi, au pământuri de păşune, vite, oi şi mănâncă bine unt, brânză, carne şi, mai cu seamă, lapte acru – „busling”, cum îi zic ei –, pe care-l pun într-o doniţă (bărâbânţ), din care mănâncă toţi ai casei, cu mămăligă şi cu „pită” de făină de grâu amestecată cu cartofi. Huţanii, ca şi rutenii dinspre şes, vorbesc cam aceeaşi limbă, având aceeaşi fizionomie şi acelaşi port, cu deosebire că ei, ca şi moţii, poartă cioareci, iarna mai mult roşii, iar vara albi, precum şi un fel de jambiere largi, de pâslă roşie, căzând deasupra opincilor – ca bănăţenii – cojoace fără mâneci, pălării verzi sau olivii şi cămeşi cusute cu arnici roşu. Huţanele, femei şi fete, îmbrăcate cu catrinţe, cămeşi înflorite, cojoace şi ghete sau opinci, cu jambiere, ca şi bărbaţii, fiind îmbrobodite cu tulpane roşii cu flori. Sunt foarte sprintene, călărind bărbăteşte în aliurile cele mai vii, bând şi fumând în cârciumi, laolaltă cu bărbaţii şi deopotrivă cu ei!… În zilele de târg, huţanii scoboară în Vijniţa, Berhomete şi Seletin şi vând tot ceea ce au de vândut evreilor, care le cumpără la preţuri mult sub valoarea lor reală, reţinându-i, apoi, la băutură alcoolică otrăvită orin cârciumile lor, o zi, două, trei, astfel ca să se întoarcă la casele lor cu organismele otrăvite, cu capetele bolnave, năucite şi cu pungile goale. Ce perfectă asemănare cu ceea ce se întâmplă în Maramureş!

Dimineaţa, pe o vreme splendidă, plec, cu trăsura, mai departe, din Seletin, spre satul Fundul Moldovei. După un parcurs de 9 km, ridicând, pe şosea, în sus, pe strâmta şi frumoasa vale superioară a Sucevei, printre şirurile de munţi nu prea înalţi şi mai puţin despăduriţi, ajung în frumosul sat Şipotele Sucevei, situat la confluenţa celor două mici pârâiaşe, care formează, de aici, în jos, cursul Sucevei; cel dinspre apus, izvorând de sub muntele Tomnaticul, înalt de 1567 m, numit Cubilioara, iar cel dinspre răsărit, izvorând cam de sub muntele Lucinei, înalt de 1597 m., numit Isvor. Satul este, în mare parte, locuit de huţani. Chiar în momentul sosirii mele acolo, întâlnesc o huţană voinică, frumoasă şi bogată, bine şi curat îmbrăcată în costumul ei naţional, care, mi s-a spus, ţinuse, până atunci, trei bărbaţi… gonind bărbăteşte, perfect aşezată în şea, dreaptă şi cu privirea mândră, pe un mare şi frumos cal, într-un trap săltat, ce putea face gelos pe orice bărbat dintre cei mai buni călăreţi.

Din Şipotele Sucevei, urmând pe pârâiaşul Isvor în sus, dau în cătunul Izvor, întins de-a lungul apei, cu casele foarte răspândite pe vale şi pe dealuri. În dreapta şi în stânga şoselei şi a pârâului, păşune şi fâneţe cosite, pline de flori violete de brânduşe, semn de toamnă lungă şi frumoasă, aşa cum de fapt a şi fost. Trecând şi de cătunul Isvor, las munţii Papaica şi Rebenul spre răsărit, părăsesc şi pârâul Isvorul, aproape de obârşia lui, ridic dealul, pe o mică şi uşoară serpentină, şi trec, prin „pasul Isvorul” sau „Plaiul Moldovei”, din valea superioară a Sucevei, în valea superioară a râului Moldova, şi chiar pe la izvorul lui, la satul Moldova-Suliţa, după ce, mai întâi, de pe culmea dealului, admir, spre apus, frumoşii munţi Lucina şi Ţapul, cei mai înalţi şi mai măreţi din această regiune, iar spre răsărit, munţii mai puţin înalţi ai râului Moldova. Ieşind din satul Moldova-Suliţa, privesc, spre răsărit, muntele Găina, împădurit cu brad, mai puţin înalt decât Găina munţilor Apuseni. Traversez cătunul Benie, apoi frumosul sat Breaza, la ieşirea de miază-zi a căruia, în punctul numit „Podişul”, munţii, îmbrăcaţi cu frumoase păduri, se apropie, valea, pe fundul căreia, alături de şosea, şerpuieşte limpede, învolburată şi frumoasă apa Moldovei, se strâmtează foarte mult şi, într-amurg, când soarele, aruncându-şi înapoi cele din urmă raze, scaldă în lumină valea cu apa, coastele, coamele şi măgurile munţilor învestmântaţi cu brad, ajung la marele şi frumosul sat Fundul Moldovei. Satul este întins pe o lungime de vreo 15 kn, pe marginile apei Moldovei, bucurându-se de un remarcabil pitoresc şi de o climă foarte dulce şi plăcută, ceea ce-l face propriu şi ca staţiune climatică, fiind, mai cu seamă, capul liniei ferate ce vine dinspre Vatra Rornei şi dinspre Câmpulungul Bucovinei. În general, drumul de la Vijniţa, la Fundul Moldovei, are vreo sută de kilometri. Între Seletin şi Fundul Moldovei sunt 50 km, iar drumul este foarte frumos şi plăcut, străbătând de-a lungul apelor vii, limpezi şi murmurătoare, o regiune muntoasă dintre cele mai frumoase, mai pitoreşti şi mai variate“[1].

1899: Berhometh am Sereth; Ruthene

[1] Lupaşcu-Stejar, Alexandru, general, Paradisul Românesc, Bucureşti 1929, pp. 323-330

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Apr 11

1943: Învăţători şi învăţătoare din Bucovina

Cernăuţi, Piaţa “Pajura Neagră” – fotografii din colecţia Bibliotecii Naţionale a României

„Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[1], următorii învăţători şi învăţătoare:

Crijanovschi Lidia, comuna Doroteea, jud. Câmpulung, media 7,50.

Scutelnicu Emilia, comuna Frasin-Bucşoaia, jud. Câmpulung, media 7,06.

Tudoraş Tatiana, comuna Gemenea, jud. Câmpulung, media 7,11.

Huştiuc Eugen, Mănăstirea Humor, jud. Câmpulung, media 9,00.

Petroşcă Grigroe, comuna Negrileasa Vadul, jud. Câmpulung, media 7,33.

Macovei Domnica, comuna Stulpicani, jud. Câmpulung, media 7,50.

Cotoran Constantin, comuna Valea Seacă, jud. Câmpulung, media 7,00.

Cotlarciuc Artemiza, comuna Argel, jud. Câmpulung, media 7,50.

Niţchi Ioan, comuna Ciumârna, jud. Câmpulung, media 7,00.

Ciubtoaru Viorica, comuna Valea Boului, jud. Câmpulung, media 8,11.

Ciubotarencu Cordelia, comuna Valea Stâncii, Vatra Moldoviţei, jud. Câmpulung, media 7,00.

Selişcanu Gavrilescu Elena, comuna Fundul Moldovei, Nr. 2, jud. Câmpulung, media 8,72.

Grama Ioan, comuna Pârâul Breaza, jud. Câmpulung, media 7,00.

Romacia Vasile, comuna Breaza, jud. Câmpulug, media 8,33.

Popovici Maria, comuna Fundul Moldovei Nr. 2, jud. Câmpulung, media 7,83.

Timu Victoria, comuna Capu Satului, jud. Câmpulung, media 7,22.

Valachi Dimitrie, comuna Frumosul, jud. Câmpulung, media 7,66.

Ciurea Maria, comuna Dorna Candrenilor, jud. Câmpulung, media 7,16.

Glinescu Sabina, comuna Dorna Candrenilor, jud. Câmpulung, media 7,89.

Coveşan Elvira, comuna Sunători, jud. Câmpulung, media 8,30.

Borcea Ilie, comuna Ciocăneşti, jud. Câmpulung, media 8,50.

Belţa Silvia, comuna Dărmăneşti, jud. Suceava, media 7,25.

Bâcu Ana, comuna Părhăuţi, jud. Suceava, media 8,17.

Căpitan Ioana, comuna Reuseni, jud. Suceava, media. 7,92.

Craiu Florica, comuna Udeşti, jud. Suceava, media 7,28.

Cruşcă Elena, comuna Dărmăneşti, jud. Suceava, media 7,03.

Ivanciu Zoiţa, comuna Poeni-Suceava, jud. Suceava, media 7,63.

Mâţă Maria, comuna Sf. Ilie, jud. Suceava, media 7,11.

Munteanu Sandu, comuna Soloneţ, jud. Suceava, media 7,36.

Pavel Domniţa, comuna Ipoteşti, jud. Suceava, media 7,47.

Patache Gheorghe, com. Bosanci Podeni, jud. Suceava, media 7,03.

Rotaru Alexandrina, comuna Plavalar, jud. Suceava, media 8,08.

Romanschi Aurelia, comuna, Ruşii Moarei, jud. Suceava, media 7,17.

Sezerman Nicanor, comuna Mihoveni, jud. Suceava, media 7,42.

Sezerman Elena, comuna Todireşti, jud. Suceava, media 8,14.

Sofian Constantin, comuna Costâna, jud. Suceava, media 7,17.

Stan Vladimir, comuna Călineşti Vasilache, jud. Suceava, media 7,06.

Bunea Maria, comuna Poeni-Solca, jud. Suceava, media 7,61.

Câmpan Ana, comuna Comăneşti, jud. Suceava, media 7,00.

Ciuruşniuc Aspazia, comuna Stupca, jud. Suceava, media 7,72.

Dan Elena, comuna Pârteştii de Sus, jud. Suceava, media 7,72.

Hopu Maria, comuna Pârteştii de Jos, jud. Suceava, media 8,83.

Hrincescu Elisabeta, comuna Botoşana, jud. Suceava, media 7,83.

Ionel Gheorghe, comuna Măzănăeşti, jud. Suceava, media 7,61.

Moţoc Silvia, comuna Ilişeşti, jud. Suceava, media 7,17.

Netea Vera, comuna Arbore, jud. Suceava, media 7,28.

Popadiuc Domnica, comuna Clit, jud. Suceava, media 7,00.

Smoleninov Mihail, comuna Baiaşeşti, jud. Suceava, media 7,00.

Sauca Alexandru, comuna Corlata, jud. Suceava, media 7,33.

Stoleru Ana, comuna Botoşana, jud. Suceava, media 7,67.

Tudose Vasilica, comuna Vorniceni, jud. Suceava, media 7,56.

Şusca Ioan, comuna Vorniceni, jud. Suceava, media 7,33.

Stan Manea, comuna Moara Mică, Bosanci, jud. Suceava, media 7,06.

Anaticiuc Anatasie, plasa Cernăuţi, jud. Cernăuţi, media 7,45.

Babiuc Ştefania, comuna Mihalcea Spasca, judeţul Cernăuţi, media 7,08.

Bălan Ioan, comuna Şerăuţii de Jos, jud. Cernăuţi, media 7,00.

Bilec Domnica, comuna Mihalcea Spasca, jud. Cernăuţi, media 7,00.

Boghian V. Maria, comuna Horodnic, jud. Rădăuţi, media 7,33.

Bohatir Maria, comuna Cuciurul Mare Selişte, jud. Cernăuţi, media 7,04.

Bosânceanu Maria, comuna Gura-Solcii, jud. Suceava, media 7,20.

Bucur Eugan, comuna Boian Centru, jud. Cernăuţi, media 9,80.

Ciobotea Ioan, comuna Jurcăuţi, jud. Cernăuţi, media 8,12.

Ciornei Galina, comuna Ostriţa, Cotu1 de Jos, jud. Cernăuţi, media 8,20.

Ciornei Gheorghe, comuna Ostriţa, Cotul de Jos, jud. Cernăuţi, media 766.

Croială Tatiana, comuna Cernauca, jud. Cernăuţi, media 7,62.

Dănciulescu Veronica, comuna Plaiul Cosminului, jud. Cernăuţi, media 8,37.

Dereneţchi Artemizia, comuna Cuciurul Mare, Selişte, jud. Cernăuţi, media 7,45.

Diaciuc Ioan, comuna Boian Centru, jud. Cernăuţi, media 7.54.

Dragomirescu Ecaterina, comuna Vrânceni, jud. Cernăuţi, media 7,70.

Dragomirescu Vladimira, comuna Vrânceni, jud. Cernăuţi, media 8,58.

Urhan Melania, comuna Şerăuţii de Sus, jud. Cernăuţi, media 7,58.

Fochi Eusebie, comuna Jucica Veche, jud. Cernăuţi, media 9,37.

Ghiuţă Silvia, comuna Bila, jud. Cernănţi, media, 8,45.

Giosu Elisabeta, comuna Dumbrava de Sus, jud. Cernăuţi, media 7,41.

Grigore Rusu Ana, comuna Cernauca, jud. Cernăuţi, media 7,12.

Hânguleşteanu Ana, comuna Cotul Ostriţei, jud. Cernăuţi, media 8,45.

Hotinceanu Miroslava, plasa Cernăuţi, jud. Ceratuti, media 7,25.

Hristea Octavia, Şcoala Nr. 8 Cernăuţi, detaşată de la Hunedoara, media 8,45.

Irimescu Viorica, comuna Cuciurul Mare, Hadilău, jud. Cernăuţi, media 7,08.

Istrate I. Gheorghe, comuna Corovia, jud. Cernăuţi, media 8,83.

Jiglău Eufrosina, comuna Plaiul Cosminului, jud. Cernăuţi, media 7,62.

Leviţchi Levescu Vladimir, comuna Rohozna, jud. Cernăuţi, media 7,00.

Lupu Elvira, comuna Buda, jud. Cernăuţi, media 7,79.

Mihălcean Dumitru, comuna Boian Centru, jud. Cernăuţi, media 7,58.

Negraru Felicia, comuna Rarancea, jud. Cernăuţi, media 7,12.

Pita Olga, comuna Boianceni, jud. Cernăuţi, media 8,20.

Prisăcăreanu Nicu, comuna Boian Mehăceni, jud. Cernăuţi, media 8,45.

Stoica D. Elisabeta, comuna Mahala, jud. Cernăuţi, media 8,24.

Tănase Ioan, comuna Lehăcenii Teutului, jud. Cernăuţi, media 7,66.

Toacă Aurora, comuna Arbore, jud. Suceava, media 7,00.

Turliuc Silvia, comuna Doroşăuţi, jud. Cernăuţi, media 7,29.

Herlea Ioan, comuna Cuciurul Mare, Adâncaţi, jud. Cernăuţi, media 8,25.

Alexandrescu Ioan, comuna Clivodin, jud. Cernăuţi, media 8,16.

Blaga Elena, comuna Plaiul Cosminului, jud. Cernăuţi, media 7.08.

Calistru Sergiu, comuna Suhoverca, jud. Cernăuţi, media 7,20.

Cenuşă Ştefania, comuna Deleni, jud. Cernăuţi, media 7,25,

Diaconescu Cornelia, comuna Jujineţ, jud. Cernăuţi, media 7,45.

Făgărăşanu Silvia, comuna Văleni, jud. Cernăuţi, media 8,12.

Grama Lucreţia, comuna Clivodin, jud. Cernăuţi, media 8,20.

Iordache Maria, comuna Bordei, jud. Cernăuţi, media 740.

Lişman Frosa, comuna Malatiniţa, jud. Cernăuţi, media 7,08.

Păuş Alexandrina, comuna Suhoverca, jud. Cernăuţi, media 8,79.

Popescu N. Maria, comuna Jujineţ, jud. Cernăuţi, media 7,71.

Popescu Maria Trifu, comuna Jujineţ, jud. Cernăuţi,, media 7,16.

Stoleru Gheorghe, comuna Vitileauca, jud. Cernăuţi, media, 7,62.

Teodoroiu Maria, comuna Lujeni, jud. Cernăuţi, media 7,33.

Barbu Suzana, comuna Onut, jud. Cernăuţi, media 7,21.

Bejan Maria, comuna Jurcăuţi, jud, Cernăuţi, media 7,66.

Burcă Constantin, comuna Văslăuţi, jud. Cernăuţi, media 7,62.

Calamaz Petre, comuna Pârâul Negru, jud. Cernăuţi, media 8,29.

Comănescu Alexandrina, comuna Schit, jud. Cernăuţi, media 7,00.

Crijanovschi Aspazia, comuna Cadobeşti, jud. Cernăuţi, media 7,01.

Cuţer Gheorghe, comuna Boianceni, jud. Cernăuţi, media 7,95.

Enache Clara, comuna Verbouţi, jud. Cernăuţi, media 7,50.

Lazăr Octavia, comuna Cadobeşti, jud. Cernăuţi, media 7,25.

Mănescu Veronica, comuna Dobronăuţi, jud. Cernăuţi, media 841.

Marinaş Maria, comuna Vrânceni, jud. Cernăuţi, media 7,70.

Nistor Maria, comuna Tăuteni, jud. Cernăuţi, media 7,75.

Pătruţiu Luca, comuna Răpujeni, jud. Cernăuţi, media 7,85.

Poiană Constantin, comuna Pohorlăuţi, jud. Cernăuţi, media 8,91.

Săbău Letiţia, comuna Cuciurul Mic, jud. Cernăuţi, media 8,33.

Tinca Ana, comuna Culeuţi, jud. Cernăuţi, media 7,62.

Toma Victoria, comuna Răpujeni, jud. Cernăuţi, media 7,95.

Luca Ştefan, comuna Crisceatec, jud. Cernăuţi, media 7,41.

Damian Virginia, comuna Iabloniţa Centru, jud. Rădăuţi, media 8,70.

Mina Iaroslava, comuna Iabloniţa, Coniatin, jud. Rădăuţi, media, 7,11.

Vulpe Ecaterina, comuna Sălăveni, jud. Rădăuţi, media 8,54.

Chiriac Vasile, comuna Bădeuţi, jud. Rădăuţi, media 8,12.

Egher Constantin, comuna Volcineţ Noi, jud. Rădăuţi, media 7,37.

Hofman Vilhelm, comuna Bălcăuţi, jud. Rădăuţi, media 8,08.

Cojocaru Ana, comuna Grăniceşti, jud. Rădăuţi, media 8,37.

Flerea Livia, comuna Grăniceşti, jud. Rădăuţi, media 8,18.

Nimigean Emilia, comuna Tereblecea, jud. Rădăuţi, media 7,16.

Orendovici Viorica, comuna Văşcăuţi, jud. Rădăuţi, media 7,33.

Botezat Elena, comuna Horodnicul de Sus, Est, jud. Rădăuţi, media 7,41.

Cârstian Ioan, comuna Vicovul de Sus, Centru, jud. Rădăuţi, media 7,66.

Coniac Elena, comuna Bilca, jud. Rădăuţi, media 7,20.

Farcaş Petru, comuna Putna, jud. Rădăuţi, media 7,45.

Fedarciuc Filaret, comuna Straja, jud. Rădăuţi, media 7,37.

Ghinea Dumitru, comuna Straja, jud. Rădăuţi, media 9,41.

Hotinceanu Ştefania, comuna Vicovul de Sus, jud. Rădăuţi, media 8,12.

Ioachimciuc Elena, comuna Secăuţi, jud. Rădăuţi, media 7,37.

Munteanu Petru, comuna Vicovul de Sus, Bivolărie, jud. Rădăuţi, media 7,50.

Opaiţ Artemizia, comuna Marginea I. jud. Rădăuţi, media 8,00.

Percec Varvara, comuna Horodnicul de Sus, Est, jud. Rădăuţi, media 7,66.

Rusu Octavia, comuna Volovăţ, jud. Rădăuţi, media 8,41.

Spânu Aritina, comuna Straja, şcoala de fete, jud. Rădăuţi, media 7,20.

Spânu Teofil, comuna Straja, şcoala de băieţi, jud. Rădăuţi, media 7,79.

Teczeşiu Teodor, comuna Vicovul de Sus, Est, jud. Rădăuţi, media 9,04.

Vlasie Dumitru, comuna Frătăuţii Vechi, jud. Rădăuţi, media 7,91.

Neamţu Elena, comuna Putna, jud. Rădăuţi, media 7,50.

Acatrinei Nicolae, comuna Sadova Dumbrava Română, jud. Storojineţ, media 8,55.

Cernat Adelina, comuna Igeşti, Ursoaia, jud. Storojineţ, media 8,75.

Cerlincă Petru, comuna Davideni, Zrud Nou, jud. Storojineţ, media 7,08.

Chima Elena, comuna Bănila pe Siret, Poeni, jud. Storojineţ, media 7,16.

Dugan Aurelia, comuna Cireş, jud. Storojineţ, media 8,37.

Ilică Paraschiva, comuna Broscăuţii Vechi, Centru, jud. Storojineţ, media 7,91.

Iliuc Ecaterina, comuna Pătrăuţii de Sus, Centru, jud. Storojineţ, media 7,12.

Eremia Victoria, comuna Sadova, Centru, jud. Storojineţ, media 7,66.

Moscalie Maria, comuna Prisăcăreni, Sălişte, jud. Storojineţ, media 7,12.

Negruţiu Victor, comuna Crasna-Traian, jud. Storojineţ, media 7,16.

Pelcer Regina, comuna Panca, Centru, jud. Storojineţ, media 7,00.

Pintilie Marioara, comuna Sadova, Maidan, jud. Storojineţ, media 7,75.

Popescu Octavian, comuna Broscăuţii Vechi, Tăbărişte, jud. Storojineţ, media 8,20.

Popescu Constantin, comuna Pătrăuţi, Cracaua, jud. Storojineţ, media 7,62.

Popescu Victoria, comuna Storojineţ, Maidan, jud. Storojineţ, media 8,08.

Tanasiciuc Profira, comuna Broscăuţii Vechi, Tăbărăşti, jud. Storojineţ, media 7,08.

Truşcă Zainfir, comuna Igeşti, Centru, jud. Storojineţ, media 7,91.

Tudoran Ioan, comuna Sadova Nouă, jud. Storojineţ, media 7,08.

Ucraineţ Nistor, comuna Bobeşti, Căzăceni, jud. Storojineţ, media 7,25.

Ungurean Zenovia, comuna Sadova, Dumbrava Germani, jud. Storojineţ, media 8,08.

Vasilescu Ştefan, comuna Banila pe Siret, Mesteceni, jud. Storojineţ, media 7,91.

Vasiu Leontina, comuna Suceveni, jud. Storojineţ, media 7,50.

Antochi Eusebie, plasa Vijniţa, jud. Storojineţ, media 745.

Bărbulescu Maria, plasa Vijniţa, jud. Storojineţ, media 9,00.

Buleandră Mircea, comuna Lucavăţul de Jos, Centru, jud. Storojineţ, media 7,91.

Cojocaru Eugenia, comuna Berhomet, Centru, jud. Storojineţ, media 7,16.

Lupaşcu Aristeia, comuna Mihova, Centru, jud. Storojineţ, media 7,29.

Meran Alecu, comuna Milie, Chibochi, jud. Storojineţ, media 7,37.

Pătraşcu Ştefan, comuna Mihova, Cotul de Sus, jud. Storojineţ, media 8,08.

Popescu Ion, comuna Soloneţ, jud. Storojineţ, media 7,58.

Racocea Roman, comuna Lucavătul de Jos, jud. Storojineţ, media 8,33.

Săhleanu N. Claudia, comuna Berhomet, Darie, jud. Storojineţ. Media 8,04.

Ursache Maria, plasa Vijniţa, judeţul Storojineţ, media 9,12.

Vizanti Ioan, comuna, Ispas, Dumbrava, jud. Storojineţ, media 7,54.

Caroeru Gheorghe, comuna Dracineţ, Centru, jud. Storojineţ, media 7,50.

Danciu Marin, comuna Cabeşti, jud. Storojineţ, media 7,41.

Gheorghiu Lucia, comuna Pleşniţa, jud. Storojineţ, media 7,87.

Ivanciu Sofia, comuna. Bărbeşti, judetul Storojineţ, media 7,50.

Moisi Ana, comuna Bănila pe Siret, Centru, jud. Storojineţ, media 8,58.

Prodan Olga, comuna Bărbeşti, judeţul Storojineţ, media 7,70.

Sturz Petru, comuna Stănestii de Jos, Bruşniţa, jud. Storojineţ, media 7,54.

Scraba Ipolit, comuna Zamostea, jud. Storojineţ, media. 7.00.

Seiciuc Ştefan, comuna Valea Luncii, jud. Storojineţ, media 7,12.

Vulvară Valeriu, comuna Slobozia Banilei, jud. Storojineţ, media 8,15.

[1] Monitorul Oficial, Nr. 71, 24 martie 1944, pp. 2549-2552

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Apr 10

Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Bărbeşti

1899: Ruteni. Foto: Julius Dutkiewicz

BĂRBEŞTI. Aflat în megieşia Nepolocăuţilor, Bărbeştii, satul de la vărsarea Ceremuşului în Prut, beneficiază de o primă atestare documentară, în 1558 (nedatat), când nepoata lui Barbovschi, Anuşca, fata Marenei, vindea a cincia parte din satul Berbeşti şi din Pleşniţa (Zeleneu) altui Barbovschi, pentru 70 zloţi tătăreşti.

În 3 martie 1581, nepoţii lui Romaşco, Danciul, fiul Ulianei, şi ruda sa, Eremie, fiul Milcăi, vindeau lui Petrea Vatag părţile lor de moşie din Bărbeşti („două părţi, partea de mijloc, pe partea cealaltă a Brusniţii”), Pleşniţa şi Botuşăniţa, pentru 240 zloţi tătăreşti.

În 8 februarie 1595, Ilea, vătaful din Bărbeşti, se ceartă cu Fădor Orbul pentru nişte părţi de moşie din Bănila şi Hluboca. Pe atunci, moşia satului ajungea până la schitul Ostra, aflat pe hotarul sudic al satului, şi până la Bănila Rusească, dar se hotărnicea şi cu sate cuprinse, ca nişte insule, în imensa moşie sau la marginea acesteia, precum Pleşeniţa, Dracineţ, Costeşti, Călineşti pe Ceremuş şi Ceartoria. În nord, dincolo de Ceremuş, se aflau ţinuturile poloneze, iar în sud-est, Zeleneul.

În 7 februarie 1672, marele pitar Toader obţinea uric pentru a opta parte de Berbeşti.

În 25 septembrie 1708, satul căpitanului Apostol Mihuleţ trece în proprietatea cămătarului Cerbul Jidovul.

Mihuleţ fusese împuternicit, împreună cu Sturdza cămăraşul, să strângă văcăritul în ţinutul Cernăuţilor, dar, la socoteala finală, Sturdza a plătit 78 lei şi 10 potronici, pe care i-a împrumutat de la Cerbul Jidovul. Banii fuseseră însuşiţi de Apostol Mihuleţ, care, ca să nu dea socoată în faţa lui Matei Vodă, a mai împrumutat, de la Cerbul, şi 394 lei turceşti, apoi a fugit în Polonia.

Tras pe sfoară, Cerbul Jidovul s-a plâns divanului domnesc, primind uric pentru stăpânirea jumătăţii satului Bărbeşti, care aparţinuse lui Mihuleţ, parte de sat pe care o va vinde curând, în 1 martie 1709, vistiernicului Ion Paladi, pentru „230 lei bani gata, de m-am uşurat şi eu de datornicii mei”.

În 5 octombrie 1710, Dumitraşco Calmuţchi cumpără jumătatea de sat, pe care o luase Cerbul de la Mihuleţ, cu 250 lei, de la Ion Paladi, Dumitraşco fiind „mai aproape de acel nume şi de ace moşie”, deci rudă mai apropiată lui Mihuleţ.

Ruda soacrei lui Apostol Mihuleţ, Dumitraşco Calmuţchi, răscumpără partea de sat, în baza dreptului valah, restituind lui Paladi cei 230 lei, în 27 noiembrie 1710.

Un sfert din sat, „partea lui Isar, pentru care parte de moşie s-a tras în judecată Ionaşco Isar cu Ştefan, fiul Ghiţei, nepotul lui Piliposchi, pe timpul domniei lui Ilieş Alexandru Voievod”, aparţinea, după cum avea s-o confirme uricul din 26 februarie 1715, lui Toader Samson şi lui Goian.

Celălalt sfert de sat aparţinea lui Arsenie Ciornohuz, dar care-l vinde, în 6 februarie 1719, popei Ştefan şi diaconului Toma.

În 1720, Apostol Mihuleţ încearcă să-şi recupereze partea lui de sat, folosindu-se de zapise false privind achitarea datoriei către Cerbul Jidov, dar este dovedit şi iarăşi fuge în Polonia megieşă, de unde revine în 1731, după moartea lui Cerbul Jidovul şi a lui Dumitraşco Calmuţchi, şi obţine, în baza altor zapise false, un uric de la Grigore Ghica Vodă, care-l face iar stăpân peste moşia din vina lui pierdută.

Sfertul de sat, care aparţinuse lui Toader Samson şi lui Goian, ajunsese, în 15 iulie 1724, în stăpânirea fraţilor Mihai şi Gheorghe Lenţa, care se plâng la domnie că moşia lor fusese împresurată, deci ocupată abuziv, de Dumitraşco Calmuţchi şi li se face dreptate. Celălalt sfert de sat, care fusese vândut de Arsenie Ciornohuz preotului şi diaconului din sat, revenise în proprietatea nepotului său, Zaharie Ghiţescu (fiul lui Gheorghe „Ghiţă” Ciornohuz), care avea să-l vândă, în 10 mai 1728, protopopului Toma de Berbeşti.

În 30 august 1725, Mihai Racoviţă Vodă întăreşte lui Gligoraş Păunel moşiile pe care le avea în acest nord de ţară, inclusiv „a patra parte de sat Bărbeşti”.

În mai 1728, Zaharie Piţescul vindea protopopului Toma de Berbeşti a patra parte de sat, „ce mi-a venit după moşul meu Ciornohuz… la apa Bruzniţii, cu vatra satului, cu loc de moară, cu câmp, pădure, fânaţe… pentru 2 boi, preţăluiţi cu 18 lei vechi, din care mi-a dat 4 taleri bani gata”, moşioara urmând să fie stăpânită veşnic de rudele protopopului, „în afară de fratele său, popa Ştefan”.

În 1739, partea de sat, cumpărată de Ion Paladi şi răscumpărată de Dumitraşco Calmuţchi, numită Melenişte, se afla în posesia Saftei Caţichi, fata lui Preda Paladi stolnic, semn că practica zapiselor false era în floare. Safta Caţichi vinde partea de sat, dobândită prin întăriri mincinoase, lui Iordachi Cantacuzino, dar urmaşul lui Dumitraşco Calmuţchi, aflând vestea, întoarce banii şi recuperează partea respectivă de sat. Partea aceasta de sat, aflată în sudul moşiei, cuprindea şi schitul Ostra (Berbeşti, cum i se mai spunea, ctitorit de Nicolae Calmuţchi), schit înzestrat cu moşia străbună de Naftanail (Nicolae) monah Calmuţchi, fiul lui Dumitraşco. În 1792, această înzestrare avea să fie precizată, în faţa Comisiei cezaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor în Bucovina, la „100 fălci de pământ”.

În 12 ianuarie 1740, după moartea fiului lor de doar 23 de ani, Constandin „cu moarte grabnică de ciumă, aflându-să eal cu noi la Gălaţi”, Iordachi şi Catrina Cantacuzino dăruiau mănăstirii Suceviţa, „pentru ertarea păcatelor lui şi ale lor… o parte de Berbeşti… totul lângă acele sate ce să cheamă Malineşti, care au fostu a moşului du-sale Boului vornicu”.

În 8 iulie 1751, Ioniţă Talpă, nepotul lui Constantin Păunel, vinde lui Iuon Samson şi lui Ioniţă Străşca, pentru 50 lei, „a treia parte din a patra parte de sat Berbeşti.

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Bărbeşti, moşie a paharnicului CALMUŢCHI şi a răzeşilor, „60 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Giorgie LUPAŞCO, 3 dascăli, Vasili, alt Vasili şi Ion palamar, 2 mazili, Vasile SAMSON şi Sandul PĂUNEL, 2 văduve, Tudosca şi PRICOPOE, 9 argaţi, patri ai paharnicului CALMUŢCHI, Anton HOTIC, Alecsa rus, Luchian cioban, Gavril herghelegiu, şi cinci argaţi ai lui Vasile SAMSON, adică Iozep botnar, ANDRIESCUL, Ivan herghelegiu, Mihail şi Vasile, 4 jidovi, Kilma, Herşko, David şi Simon, 1 ţihan, Simion, şi 38 birnici, şi anume: Vasili sin protopop vornic, Ion MULICI, Grigor DIACONENKO, Vasile brat lui, Tuader CERNĂUŢAN, Andronic sin popii lui LUPAŞCO, Petre dascăl, Nicolai COZMA, Petre cumnat lui, Toma sin COZMII, Hrihor ŞĂRBATIN, Toma NECULAICIUK, Fodor brat ego, Dumitru GAVRILIUC, Andrii NICOLAICIUK, Vasili sin pălămariu, Vasile zet dascăl, Tănase sin TOMII, Timofti zet CERNĂUŢAN, Matei DUDUCA, Fedeor RUSNAK, Andrei MĂLAICO, Andrei PODAN, Vasile MARCO, Ion TUCHIN, Mihail morar, Vasile HUŢAN, Grigori HUŢAN, Ivan PAVLIUC, Giorgie ROTILĂ, Iurie rusul, Nicolai BOTEZAT, Ştefan ONCIUL, Acsintii sin TOMII, Mihai sin COZMII, Ostafi POGONICI şi Luchian zet ARICI.

O ultimă revendicare şi întărire de moşii, datată în 20 aprilie 1783, delimitează, în hărţile cadastrale austriece, două părţi de sat, aparţinând răzeşului Iuon Calmuţchi, un sfert, aparţinând lui Vasile Samson, celălalt sfert de sat aparţinând feciorilor popii Toma Păunel, Sandul şi Vasile.

Părţile satului se numeau Calaura, După Deal, Gropana, Samsoneni şi, aşa cum deja am văzut, Maneleşce (loc devenit, ulterior, ţarină).

Moşia Berbeştilor, străbătută de pâraiele Berina, Brusniţa, Salomonie şi Trestianeţul, înseamnă o unduire de dealuri domoale (Stânca, Ostra, Trimudri, Horb, Dumbrava, Culmea Dealului, Venohrad) şi lunci (Lunca Câinelui, Şesul Prutului), cu ţarini roditoare (Berina, Bezar, Cadeleşce, Dumbrava, Maneleşce, Mănăstirea Ostra, Ostra, Pletna, Răzăşeni, Samsoneni, Dubena, Luh, Na Lanu, Rutke, Staveşce).

În 1774, satul Bărbeşti avea 44 de gospodării, sporite, până în 1784, la 119. În 1890, satul avea 1.175 locuitori, păstoriţi de parohul Nestor Goreţchi. Învăţător era Nicolai Cuşniriuc, iar primar – Teodor Petraşciuc.

Răzeşii din Berbeşti, Iuon Calmuţchi, care stăpânea o jumătate de sat, moştenită de la tatăl său, Mihalachi Calmuţchi, care o cumpărase, Vasile Samson, care avea un sfert de sat (zestrea fetei lui Onciul de Zamostie), celălalt sfert fiind al lui Sandul Păunel şi al Vasile, feciorul popei Toma, şi-au declarat proprietăţile, în 20 martie 1783, în faţa Comisiei cezaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor în Bucovina. Fiul lui Mihalachi Calmuţchi, Dimitrie, îmbolnăvindu-se, va dărui, în 11 aprilie 1795, surorii sale, Zoiţa, o jumătate din a douăspezecea parte de sat Bărbeşti, iar fratelui mai mic, Nicolai, o parte din sat.

În 1797, când cete de tâlhari leşi, care prădaseră prin Bucovina, încă s-au mai „ţinut o bucată de vreme la margine şi pe urmă, cu mână întrarmată au căutat să treacă în Galiţia, dar fiind bătuţi de armele împărăteşti, s-au împrăştiat”, autorităţile bucovinene au ordonat vornicilor să întocmească liste nominale cu călăreţi şi pedestraşi, fiind puşi sub comandă, pentru a fi rânduiţi în vederea unor „întâmplări trebuincioase”.

În 1797 iulie 28, s-a întocmit izvodul locuitorilor din Bărbeşti şi Carapciu pe Ceremuş, atât călăreţi, cât şi pedestraşi-puşcaşi. Satul Bărbeşti avea câţiva şleahtici călare, Dumitraş Culeşcăi, Toader Bendaş, Dumitraş Cernăuţeanul, Vasăli Popovici şi Toader Andrusiac, şi tot atâţi pedestraşi, pe Toader Scripcar, Ştefan Ciubotar, Iacov Marcina, Vasăli Necolaeciuc, Vasăli zet Dascăl.

Vornic al satului Bărbeşti era Ion Dascăluc, în consiliul comunal activând mazilii Vasăle Cârste, Vasăle Mihailocu şi Ilie Peletina.

În 1843, patronul bisericii ortodoxe din Bărbeşti era Ioan de GOIAN, iar parohul Georgie MITROFANOVICI păstorea peste 688 enoriaşi. În 1876, patroni ai bisericii erau Eugen şi Elisabeth de KALMUTZKI, satul avea 1.459 locuitori, iar paroh era Nestor GORECKI. În 1907, Nestor GORECKI, născut în 1848, preot din 1870, paroh din 1872, se mai afla la cârma parohiei, cantor fiind, din 1900, George ZALKOWSKI.

Din 1878, în Bărbeşti funcţiona o şcoală cu 4 clase[2].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Bărbeşti, comună rurală, în partea de N.or a districtului Storojineţ, situată pe pârâul Bruşniţa, afluent al Prutului. Suprafaţa: 13,71 km p., împreună cu satul Ostra; populaţia: 1.761 locuitori, dintre care aproape toţi ruteni; români sunt puţini. Este în apropiere de drumul districtual Zeleneu-Văşcăuţ şi de drumul principal Nepolocăuţi-Vijniţa; staţie de drum de fier a liniei ferate Nepolocăuţ-Vijniţa. Are o şcoală populară şi o biserică, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, zidită din legatul defunctei Ana de Calmuschi, născută Prodan. La 1776, era pe jumătate în posesia mazilului Mihalache Calmuschi şi cealaltă jumătate, în posesia mănăstirii Suceviţa. Se găsea, pe atunci, aci schitul, întemeiat pe la anul 1762, de Nicolae Calmuţchi sau Calmăşul, care se călugărise, sub numele de Natanail. Populaţia se ocupă cu agricultura şi cu creşterea vitelor. Comuna posedă 1.273 hectare pământ arabil, 158 hectare fânaţuri, 18 hectare grădini, 135 hectare izlaz, 27 hectare pădure. Se găsesc 82 cai, 555 vite cornute, 113 oi, 224 porci, 88 stupi. Bărbeştii, moşie, cu administraţie specială, districtul Storojineţ. Suprafaţa: 3,83 km p.; populaţia: 54 locuitori, aproape exclusiv izraeliţi. La 1776, era jumătate în posesia mazilului Mihalache Calmuţchi şi cealaltă jumătate, în posesia mănăstirii Suceviţa”[3].

În 1910, trei sferturi dintre locuitori vorbeau limbi slave, iar un sfert – româna.

În 13 ianuarie 1912, murea „Leon cavaler de Samson, mare proprietar în Samsoneni (Bărbeşti)[4].

1916: Printre eroii necunoscuţi ai Bucovinei, s-au numărat şi „Gavril a lui Teodor Petraşciuc, născut în Bărbeşti, la 21 august 1867, ar fi murit, în toamna 1916, în Prislop, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea surorii sale Paraschiva Cozma, născută Petraşciuc, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”, şi „Ioan a lui Ştefan Iavorenco, născut în Bărbeşti, la 24 august 1867, trecând, cu trupele austriece, în Ungaria, în luna decembrie 1916, ar fi murit, cu puţine zile înaintea Crăciunului anului 1916, în Tihuţa, Ungaria. Până în prezent, n-a sosit nici o ştire despre el. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea Eudochiei Iavorenco, procedura pentru declararea morţii celui dispărut” [5].

1919: Din Comisiunea agrară de ocol Stăneşti, făcea pare, ca reprezentant al ţăranilor, şi „N. Sirota, agricultor, Bărbeşti”[6].

1941: Învăţătoarea „Leca Olga Prodan, seria 1938, media 7,90, numită în comuna Bărbeşti, judeţul Storojinet”[7].

1942: „Noi, preşedinţii Curţii Marţiale a Corpului IV Armată, / Având în vedere deciziunea dlui general comandant al Corpului IV Armată, prin care individul Jealcovschi Petre, cu ultimul domiciliu cunoscut în comuna Bărbeşti, judeţul Storojineţ, a fost trimis în judecata Curţii Marţiale a Corpului IV Armată, pentru crima de trădare, prevăzută şi penată de art. 192, combinat cu art. 190 din codul penal; / Având în vedere că numitul nu s-a prezentat la formalităţile prevazute art. 254 din codul justiţiei militare, / Ordondm ca individul Jealcovschi Petre, cu ultimul domiciliu cunoscut în comuna Bărbeşti, judeţul Storojineţ, să se prezinte, cel mai târziu în 10 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a acestei ordonanţe, la Curtea Marţială a Corpului IV Armată, spre a fi judecat; în caz contrar, va fi judecat în contumacie, conform art. 364, 365 şi 366 codul justiţiei militare. Prezenta ordonanţă va fi afişată la ultimul domiciliu al susnumitului, la uşa Curţii Marţiale; de asemenea va fi trecută în ordinul de zi al Comandamentului de care depinde această Curte Marţială şi va fi publicată în Monitorul Oficial. /Dată la 11 iulie 1942. Preşedinte, lt. col. magistrat Burada / Nr. 67.789”[8].

1943: „Doamna Calenciuc Maria a lui Atanasie, casnică, din comuna Bărbeşti, satul Călineşti, judeţul Storojineţ, prin petiţiunea înregistrată sub Nr. 5.592, din 6 mai 1943, a intentat, la acest tribunal, acţiune de divorţ, contra soţului său Atanasie Calenciuc, agricultor, cu acelaşi domiciliu, pentru motive determinate de lege. Din căsătoria susnumiţilor a rezultat un copil. / Nr. 11.060 – Dos. Nr. 872/943”[9].

1943: „Tribunalul Storojineţ. Prin ordonanţa Nr. 30, din 30 noiembrie 1942, s-a transcris, în registrul de societăţi al Tribunalului Storojineţ, con tractal de asociaţie, intervenit între Alexandru Perci, Vasile lui Gavril Hîj şi Vasile Gavreliuc, toţi din comuna Văşcăuţi pe Ceremus, judeţul Storojineţ, auteutificat de Judecătoria mixtă Văşcăuţi, sub Nr. 85 din 31 iulie 1942, pentru exploatarea fabricii de cherestea, situată în comuna Bărbeşti, judeţul Storojineţ, constituiţi în societate în nume colectiv, sub denumirea „Societate pentru exploatarea şi industrializarea lemnului Perci-Hîj-Gavreliuc”, în Bărbeşti, judeţul Storojineţ, având un capital social de 100.000 lei, în durata de 3 ani, şi cu respectarea clauzelor din contract. Drept care s-a îneheiat prezentul extract. / Grefier, Indeseifrabid, / Nr. 16.374. / 1942, noiembrie 30”[10].

1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[11], următorii învăţători şi învăţătoare: Ivanciu Sofia, comuna. Bărbeşti, judetul Storojineţ, media 7,50, şi Prodan Olga, comuna Bărbeşti, judeţul Storojineţ, media 7,70”.

1944: „Doamna Ecaterina Slevciuc, născută Hunca, din comuna Bărbeşti, judeţul Storojineţ, prin petiţiunea înregistrată la Nr. 16.367 din 21 decemvrie 1943, a intentat, la acest tribunal, actiune de divorţ, în contra soţului ei Nicolae Slevciuc, agricultor, fost cu ultimul domicilu în comuna Bărbeşti, în prezent cu domiciliu necunoscut, pentru motive determinate de lege. Din căsătoria susnumiţilor a rezultat o fetiţă, cu numele de Natalia, în vârstă de 2 ani. Pârâtul nu posedă nici un fel de avere. / Nr. 6.688. / 1944, martie 7. / Dos. Nr. 2.159/943”[12].

[1] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 445

[2] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz. 1843 p. 21, 1876 p. 94, 1907. p. 72

[3] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, p. 8

[4] Gazeta Mazililor şi Răzeşilor Bucovineni, Nr. I, Anul II, 10 martie 1912, p. 13

[5] Monitorul Bucovinei, Fascicula 9, Cernăuţi 15 martie nou 1921, pp. 98-105

[6] Monitorul Bucovinei, Fascicola 73, 13 octombrie nou 1919, pp. 1-8

[7] Monitorul Oficial, Nr. 302, 20 decembrie 1941, p. 7928

[8] Monitorul Oficial, Nr. 165, 18 iulie 1942, p. 5986

[9] Monitorul Oficial, Nr. 141, 21 iunie 1943, p. 4213

[10] Monitorul Oficial, Nr. 60, 12 martie 1943, p. 1507

[11] Monitorul Oficial, Nr. 71, 24 martie 1944, pp. 2549-2552

[12] Monitorul Oficial, Nr. 67, 20 martie 1944, p. 1962