Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Bobeşti

Familie de ruteni – fotografie de Dimitrie Dan

BOBEŞTI. Aflat pe malul stâng al pârâului Hliniţa, între Dracineţ, Mihalcea, Broscăuţi, Comareşti şi Căbeşti, satul Bobeşti, menţionat, în 1421, de scrisoarea unui prinţ polon, aparţinea, în 15 martie 1719, fiilor lui Părvul şetrar şi celor ai lui Ştefan Străşca, aflaţi în dispută în faţa divanului lui Racoviţă Vodă, dar toponime localnice sunt menţionate încă din 1648, când sunt menţionate o moşioară, Iablinie, Valea lui Lazor, Poiana Altar şi Poiana Spâţinul. Şi mai există, la Bobeşti, şi o biserică veche, construită în 1622, lângă care a fost înălţată, peste veacuri, şi o capelă, în care au fost adăpostite patru morminte ale familiei Medvedev.

În 4 martie 1652, se împart moşiile răposatului Gavrilaş Mateiaş între copii lui, Ieremie, Ileana comisoia şi Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Alexandra visterniceasa a fost… satul Bobeşti”.

În 1 aprilie 1680, când Grozava, fata lui Isac de Sinehău, văduva lui Constantin Cocoranul, determină împărţirea moştenirii rămase după soţul ei, între ea şi cumnaţii ei, Miron Cucoranul, Vasile Căzăcescul, Tudosie Ţintă, Costaşco, căpitanul Turculeţu şi Trinca, Grozavei îi revenea „a patra parte din sat Bobeni cu tot vinitul din tot locul şi cu vecinii carii fac oamenii”.

În 15 martie 1719, se certau pentru „a opta parte din Bobeaşti, ceau fosto văndutu Ionaşco Stărce, neavând nici o triabă”, feciorii lui Pavăl şătrarul şi Ştefan Străşca, pentru că, la împărţeala din vremea lui Duca Vodă, „sau învoit Pătraşco şi Maria şi popa Gavril, strămoşii Străşcăi, nepoţii lui Ionaşco Stărcii, şi au dat pentru acea parte din Noneaşti, ce o vânduse Ionaşco Stărcea rău, 11 jărăbii la Călineşti şi cu vecini”.

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Bobeşti, moşie a stolnicului Andrei BELDEMAN, „71 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Alecsei, 2 dascăli, Ion şi Simion palamar, 9 scutelnici ai lui Andrei BELDEMAN, Mihălachi, Simion CIUNTUL, IFTODII, Iurie rus, Ştefan sin SOPCO, Dumitraş zet vornicului, Toader CHEBAC, Ion morar şi Fodor ciobotar, 4 văduve, Aniţa, Antimia, Gafiţa şi Chiţa, 2 jidovi, Şimon şi Ion BOTEZATUL velnicer, 1 ţigan, Simion, şi 52 scutenici cu salvovardie, adică: Ştefan IONUŢU, Giorgie rus, Pintelei SOPCO, Ion SOPCO, Andrieş SOPCO, Gavril dulgher, Mihai IONIŢUC, Vasilie HARASIM, Necolai ZUBEDAC, Nicolai sin GLIGORI, Tănasă sin JALOBĂ, Ion MELNICIUC, Macovei JALOBĂ, Ion STANICIUC, Moisa sin popii, Hrihor rus, Vasili sin popii, Vasili zet PRESCURNIAC, Onofrei sin HRIHOR, Nechita muntian, Savin MITRAN, Pintelii moldovanul, Ursul botnar, Enachii sin GLIGORI, Andrei sin MIHAI, Gligori sin ZUBIDAC, Tănasă sin popii, Necolai brat lui, Ştefan cojocar, Gligoraş sin ALECSA, Mihai sin ARSĂNICIUC, Ion CHEBAC, Andronic sin ARSĂNII, Toader rus, Ursachi GIOSANUL, Nechifor CIUVIC, Păladi CĂZACUL, Toader CĂZACUL, Ion BERBINICIUC, Vasilie sin MOISA, Vasilie LUNGUL, Ion IACU, Tudosi sâtariul, Ion HARASIM, Hrihor zet MOSCALIUC, Iacob MOSCALIUC, Ivan funar, Vasilie sin MITRAŞ, Vasilii HUŢAN, Ion PÂRVULIAC, Nechifor şi Ion sin ZUBIDAC.

În 5 aprilie 1782, satul Bobeşti aparţinea lui Gheorghe Beldiman, după cum o demonstrează, în faţa Comisiei cezaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor în Bucovina, trimisul acestuia, căpitanul Nicolai Munza. Moşia Bobeşti, care trecuse în proprietatea lui Andrei Beldiman, a fost dăruită în întregime, în 1 ianuarie 1792, fiului lui Gheorghi Beldiman, postelnicul Iancu Beldiman, care, 6 noiembrie 1792, schimbă satul Bobeşti pe satul Cosăuţi-Soroca, al generalului… rus, Scarlat Sturza (un boier moldovean, care renunţase, în favoarea rubedeniilor, la moşiile sale moldoveneşti şi se pusese în slujba Ţarului de la Moscova).

Generalul ţarist Scarlat Sturza vinde Bobeştii, în 1 februarie, 1798, lui Theodor Dobrowolski, pentru 5.596 ducaţi, intermediar fiind maiorul rus, cu provenienţă moldovenească, Ioan Măcărescul. Vorba unui cântecel popular al vremii: „Nu mi-i ciudă pe străini / cât pe pământeni haini, / căci ei singuri îşi sugrumă / a lor ţară, a lor mumă”.

Theodor Dobrowolski Ritter (cavaler) von Buchenthal dăruieşte Bobeştii, în 29 ianuarie 1826, fiului său, Gheorghe Dobrowolski Ritter von Buchenthal.

Numit şi „satul în cinci colţuri”, datorită celor cinci legendate vetre de sat, Colţul Vechi, unde ar fi fost casa unui oarecare Bobyrlor, Colţul Cazacilor, vatra pe care şi-au construit case, în 1783, nişte cazaci zaporojeni, Colţul lui Roman, unde cică ar fi avut gospodării un oarecare Roman şi feciorii săi, Colţul Satului, spre nord-vest, întemeiat ca vatră de Ivan Jaloba, şi Colţul Altarului, pe vatra unde ar fi fost, cândva, o biserică, ignorată de oameni şi care, tocmai de asta s-a prăbuşit, transformându-se într-un izvor, Bobeştii abundă, astăzi, de legende, care merită o atentă înţelegere.

În 1843, patron al bisericii din Bobeşti era George DOBROWOLSKI Ritter von BUCHENTHAL, iar preotul Teodor SARNAWSKI păstorea 1.102 suflete. În 1876, patron al bisericii era Kassandra von BUBERLE, iar parohul Cornelie NICOROVICI păstorea 1.585 enoriaşi. În 1907, aceeaşi Casandra de Buberl era patronul bisericii cu 2.338 enoriaşi, peste parohia, proclamată în 1786, păstorind parohul Eusebie PROCOPOVICI, născut în 1870, preot din 1900, paroh din 1905, avându-l cantor, din 1900, pe George POPESCUL, născut în 1866.

O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Vaşcăuţi (Târg) pe Ceremuş, Banila rusească pe Ceremuş, Slobozia Banilei, Berbeşti cu Ostra pe Prut, Bobeşti, Ciartoria, Dracineţ, Hliniţa, Căbeşti, Călineşti pe Ceremuş, Carapciu pe Ceremuş, Costeşti, Stăneştii de Sus pe Ceremuş, Stăneştii de Jos (tribunal districtual), Vilaucea, Voloca pe Ceremuş, Zamostie, Zeleneu cu Samsonowka, Pleşniţa”[2].

O şcoală cu 4 clase activa, la Bobeşti, din anul 1886[3].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Bobeştii, comună rurală, districtul Storojineţ, aşezată pe pârâul Hliniţa, la confluenţa sa cu cele două pâraie, Lazăr, pe stânga, şi Vîvlar, pe dreapta. Suprafaţa:9,88 km p.; populaţia: 1938 locuitori, în majoritate ruteni de religiune gr. or. Un drum comunal, foarte bine întreţinut, leagă Bobeştii cu drumul principal Storojineţ-Hliniţa. Are o şcoală populară, cu 3 clase, o biserică parohială, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, şi una filială, cu hramul ,Sf. Ioan Botezătorul”. Se compune din vatra satului şi din cătunul Vîvlar, unde se află o capelă şi un izvor. Aci se face un mare pelerinagiu, în fiecare an, la 6 iulie. Are un oficiu poştal; o şcoală populară, cu 2 clase. La 1776, aparţinea marelui ban George Beldiman. Atunci se afla aci o mănăstire, pe locul căreia este zidită biserica actuală a comunei, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Populaţia se ocupă cu agricultura şi creşterea vitelor. Comuna posedă 1.000 hectare pământ arabil, 383 hectare fânaţuri, 38 hectare grădini, 408 hectare izlaz, 810 hectare pădure. Se găsesc 85 cai, 627 vite cornute mari, 15 oi, 402 porci, 93 stupi. Bobeşti, moşie, cu administraţie specială, districtul Storojineţ. Suprafaţa: 17,22 km p.; populaţia: 79 locuitori, în majoritate izraeliţi. La 1776, aparţinea marelui ban George Beldiman”[4]. „Vîvlar, cătun vechi, pendinte de comuna rurală Bobeşti, districtul Storojineţ. În acest cătun se află o capelă, în care se oficiază serviciul divin în ziua de 6 iulie a fiecărui an, când un mare pelerinaj are loc aci. Origina acestui pelerinaj se găseşte într-o legendă, care spune că aci s-ar fi găsit o icoană a Maicii Domnului, şi anume în izvorul de lângă capelă. Poporul crede că apa acestui izvor, numit de el „Izvorul Tămăduirii”, are puterea să vindece toate boalele. Vîvlar, pârâiaş, ce răsare sub dealul Dracului, nu departe de izvorul pârâului Corovia, şi se varsă în pârâul Hliniţa, în faţa satului Bobeşti”[5].

În 1910, trei pătrimi din populaţia satului era formată din ucraineni şi doar o pătrime din români, dar din conducerea Societăţii Mazililor şi Răzeşilor Bucovineni făcea parte, ca membru fără funcţiune, şi „Eusebie de Procopovici, paroh în Bobeşti” [6].

În 1914-1918, au vărsat sânge pentru Bucovina şi „corporalul Iordache Mitran, Bobeşti, Regimentul 22, rănit”, şi „corporalul Simion Tocar, Bobeşti, Regimentul 22, rănit”[7].

În 1919, în Comisiunea agrară de ocol Storojineţ, activa ca „locţiitor: Gheorghe Medveţchi, proprietar mare, Bobeşti”[8].

1922: „Având în vedere concursurile publicate, cererile prezentate şi propunerile făcute de revizorate, Consiliul şcolar al ţării a făcut, în şedinţa din 27 Martie 1922, sub preşedinţia domnului Director general delegat al învăţământului din Bucovina, următoarele numiri, pe ziua de 1 Aprilie 1922: Titus Popescul la Bobeşti[9].

Şi la Bobeşti a avut loc, în vara anului 1941, un masacru incalificabil, iar în memoria evreilor care au căzut victime Holocaustului a fost înălţat un monument.

1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[10], următorii învăţători şi învăţătoare: Ucraineţ Nistor, comuna Bobeşti, Căzăceni, jud. Storojineţ, media 7,25”.

La Bobeşti s-au născut jurnalistul ucrainean Mihail TOKARIUK, poetul şi profesorul universitar de limbă ucraineană Boris BUNCIUK şi omul de ştiinţă ucrainean Vasil IFTEMICIUK.

[1] ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 442

[2] Politische und gerichtliche / Organisation / der / im Reichsrathe vertretenen Länder von Öesterreich, Wien 1869. pp. 158-161

[3] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 20, 1876 p. 73, 1907 p. 140

[4] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, pp. 14, 15

[5] Ibidem, pp. 241, 242

[6] Gazeta Mazililor şi Răzeşilor bucovineni, Anul I, Nr. 1, bilunar – proprietar şi editor: Prof. Dr. Iancu cav. De Cuparencu; redactor responsabil: Teofil cav de Manescul; tipografia lui E. Kanarski, Cernăuţi, 18 noiembrie 1910, pp. 4-7

[7] Viaţa Nouă, IV, nr. 157 – Supliment, din 8 iulie n. 1915

[8] Monitorul Bucovinei, Fascicola 73, 13 octombrie nou 1919, pp. 1-8

[9] Monitorul Bucovinei, Fascicula 8, Cernăuţi 21 aprilie 1922, p. 41

[10] Monitorul Oficial, Nr. 71, 24 martie 1944, pp. 2549-2552

Uncategorized No Comments Apr 12

Povestea aşezărilor bucovinene (revăzută): Bilca

BILCA. O branişte a mănăstirii Putna, deci un loc în care iobagii mănăstireşti făceau fânul şi păşteau cirezile şi turmele dumnezeieşti ale călugărilor, situată „între Bilce”, a fost atestată în 9 august 1551, privilegiul brănişterilor „între Bilce” fiind întărit şi în 10 aprilie 1645. Că braniştile însemnau altceva decât siliştile (vetrele de sat), dar tot nişte aşezări omeneşti o demonstrează austriecii, care înregistrează drept sate vechile branişti mănăstireşti.

Satul Bilca este menţionat ca atare abia în 1794, într-o hotarnică a satelor Cumăreşti şi Bănila. Din 4 martie 1827, este atestat şi un preot în Bilca, Dimitrie Bunceac, cel care scrie egumenului Putnei, Lavrentie Chirilescu, să-i împrumute o mie de cuie de draniţă, căci riscă să-i plece meşterii şi să nu-i mai poată aduna până în toamnă. Deci, în primăvara anului 1827, Bilca avea şi biserică, una mică şi îngustă, dar încă neacoperită.

În 1843, satul avea 1.822 locuitori, iar la altarul bisericuţii înguste şi vechi slujea preotul administrator, acelaşi Dimitrie Bunceac, trecut BUNCZAK în analele Mitropoliei româneşti! În 1876, parohul Grigorie TOMOWICZ păstorea peste 2.611 enoriaşi (o notiţă cu creionul, pe sursă, îl trece preot cooperator pe T. BUMBAC). În 1907, paroh era Teodor NICHITOVICI, născut în 1834, preot din 1865, paroh din 1867, preot cooperator era George COJOCARIU, născut în 1878, preot din 1903, iar cantor era, din 1901, Vasile CÂRDEI, născut în 1865.

La Bilca a funcţionat, din 1861, o şcoală cu 5 clase, iar din 1890, şi o şcoală-filială, cu trei clase[1].

O tipăritură vieneză din 1869, referitoare la organizarea politică și judiciară în țările reprezentate în Împărăţia Austriei, prezintă următoarea administrare în Ducatul Bucovinei: „Administrarea districtului Rădăuţi – Rădăuţi (Târg cu tribunal districtual) cu Vadu Vlădichii, Andreasfalva cu Mitoca, Bădeuţi, Bilca, Burla, Frătăţii Vechi, Frătăuţii Noi, Fűrstenthal, Horodnicul de Sus, Horodnicul de Jos, Karlsberg, Marginea, Milişăuţii de Sus, Putna (cu mănăstirea), Satulmare, Straja, Suceviţa, Vicovu de Sus cu Bivolăria, Vicovu de Jos, Voitinel, Volovăţ, Seletin cu Frasin, Tomnatic, Rusca, Paltin, Plosca Camerale, Ulma, Ropoţel, Nisipitu, Bistriţa cu Cârşibaba, Izvor cu Iaroviţa, Sărata, Moldova, Şipot Camerale”.

1879: Majoritatea informaţiilor bucovinene pentru studiul „Vergelul” (viitoarea carte Datine, credinţe şi moravuri române), publicat în Albina Carpaţilor, i-au fost comunicate lui Simion Florea Marian „de Dnul Georgie Brăilean, învăţător din Bilca, sat în Bucovina”[2].

1888: La „Balul român de elită al „Junimei”, aranjat în sala Societăţii filarmonice germane”, cu scopul strângerii de fonduri pentru dăruirea unui mobilier bucovinean de salon prinţului moştenitor Rudolf, care vizitase Bucovina în 1887, au participat personajele elitei bucovinene, începând de la guvernator şi mitropolit, iar printre „doamne şi domnişoare, care au fost în costum naţional”, se număra şi „domnişoara Magior din Bilca”, care strălucea în compania celorlalte „ţărăncuţe” de circumstanţă, precum „doamna de Volcinscki, doamna Lomicovschi, domnişoarele de Vasilco” [3] etc.

În 1890, Bilca avea 3.115 locuitori, doi preoţi (Teodor Nichitovici şi Ştefan Sbiera), un cantor bisericesc (Vasile Cârdei), şase învăţători (Georgie Brăilean, Melania Brăilean, Iulia Velehorschi, Vasile Cârstean, Ioan Ştefureac şi Ştefan Sbiera), primarul comunei numindu-se Lazăr Cuciurean.

O listă de subscripţie pentru zidirea bisericii orientale din Cacica, întocmită, în iunie 1891, de „George BRĂILEAN, conducătorul şcoalelor din Bilca”, menţionează, printre familiile comunei, pe: parohul Teodor NICHITOVICI, Lazăr CUCIUREANU, Constantin HURJUI, Iordachi MOISIUC, Ion JURUVLEU, Toader alui Simion PUHA, Niculai PUHA, Lautenti CÂRDEIU, Ştefan UNGUREANU, Paul CIUBOTARIU, cantorul Vasile CÂRDEIU, Ana alui Anton IRIMĂSCUL, Darie HORODNIUC, Ambrosie GALAN, Ion alui Constantin CÂRDEIU, Constantin CUCIUREAN, Paul BALAN, Vasile BALAN, Carp alui Lazăr PUHA, Paul IRĂMESCU, Gavril UNGUREAN, Toader MIHAILO, Constantin alui Vasile GALAN, Pintelei CONIAC, Georgi alui Alexandru GALAN, Nichita MUCEA, Lazar CÂRDEIU, Lazar alui Ion PUHA, Paul alui Costea GALAN, Chariton CUCIUREANU, Georgi alui Toader CÂRDEIU, Ilie HORODNIUC, Anghelina alui Gavril SAVU, Domnica alui Constantin CÂRDEIU, Zaharie MUNTEAN, Maria BRĂILEAN, Roman POPESCU, Ion alui Georgi CÂRDEIU şi Toader alui Vasile GALAN[4].

1892: „Doamna Maria Brăileanu (mama lui Traian Brăileanu – n. n.) a convocat, pe ziua de 31 ianuarie 1892, în comuna Bilca, o adunare, în scopul înfiinţării unei filiale a „Societăţii doamnelor române”. La această adunare au luat parte 163 persoane, care toate şi-au exprimat dorinţa de a înfiinţa o filială. De preşedină a fost aleasă doamna Maria Brăileanu, iar secretară – domnişoara Eleonora Magior, fiind autorizate a face paşi de lipsă spre activarea filiale”[5].

1892: Printre informatorii lui Simion Florea Marian, pentru cartea „Înmormântarea la români”, se numără şi bilcanul Iustin Cârdei, „student gimnazial”, în vreme ce pentru „Insectele în limba, credinţele şi obiceiurile Românilor”, apărută în 1903, informatorii lui Marian au fost bilcanii „Chirilă Horodnic, agricultor”, şi viitoarea mare personalitate a Bucovinei, George Tofan.

„Bilca, comună mare românească, cu o şcoală de 6 clase şi cu una de o clasă, deci dară cu o sumă bunişoară de cărturari”, a înfiinţat Cabinetul de lectură „Isvorul” abia în 30 iulie 1902, cu 30 membri, sub prezidenţia preotului Teodor Nichitovici, vicepreşedinte fiind învăţătorul Vasile Cârstean. Din comitetul de conducere făceau parte primarul Lazăr Cuciurean (secretar), Pavel Irimescu (bibliotecar), Ioan Rei (cassar), Dimitrie Hurjui (controlor), Alexandru Galan (econom), Maximilian Mitric, Petru alui Vasile Cuciurean, Ilie alui Petru Vicovan (în comisia de control), Artemi Galan, Vasile Cârdei, George Galan, Carp Cuciurean şi Toader Vicovan (în juriul de arbitri)[6]. Prima manifestare, organizată de Cabinetul „Isvorul”, o petrecere populară, desfăşurată în cancelaria comunală, duminică, 31 august 1902, urma să fie încununată „cu teatru şi dans”[7].

Însoţirea raiffeisiană din Bilca a fost înfiinţată în 16 noiembrie 1902, când Eduard Haque, care convocase adunarea generală, preda direcţiunea lui Artemie Galan.

1906: „Filip Roteanu este o carte, scoasă zilele acestea de sub tipar, scrisă de cunoscutul scriitor poporal dl Silvestru Danilescu, diriginte şcolar în Strojineţ-Bilca. Preţul unui exemplar al acestei cărţi, întocmite pentru folosul agricultorilor, este 1 coroană. Pentru membrii societăţilor agricole şi a băncilor raiffeisiane va costa o carte 70 bani, dacă se vor procura mai multe exemplare la un loc. Doritorii de această carte se pot adresa la dl Aurel Voronca, conferenţiar agricol ambulant, Cernăuţi, la consiliul cultural”[8].

1907: Din comitetul naţional pentru districtul Rădăuţi, constituit vineri, 15 martie 1907, făcea parte şi „George Cojocar, preot în Bilca”[9].

În 1908, conform Dicţionarului lui Grigorovitza: „Bilca, comună rurală, districtul Rădăuţi, aşezată pe malul stâng al râului Suceava şi lipită, la Vest, de Vicovul de Sus şi, la Est, de Frătăuţul Nou, de care este despărţită prin pârâul Bilca. Suprafaţa: 29,90 km p.; populaţia: 2.784 locuitori români, de religie gr. or. Cuprinde, pe lângă vatra comunei, şi târlele La Druc şi Vuleva. Ca căi de comunicaţie are drumurile ce vin de la Vicovul de Sus şi Frătăuţul Nou. Are o şcoală populară, cu 4 clase, şi una filială, cu o clasă; o biserică parohială, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, şi o casă de economie românească. S-a întemeiat în urma ocupării Bucovinei, pe teritoriul comunei Vicovul de Sus. Populaţia se ocupă cu agricultura şi cu creşterea vitelor. Comuna posedă 1.371 hectare pământ arabil, 880 hectare fânaţuri, 17 hectare grădini, 218 hectare izlaz, 1.658 hectare pădure. Se găsesc 221 cai, 1.365 vite mari cornute, 532 oi, 791 porci şi 181 stupi. Bilca, moşie, atenenţă a moşiei cu administraţie partarticulară Vicovul de Sus, districtul Rădăuţi. Bilca, moşie, atenenţă a moşiei cu administraţie particulară Hardeggthal, districtul Rădăuţi. Bilca, râuleţ, afluent pe stânga Sucevei, ia naştere din pâraiele Bilca Mare şi Bilca Mică şi se varsă în Suceava, mai jos de satul Bilca, districtul Rădăuţi. Bilca Mare, pârâu, care, împreună cu confluentul său, Bilca Mică, dau naştere râuleţului Bilca, ce se varsă în Suceava. Izvorăşte de sub Poiana Bucului şi se împreună cu Bilca-Mică, după o ramificaţie abundentă, şi făcând cotituri foarte multe. Aceste două pâraie izvorăsc din Poiana Bucului, curgând pe întreaga lungime a părţii de sus a marelui sat Vicovul de Sus”[10]. „Vuleva sau Uleva, târlă, pendinte de vatra comunei Bilca, districtul Rădăuţi”[11].

În Primul Război Mondial, 1914-1918, au murit pentru Bucovina: „La propunerea doamnei Lucreţia Galan, din Bilca, se dispune procedura în scopul de a aduce dovezi asupra morţii bărbatului ei, Iosif Galan. Doamna Lucreţia Galan susţine că soţul ei, Iosif Galan, a murit ca prizonier în Rusia”; „Toader a lui Gavril Civată, din Bilca, a participat la război şi ar fi murit, în prinsoare în Rusia, după cum afirmă martorii. Fiind deci probabilă prezumţiunea legală a morţii, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Iuona a lui Toader Civată, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”; „Silvestru a lui Todor Vicovan, din Bilca, a participat la război şi e dispărut din anul 1918, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Domnica a lui Silvestru Vicovan, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”; „Toader a lui Gavril Cioată, din Bilca, a participat la război şi ar fi murit în prinsoare în Rusia, după cum afirmă martorii. Fiind deci decesul probabil, se îndrumează, la cererea soţiei sale, Ioana a lui Toader Cioată, procedura pentru declararea morţii celui dispărut”. Printre eroii din Bilca s-au numărat şi „rezervistul Anton Strugariu, Bilca, Regimentul 22, rănit; infanteristul Andrei Ciubotar, Bilca, Regimentul 22 Infanterie, rănit; infanteristul George Fusu, Bilca, Regimentul 22 Infanterie, rănit; fruntaşul Silvestru Cuciurean, Bilca, Regimentul 22 Infanterie, rănit; infateristul Petru Măsian, Bilca, Regimentul 22 Infanterie, rănit; infanteristul Gavton Mucea, Bilca, Regimentul 22, rănit; corporalul Iustin Boca, Bilca, Regimentul 22, prizonier; infanteristul Iftimie Rusu, Bilca, Regimentul 22, prizonier; vânătorul Ion a lui Constantin Rusu, Bilca, Batalionul 30, rănit; infanteristul Teodor Balan, Bilca, Regimentul 22, rănit; i Infanteristul George Cârdei, Bilca, Regimentul 22, rănit Infanteristul George Cârdei, Bilca, Regimentul 22, rănit; infanteristul George Cârdei, Bilca, Regimentul 22, rănit.

1919: Din circumscripţia electorală nr. 6 Rădăuţi făceau parte comunele Bilca, Costişa, Frîtăuţii Noi, Frătăuţii Vechi – Comuna germană, Frătăuţii Vechi – Comuna română, Gălăneşti, Horodnicul de Jos şi Rădăuţi[12].

1920, ianuarie 17: „Contra Revecei lui Alexandru Chariton Irimescul, născută Nistor, s-a intentat acţiune de divorţ de către Alexandru a lui Chariton Irimescu din Bilca”[13].

1921: Goldstein Michel din Bilca ăşi chimbă numele în Goldström Michel[14].

1925: „În ziua de Sf. Gheorghe, s-a slujit parastasul întru pomenirea învăţătorului din comuna Bilca, judeţul Rădăuţi (Bucovina) George Brăilean şi a mintosului bărbat de şcoală George Tofan, fost director la Şcoala normală şi secretar general la instrucţie, în Cernăuţi, amândoi fii de ţărani din satul Bilca. Deşi, în această zi, o ploaie mărunţică şi deasă udase pământul însetat, încă de dimineaţă s-a adunat mulţime de popor creştin, săteni şi oaspeţi din toate părţile Bucovinei la biserica din Bilca. Sfânta liturghie a săvârşit-o părintele protopresviter Ion Bucevschi, în sobor cu preotul Dumitru Berariu şi preotul din Vicovul de sus, George Negură. La stârşitul liturghiei, a predicat părintele George Negură, în graiul poporal, arătând, în frumoasa sa cuvântare, de faptele merituoase, pe terenul cultural şi economic, ale acestor bărbaţi, ieşiţi din sânul poporului. Sfârşindu-se aceste slujbe bisericeşti, a ieşit toată lumea din biserică şi a plecat la şcoala din centru, unde s-a făcut dezvelirea tablei comemorative, întru eternizarea meritelor vrednicilor bărbaţi pomeniţi. Aici, dirigintele şcolar din Bădeuţi, dl Percec, în numele asociaţiei corpului didactic primar din judeţul Rădăuţi, a comunicat că această asociaţie a aşezat, pe peretele din faţa şcoalei din acest sat, o tablă comemorativă, spre a eterniza meritele bărbaţilor de şcoală George Brăilean şi George Tofan, şi a dat această serbare întru pomenirea lor. Salută cu respect pe oaspeţii sosiţi din apropiere şi depărtare, între care pe preoţii Dr. E. Băncescu, prefectul judeţului, N. Tcaciuc, inspector şcolar din Cernăuţi şi pe toţi învăţătorii adunaţi la această serbare. După sfinţirea apei, a luat cuvântul părintele Dr. D. Spânu, din Gălăneşti. Urmează apoi cuvântările domnilor: N. Simionovici, preşedintele asociaţiei centrale a corpului didactic primar din Bucovina, care, într-o cuvântare mai lungă, aminteşte, după putinţă, de toate meritele sărbătoriţilor pe terenul şcolar şi naţional; Dr. E. Băncescu, prefect de Rădăuţi şi reprezentantul guvernului, şi N. Tcaciuc (poetul, cărturarul – n. n.), inspector şcolar şi reprezentant al consiliului şcolar regional, apreciază, cu cuvinte elogioase, munca acestor bărbaţi meritoşi, pentru şcoală şi neam, îndemnând pe cei prezenţi ca să-i urmeze întocmai. Cu aceasta, s-a sfârşit partea oficioasă a acestei serbări, după care a urmat o masă familiară, în încăperile şcoalei, la care au luat parte popor şi cărturari. În decursul mesei, au vorbit domnii învăţători Nastasi, Secot din Coţmani, M. Vicol din Cernăuţi, D. Sorocean din Rădăuţi, Colibaba din Frătăuţii Noi şi Gavr. Ciobotariu din Bilca, apoi săteanul Pamfil Mihăilă, ca fost elev al lui George Brăilean, cel ce scrie aceste rânduri. La sfârşit, se ridică dl prof. universitar Dr. Traian Brăilean şi, în numele familiei celor pomeniţi, mulţămeşte asociaţiei corpului didactic judeţean pentru deosebita atenţiune faţă de răposatul său tată, George Brăilean, şi şcolarul acestuia, George Tofan, iar celor prezenţi, pentru binevoitoarea participare la această pomenire creştinească. Laudă se cuvine Asociaţiei corpului didactic primar din judeţul Rădăuţi pentru toată truda şi jertfa adusă, pentru a putea pomeni, cu vrednicie, pe însemnaţii bărbaţi ai şcoalei şi neamului, care au fost George Brăilean şi George Tofan. / Ion Bucevschi”[15].

1925: „Decorarea unui bun creştin. Aceasta s-a întâmplat în biserica parohială din comuna Bilca, judeţul Rădăuţi, duminică, la 29 martie a. c. Gospodarul şi evlaviosul creştin Ştefan Gh. Gâză, din comuna Bilca, a făcut războiul şi a petrecut în liniile de foc. Pe când era în faţa focului duşman, a făcut jurământ că, dacă va scapă cu viaţă din război şi va ajunge sănătos la nevastă şi copii, va aduce, drept mulţămită lui Dumnezeu, un dar bisericii din satul său. Dumnezeu a împlinit dorinţa şi el şi-a împlinit făgăduinţa. Pe când unii descreieraţi, cum au ajuns pe acasă, au început a ridica icoanele de pe păreţii caselor, a face bajocură de sfânta cruce şi de sfânta biserică, bunul creştin Ştefan Gh. Gâza s-a purtat altfel. El, când a ajuns acasă, la familie, cu ajutorul nevestii sale, Măriuţa, a lucrat într-acolo ca să strângă banii trebuincioşi pentru un clopot la biserica din localitate. Cu ajutorul lui Dumnezeu, au cumpărat ei, în anul 1924, pentru biserica parohială de aici, un clopot mare, în preţ de 30 mii de lei, şi o sfântă carte a evangheliei, în preţ de 380 de lei. Aceste daruri frumoase s-au sfinţit, cu mare parană, de trei preoţi, în ziua sărbătorii sfântului Ilie, sâmbătă, în 2 august 1925. Aşa şi-a împlinit acest bun creştin jurământul făcut pe când era cu viaţa în mare primejdie. Noi, preoţii din sat, am trimis ştire despre aceste daruri scumpe I. P. S. Mitropolitului de la Cernăuţi, de unde i-a sosit creştinului Ştefan Gh. Gâză o frumoasă adresă de mulţămire şi recunoştinţă, cu înalta binecuvântare arhierească. Preacinstitul Consistoriu arhiepiscopesc din Cernăuţi şi prefectura din Rădăuţi au făcut rapoarte, la înaltul minister de culte şi arte din Bucureşti, despre jertfa cea însemnată a parohianului Ştefan Gh, Gâză, în urma căror rapoarte Majestatea Sa Regele nostru a binevoit a-l decora pe acest vrednic creştin cu medalia „Răsplata Muncii pentru biserică clasa a II-a”. Duminică, în 29 martie, a sosit la biserica de aici prefectul judeţului, dl Dr. Em. Băncescu (şi dânsul preot – n. n.), dimpreună cu secretarul de administraţie, dl Dr. Ed. Claus. După sfânta liturghie şi cazania parohului din localitate, dl Claus a citit, în auzul tuturor celor de faţă, brevetul regal şi adresa ministerului de culte şi arte, care vestesc că Majestăţii Sale Regelui Ferdinand I i-a plăcut a-l decora pe creştinul şi gospodarul din Bilca, Ştefan Gh. Gâză, pentru fapta sa frumoasă. Domnul prefect, în frumoase cuvinte de laudă şi mulţămită, i-a atârnat pe piept decoraţia şi l-a sărutat frăţeşte pe faţă. Decoratul Ştefan Gâză, cu lacrimi în ochi, a mulţămit M. S. Regelui pentru binevoitoarea decorare, dlui prefect, pentru că s-a ostenit până la Bilca, ca în persoană să-l decoreze, şi preabunului Dumnezeu, că i-a ajutat să-şi împlinească jurământul făcut pe câmpul de luptă şi l-a învrednicit pe dânsul şi familia sa de aceste clipe prea frumoase şi plăcute. La sfânta liturghie, din această duminică, a cântat cântările bisericeşti un cor mixt de domni şi doamne, sub conducerea dlui institutor Ion Vicovanu, din Vicovul de Jos. Aceste cântări liturgice au înfrumuseţat foarte plăcut dumnezeiasca slujbă. După aceste petrecute în biserică, s-a dat o masă bogată în casa parohială, la care au luat parte: prefectul judeţului, dl Dr. E. Băncescu, secretarul de administraţie, dl Dr. Claus, preoţii şi învăţătorii din localitate, decoratul Ştefan Gh. Gâză, cu soţia sa, Măriuţa, coriştii din Vicovul de Jos, primarul şi secretarul comunei şi toţi epitropii bisericeşti. S-au ţinut frumoase cuvântări, iar la sfârşit s-a sfătuit dl prefect, cu cărturarii şi consilierii săteşti, cum să înceapă cu bine şi spor clădirea pentru şcoala a treia din acest sat. Acestea, întâmplate în duminică din 29 martie 1925, am socotit de bine să le tipărim în gazeta „Cultura Poporului”, pentru ca să ştie şi lumea ce se petrece în satul nostru, Bilca, din judeţul Rădăuţi / Preot Ion Bucevschi”[16]. O precizare: Ştefan Gh. Gâză se trăgea din neamul de răzeşi din Revcăuţi, Boian şi Cupca, reprezentat, în 1772, în faţa ofiţerilor lui Rumeanţev, de răzeşul Ion Gâză din Revcăuţi, din care descindem şi noi, Gâzenii din Mereni.

1940: Tablou de cărţile de capacitate (atestate de meserie – n. n.) eliberate de Oficiul Rădăuţi, anulate de minister prin decizia Nr. 66.017 din 1940”[17]: Mihăilă Traian, măcelar, domiciliat în Bilca; Galan Vasile, tâmplar, domiciliat în Bilca; Vicovan Leontie, dulgher, domiciliat în Bilca; Puha Iosef, morar, domiciliat în Bilca; Niculăică Alexandru, curelar, domiciliat în Bilca; Cuciureanu Onofrei, dulgher, domiciliat în Bilca; Mihăilă Gheorghe, dulgher, domiciliat în Bilca; Slas Iosef, morar, domiciliat în Bilca; Savu Elizeu, tâmplar, domiciliat în Bilca; Galan Gheorghe, tâmplar, domiciliat în Bilca; Leviţchi Iohan, morar, domiciliat în Bilca.

1940: „Listă de locuitorii care au cerut înscrierea în listele de naţionalitate: Primăria comunei Bilca, judeţul Rădăuţi / Rusu Vasile a Ion, născut la 4 iulie 1878, în comuna Bilca; Rusu Ion a Vasile, născut la 31 ianuarie 1906, în comuna Bilca; Puhă Constantin, născut la 30 aprilie 1893, în comuna Bilca; Cârdei Iustin a Constantin, născut la 31 iulie 1901, în comuna Bilaca; Puhă Vasile a Precob, născut la 4 iulie 1912, în comuna Bilca; Vicovan Petru a Gheorghe; născut la 28 septembrie 1900 în comuna Bilca; Mihailă Gheorghe a Simion, născut la 21 august 1900, în comuna Bilca; Nistor Ion a Nicolai, născut la 25 august 1905, în comuna Bilca; Cioată Vasile a Nistor, născut la 24 februarie 1903, în comuna Bilca; Cioată Gheorghe a Nistor, născut la 19 iunie 1900, în comuna Bilca; Cioată Toader a Nistor, născut la 16 iunie1897, în comuna Bilca; Baicu Cozma, născut la 10 ianuarie 1907, în comuna Bilca; Savu Ermil, născut la 11 ianuarie 1903, în comuna Bilca; Foca Buraciuc, născut la 1 septembrie 1914, în comuna Bilca; Samson Buraciuc, născut la 22 iunie 1910, în comuna Bilca; Meletie Mihailiuc, născut la 7 septembrie 1915, în comuna Bilca; Ileana Mihailiuc, născută la 26 decembrie 1889, în comuna Bilca; Puhă Petru a Precop, născut la 10 octombrie 1905, în comuna Bilca; Cârdeiu Ilie, născut la 6 iulie 1904, în comuna Bilca; Ciobotaru Constantin, născut la 10 mai 1896, în comuna Bilca; Balţei Mihai, născut la 4 mai 1900, în comuna Bilca; Coniac Pamfil, născut la 18 octombrie 1891, în comuna Bilca; Galan Ambros, născut la 1 mai 1894, în comuna Bilca; Moisian Archip, născut la 16 noiembrie 1908, în comuna Bilca; Vicovan Vasile a Constantin, născut la 22 decembrie 1909, în comuna Bilca; Nistor Damian, născut la 16 noiembrie 1903, în comuna Bilca; Gheatău Samfira, născută la 7 iunie 1877, în comuna Bilca; Cuciurean Domnica, născută la 20 mai 1890, în comuna Bilca; Galan Andrei, născut la 31 ianuarie 1893, în comuna Bilca; Irimescu Vasile, născut la 4 septembrie 1903, în comuna Bilca; Galan Nicolai a Filimon, născut la 15 februarie 1915, în comuna Bilca; Eugeniu Gh. Cârdeiu, născut la 10 februarie 1897, în comuna Bilca; Sofian Constantin, născut la 18 mai 1907, în comuna Bilca; Mihailă Traian, născut la 27 noiembrie 1890, în comuna Bilca; Savu Dumitru a Toader, născut la 12 octombrie 1914, în comuna Bilca”[18].

1941: „Se publică mai jos Lista Nr. 13, de gradele inferioare (trupă), morţi pentru patrie, în actualul război, începând de la 22 iunie 1941, ora 24[19]: Bogdaniuc Constantin, soldat, ctg. 1935, cu ultimul domiciliu în comuna Bilca, judeţul Rădăuţi, mort la 6 iulie 1941; Galan Alexandru, soldat, ctg. 1933, cu ultimul domiciliu în comuna Bilca, judeţul Rădăuţi, mort la 13 iulie 1941; Puha Gheorghe, soldat, ctg. 1931, cu ultimul domiciliu în comuna Bilca, judeţul Rădăuţi, mort la 21 iulie 1941;

1943: „Se numesc cu titlul definitiv, pe ziua de 1 septembrie 1943[20], următorii învăţători şi învăţătoare: Coniac Elena, comuna Bilca, jud. Rădăuţi, media 7,20.

1947: „Având în vedere raportul cu Nr. 16.799 din 1947 al Inspectoratului ţcolae regional Suceava, înregistrat sub Nr. 264.182 din 1947[21], următorii învăţători se repartizează, pe data de 1 septembrie 1947, la şcolile primare indicate în dreptul fiecăruia: Mitriniuc Mihai, de la Marginea I, la Bilca II, şi Mitriniuc Elena, de la Marginea I, la Bilca II; Onică Virginia, de la Bilca, la Calafindeşti; Nichitovici Veronica, de la Frumosu, la Bilca, Nr. 1.

1947: „Se pun în retragere, pentru aranjarea drepturilor la pensie, pe data de 1 septernvrie 1947, următorii membri ai Corpului didactic primar: Cuciurean Maria, comuna Bilca; Cuciurean Gheorghe, comuna Bilca”[22].

Deşi o localitate relativ nouă, Bilca a dăruit culturii române mari personalităţi, începând cu publicistul, profesorul şi reformatorul de învăţământ bucovinean George TOFAN (5 noiembrie 1880), literatul, filosoful şi sociologul Traian BRĂILEANU (14 septembrie 1882), primul poet modern al Bucovinei, Mihai HORODNIC (25 iulie 1907), istoricul de artă George MUNTEAN (17 noiembrie 1932), inimitabilul rapsod al cântecului strămoşesc Vasile MUCEA (11 martie 1933), artistul instrumentist Constantin SOFIAN (16 martie 1945) şi graficianul satiric Pamfil HORODNIC (8 ianuarie 1955).

[1] SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 41, 1876 p. 67, 1907 p. 164

[2] Albina Carpaţilor, Nr. 9, Anul III, Sibiu 15 februarie 1879, pp. 132-135

[3] Familia, Nr. 6, Anul XXIV, 7 /19 februarie 1888, pp. 69, 70

[4] GAZETA BUCOVINEI, Nr. 40/1891, p. 4

[5]Minerva, Nr. 3, Anul II, Bistriţa 1/13 februarie 1892, pp. 31, 32

[6] DEŞTEPTAREA, Nr. 57/1902, p. 3

[7] DEŞTEPTAREA, Nr. 61/1902, p. 3

[8] Apărarea Naţională, Nr. 2, Anul I, Cernăuţi, miercuri 10 octombrie stil nou 1906, p. 4

[9] Apărarea Naţională, Nr. 21, Anul II, joi 21 martie 1907, p. 4

[10] Grigorovitza, Em., Dicţionarul geografic al Bucovinei, Bucureşti 1908, pp. 12, 13

[11] Ibidem, p. 244

[12] Monitorul Bucovinei, Fascicula 62, 6 septembrie nou 1919, p. 3

[13] Monitorul Bucovinei, Fascicula 6, 21 februarie nou 1921, p. 63

[14] Monitorul Bucovinei, Fascicula 3, 3 februarie nou 1921, p. 28

[15] Cultura Poporului, Nr. 114, Anul V, duminică 14 iulie 1925, p. 4

[16] Cultura Poporului, Nr. 110, Anul V, duminică 10 mai 1925, p. 4

[17] Monitorul Oficial, Nr. 58, 10 martie 1941, pp. 1197-1208

[18] Monitorul Oficial, Nr. 28, 3 februarie 1940, p. 464

[19] Monitorul Oficial, Nr. 220, 17 septembrie 1941, pp. 5545.

[20] Monitorul Oficial, Nr. 71, 24 martie 1944, pp. 2549-2552

[21] Monitorul Oficial, Nr. 250, 29 octombrie 1947, pp. 9652-9657

[22] Monitorul Oficial, Nr. 225, 30 septembrie 1947, p. 8826

POVESTEA AŞEZĂRILOR BUCOVINENE REVĂZUTĂ No Comments Apr 12

1941: Bucovineni „morţi pentru patrie”

„Se publică mai jos Lista Nr. 13, de gradele inferioare (trupă), morţi pentru patrie, în actualul război, începând de la 22 iunie 1941, ora 24[1].

Solovăstru Ioan, soldat, ctg. 1937, cu ultimul domiciliu în comuna Iaslovăţ, judeţul Suceava, mort la 22 iunie 1941.

Ungureanu Nicolae, soldat, ctg. 1937, cu ultimul domiciliu în comuna Stulpicani, judeţul Câmpulung, mort la 25 iunie 1941.

Rusu Ilie, fruntaş, ctg. 1940, cu ultimul domiciliu în comuna Doroteia, judeţul Câmpulung, mort la 27 iunie 1941.

Ignătescu Vasile, soldat, ctg. 1941, cu ultimul dorniciliu în comuna Pătrăuţi, judeţul Suceava, mort la 27 iunie 1941.

Vultur Filaret, sergent, ctg. 1934, cu ultimul domiciliu în comuna Băişeşti, judeţul Suceava, mort la 1 iulie 1941.

Cervinschi Gheorghe, soldat, ctg. 1931, cu ultimul domiciliu în comuna Pătrăuţi, judeţul Suceava, mort la 1 iulie 1941.

Grosu Ioan, sergent, ctg. 1936, cu ultimul domiciliu în comuna Horodnicul de Sus, judeţul Rădăuţi, mort la 2 iulie 1941.

Alupei Toma, sergent, ctg. 1936, cu ultimul domiciliu în comuna Neagra Şarului, judeţul Câmpulung, mort la 2 iulie 1941.

Dragoman Mihai, caporal, ctg. 1934, cu ultimul domiciliu în comuna Udeşti, judeţul Suceava, mort la 2 iulie 1941.

Găină Vasile, soldat, ctg. 1941, eu ultimul domiciliu în comuna Măzănăeşti, judeţul Suceava, mort la 2 iulie 1941.

Ungureanu Vasile, soldat, ctg. 1930, cu ultimul domiciliu în comuna Şaru Dornei, judeţul Câmpulung, mort la 2 iulie 1941.

Rusu Ioan, soldat, ctg. 1933, cu ultimul domiciliu în comuna Neagra Şarului, judeţul Câmpulung, mort la 2 iulie 1941.

Pitu Vlademir, soldat, ctg. 1934, cu ultimul domiciliu în comuna Opriţeni, judeţul Rădăuţi, mort la 2 iulie 1941.

Antemie Ioan, soldat, ctg. 1932, Pitu Vlademir, soldat, etg. 1934, cu ultimul domiciliu în comuna Oprişeni, judeţul Rădăuţi, mort la 2 iulie 1941.

Bolboca Trifan, soldat, ctg. 1932, cu ultimul domiciliu în comuna Arborea, judeţul Suceava, mort la 2 iulie 1941.

Ravnic Orest, soldat, ctg. 1938, cu ultimul domiciliu în comuna Lucăceşti, judeţul Suceava, mort la 2 iulie 1941.

Holovenciuc Nicolae, soldat, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu în comuna Dărmăneşti, judeţul Suceava, mort la 2 iulie 1941.

Gabor Anton, soldat, ctg. 1934, cu ultimul domiciliu în comuna Bosanci, judeţul Suceava, mort la 2 iulie 1941.

Rusu Ioan, soldat, ctg. 1934, cu ultimul domiciliu în comuna Liuzii Humorului, judeţul Suceava, mort la 2 iulie 1941.

Diaconu Aurel, caporal t. r., ctg. 1941, cu ultimul domiciliu în comuna Udeşti, judeţul Suceava, mort la 3 iulie 1941.

Papadiuc Zamfir, soldat, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu în comuna Bosanci, judeţul Suceava, mort la 3 iulie 1941.

Chira Gheorghe, soldat, ctg. 1935, cu ultimul domiciliu în comuna Vicovul de Sus, judeţul Rădăuţi, mort la 3 iulie 1941.

Grigoraş Ioan, soldat, ctg. 1937, cu ultimul domiciliu în comuna Costişa, judeţul Rădăuţi, mort la 3 iulie 1941.

Trebeanu Nicolae, caporal, ctg. 1938, cu ultimul domiciliu în comuna Frumosu, judeţul Câmpulung, mort la 3 iulie 1941.

Morohai Lazăr, soldat, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu în comuna Marginea, judeţul Rădăuţi, mort la 4 iulie 1941.

Dârja Vasile, soldat, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu în comuna Buninţi, judeţul Suceava, mort la 5 iulie 1941.

Rotundu Mihai, soldat, 1933, cu ultimul domiciliu în comuna Deia, judeţul Câmpulung, mort la 5 iulie 1941.

Popeseu Teodor, soldat, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu în comuna Tereblecea, judeţul Rădăuţi, mort la 6 iulie 1941.

Lazurca Vasile, soldat, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu în comuna Petriceni, judeţul Storojineţ, mort la 6 iulie 1941.

Timciuc Dragoş, caporal, ctg. 1939, cu ultimul domiciliu în comuna Carapciu, judeţul Storojineţ, mort la 6 iulie 1941.

Buliga Clement, fruntaş, ctg. 1938, cu ultimul domiciliu în comuna Volovăţ, judeţul Rădăuţi, mort la 6 iulie 1941.

Moroţanu Arcadie, soldat, ctg. 1936, cu ultimul domiciliu în comuna Bucşoaia, judeţul Câmpulung, mort la 6 iulie 1941.

Pralea Gavril, sergent, ctg. 1936, cu ultimul domiciliu în comuna Poiana Stampei, judeţul Câmpulung, mort la 6 iulie 1941.

Soroceanu Victor, fruntaş, ctg. 1936, cu ultimul domiciliu în comuna Gemenea, judeţul Câmpulung, mort la 6 iulie 1941.

Crăciun Dumitru, soldat, ctg. 1936, cu ultimul domiciliu în comuna Vicovul de Jos, judeţul Rădăuţi, mort la 6 iulie 1941.

Catargiu Ilarion, caporal, ctg. 1935, cu ultimul domiciliu în comuna Capu-Codrului, judeţul Câmpulung, mort la 6 iulie 1941.

Bogdaniuc Constantin, soldat, ctg. 1935, cu ultimul domiciliu în comuna Bilca, judeţul Rădăuţi, mort la 6 iulie 1941.

Ionuţ Zaharia, fruntaş, ctg. 1935, cu ultimul domiciliu în comuna Ropcea, judeţul Storojineţ, mort la 6 iulie 1941.

Lucuţar Ioan, caporal, ctg. 1935, cu ultimul domiciliu în comuna Vama, judeţul Câmpulung, mort la 6 iulie 1941.

Jitaru Ilie, soldat, ctg. 1935, cu ultimul domiciliu în comuna Berchişeşti, judeţul Suceava, mort la 6 iulie 1941.

Cearic Viorel, sergent t. r., ctg. 1934, cu ultimul domiciliu în comuna Sadova, judeţul Câmpulung, mort la 6 iulie 1941.

Florea Gheorghe, soldat, ctg. 1933, cu ultimul domiciliu în comuna Bălăceana, judeţul Suceava, mort la 6 iulie 1941.

Piticar Ilie, soldat, ctg. 1932, cu ultimul domiciliu în oraşul Câmpulung, judeţul Câmpulung, mort la 6 iulie 1941.

Hojbotă Alexandru, soldat, ctg. 1931, cu ultimul domiciliu în comuna Mănăstirea Humor, judeţul Câmpulung, mort la 6 iulie 1941.

Maxim Trifan, sergent, ctg. 1932, cu ultimul domiciliu în comuna Arbore, judeţul Suceava, mort la 11 iulie 1941.

Galeş Miron, caporal, ctg. 1932, cu ultimul domiciliu în comuna Cajvana, judeţul Suceava, mort la 13 iulie 1941.

Galan Alexandru, soldat, ctg. 1933, cu ultimul domiciliu în comuna Bilca, judeţul Rădăuţi, mort la 13 iulie 1941.

Moroşanu Vasile, soldat, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu în comuna Grămeşti, judeţul Rădăuţi, mort la 13 iulie 1941.

Nicolae Florea, cap. T. R., ctg. 1934, cu ultimul domiciliu în comuna Stroeşti pe Siret, judeţul Rădăuţi, mort la 14 iulie 1941.

Raia Gavril, fruntaş, ctg. 1939, cu ultimul domiciliu în comuna Pojorâta, judeţul Câmpulung, mort la 15 iulie 1941.

Ţebrean Victor, soldat, ctg. 1940, cu ultimul domiciliu în comuna Deia, judeţul Câmpulung, mort la 17 iulie 1941.

Leonte Gheorghe, sergent, ctg. 1935, cu ultimul domiciliu în comuna Frătăuţii Vechi, judeţul Rădăuţi, mort la 17 iulie 1941.

Ursache loan, caporal, ctg. 1934, cu ultimul domiciliu în comuna Mănăstioara, judeţul Rădăuţi, mort al 17 iulie 1941.

Hasna Gheorghe, caporal, ctg. 1936, cu ultimul domiciliu în comuna Straja, judeţul Rădăuţi, mort la 17 iulie 1941.

Juravle Ioan, soldat, ctg. 1936, cu ultimul domiciliu în comuna Burla, judeţul Rădăuţi, mort la 17 iulie 1941.

Halip Vasile, soldat, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu în comuna Brăeşti, judeţul Suceava, mort la 19 iulie 1941.

Cuhurciuc Vasile, sergent, ctg. 1937, cu ultimul domiciliu în comuna Cuciurul Mare, judeţul Cernăuţi, mort la 21 iulie 1941.

Surdu Dumitru, caporal, ctg. 1936, cu ultimul domiciliu în comuna Vicovul de Jos, judeţul Rădăuţi, mort la 21 iulie 1941.

Romaniuc Vasile, soldat, ctg. 1935, cu ultimul domiciliu în comuna Dărmăneşti, judeţul Suceava, mort la 21 iulie 1941.

Mezdea Nichifor, soldat, ctg. 1932, cu ultimul domiciliu în comuna Ciocăneşti, judeţul Câmpulung, mort la 21 iulie 1941.

Popovici Mihai, soldat, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu în comuna Băişeşti, judeţul Suceava, mort la 21 iulie 1941.

Macovei Emilian, funitaţ, ctg. 1931, cu ultimul domiciliu în comuna Gura Humorului, judeţul Câmpulung, mort la 21 iulie 1941.

Puha Gheorghe, soldat, ctg. 1931, cu ultimul domiciliu în comuna Bilca, judeţul Rădăuţi, mort la 21 iulie 1941.

Tcaci Gheorghe, soldat, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu în comuna Burla, judeţul Rădăuţi, mort la 22 iulie 1941.

Burciu Toader, caporal, ctg. 1933, cu ultimul domiciliu în comuna Vicovul de Jos, judeţul Rădăuţi, mort la 28 iulie 1941.

Filipeac Vasile, soldat, ctg. 1935, cu ultimul domiciliu în comuna Vicovul de Jos, judeţul Rădăuţi, mort la 28 iulie 1941.

Andronic Vasile, fruntaş, ctg. 1935, cu ultimul domiciliu în comuna Pârteştii de Jos, judeţul Suceava, mort la 28 iulie 1941.

Grenciuc Ilie, soldat, ctg. 1932, cu ultimul domiciliu în comuna Pătrăuţi, judeţul Suceava, mort la 28 iulie 1941.

Sahleanu Vasile; fruntaş, ctg. 1934, cu ultimul domiciliu în comuna Bucşoaia, judeţul Câmpulung, mort la 28 iulie 1941.

Finiuc Vasile, soldat, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu în comuna Calafindeşti, judeţul Rădăuţi, mort la 28 iulie 1941.

Barbir Ioan, soldat, ctg.. 1937, cu ultimul domiciliu în comuna Mărăţei, judeţul Suceava, mort la 28 iulie 1941.

Maloş Andrei, soldat, ctg. 1936, cu ultimul domiciliu în comuna Volovăţ, judeţul Rădăuţi, mort la 28 iulie 1941.

Iaţcu Trifan, fruntaş, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu în comuna Ipoteşti, judeţul Suceava, mort la 29 iulie 1941.

Turculeţ Ilie, fruntaş, ctg. 1937, cu ultimul domiciliu în comuna Arbore, judeţul Suceava, mort la 29 iulie 1941.

Triflea Grigore, soldat, ctg. 1932, cu ultimul domiciliu în comuna Pojorâta, judeţul Câmpulung, mort la 29 iulie 1941.

Strugaru Ioan, soldat, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu în comuna Mitocu Dragomirnei, judeţul Suceava, mort la 29 iulie 1941.

Trifan Visarion, soldat, ctg. 1937, cu ultimul domiciliu în comuna Vadu Moldovei, judeţul Câmpulung, mort la 29 iulie 1941.

Murariu Dumitru, soldat, ctg. 1941, cu ultimul domiciliu în comuna Udeşti, judeşul Suceava, mort la 29 iulie 1941.

Ciobaniuc Vasile, soldat, ctg. 1928, cu ultimul domiciliu în comuna Bălcăuţi, judeţul Rădăuţi, mort la 28 iulie 1941.

Erhan I. Vladimir, soldat, ctg. 1932, cu ultimul domiciliu în oraşul Câmpulung, judeţul Câmpulung, mort la 13 iulie 1941”.

[1] Monitorul Oficial, Nr. 220, 17 septembrie 1941, pp. 5543-5549.

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Apr 12

1925: Decorarea unui bun creştin la Bilca

Aceasta s-a întâmplat în biserica parohială din comuna Bilca, judeţul Rădăuţi, duminică, la 29 martie a. c. Gospodarul şi evlaviosul creştin Ştefan Gh. Gâză, din comuna Bilca, a făcut războiul şi a petrecut în liniile de foc. Pe când era în faţa focului duşman, a făcut jurământ că, dacă va scapă cu viaţă din război şi va ajunge sănătos la nevastă şi copii, va aduce, drept mulţămită lui Dumnezeu, un dar bisericii din satul său. Dumnezeu a împlinit dorinţa şi el şi-a împlinit făgăduinţa. Pe când unii descreieraţi, cum au ajuns pe acasă, au început a ridica icoanele de pe păreţii caselor, a face bajocură de sfânta cruce şi de sfânta biserică, bunul creştin Ştefan Gh. Gâza s-a purtat altfel. El, când a ajuns acasă, la familie, cu ajutorul nevestii sale, Măriuţa, a lucrat într-acolo ca să strângă banii trebuincioşi pentru un clopot la biserica din localitate.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, au cumpărat ei, în anul 1924, pentru biserica parohială de aici, un clopot mare, în preţ de 30 mii de lei, şi o sfântă carte a evangheliei, în preţ de 380 de lei. Aceste daruri frumoase s-au sfinţit, cu mare parană, de trei preoţi, în ziua sărbătorii sfântului Ilie, sâmbătă, în 2 august 1925. Aşa şi-a împlinit acest bun creştin jurământul făcut pe când era cu viaţa în mare primejdie. Noi, preoţii din sat, am trimis ştire despre aceste daruri scumpe I. P. S. Mitropolitului de la Cernăuţi, de unde i-a sosit creştinului Ştefan Gh. Gâză o frumoasă adresă de mulţămire şi recunoştinţă, cu înalta binecuvântare arhierească. Preacinstitul Consistoriu arhiepiscopesc din Cernăuţi şi prefectura din Rădăuţi au făcut rapoarte, la înaltul minister de culte şi arte din Bucureşti, despre jertfa cea însemnată a parohianului Ştefan Gh, Gâză, în urma căror rapoarte Majestatea Sa Regele nostru a binevoit a-l decora pe acest vrednic creştin cu medalia „Răsplata Muncii pentru biserică clasa a II-a”. Duminică, în 29 martie, a sosit la biserica de aici prefectul judeţului, dl Dr. Em. Băncescu (şi dânsul preot – n. n.), dimpreună cu secretarul de administraţie, dl Dr. Ed. Claus.

După sfânta liturghie şi cazania parohului din localitate, dl Claus a citit, în auzul tuturor celor de faţă, brevetul regal şi adresa ministerului de culte şi arte, care vestesc că Majestăţii Sale Regelui Ferdinand I i-a plăcut a-l decora pe creştinul şi gospodarul din Bilca, Ştefan Gh. Gâză, pentru fapta sa frumoasă. Domnul prefect, în frumoase cuvinte de laudă şi mulţămită, i-a atârnat pe piept decoraţia şi l-a sărutat frăţeşte pe faţă. Decoratul Ştefan Gâză, cu lacrimi în ochi, a mulţămit M. S. Regelui pentru binevoitoarea decorare, dlui prefect, pentru că s-a ostenit până la Bilca, ca în persoană să-l decoreze, şi preabunului Dumnezeu, că i-a ajutat să-şi împlinească jurământul făcut pe câmpul de luptă şi l-a învrednicit pe dânsul şi familia sa de aceste clipe prea frumoase şi plăcute.

La sfânta liturghie, din această duminică, a cântat cântările bisericeşti un cor mixt de domni şi doamne, sub conducerea dlui institutor Ion Vicovanu, din Vicovul de Jos. Aceste cântări liturgice au înfrumuseţat foarte plăcut dumnezeiasca slujbă. După aceste petrecute în biserică, s-a dat o masă bogată în casa parohială, la care au luat parte: prefectul judeţului, dl Dr. E. Băncescu, secretarul de administraţie, dl Dr. Claus, preoţii şi învăţătorii din localitate, decoratul Ştefan Gh. Gâză, cu soţia sa, Măriuţa, coriştii din Vicovul de Jos, primarul şi secretarul comunei şi toţi epitropii bisericeşti. S-au ţinut frumoase cuvântări, iar la sfârşit s-a sfătuit dl prefect, cu cărturarii şi consilierii săteşti, cum să înceapă cu bine şi spor clădirea pentru şcoala a treia din acest sat. Acestea, întâmplate în duminică din 29 martie 1925, am socotit de bine să le tipărim în gazeta „Cultura Poporului”, pentru ca să ştie şi lumea ce se petrece în satul nostru, Bilca, din judeţul Rădăuţi / Preot Ion Bucevschi”[1].

O precizare: Ştefan Gh. Gâză se trăgea din neamul de răzeşi din Revcăuţi, Boian şi Cupca, reprezentat, în 1772, în faţa ofiţerilor lui Rumeanţev, de răzeşul Ion Gâză din Revcăuţi, din care descindem şi noi, Gâzenii din Mereni.

[1] Cultura Poporului, Nr. 110, Anul V, duminică 10 mai 1925, p. 4

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Apr 12

1888: Un dar de amintire principelui de coroană Rudolf

Întâlnirea tragicului Prinţ de Coroană austriac, Rudolf, în 1885, cu reprezentanţi ai etniilor bucovinene şi ardeleneşti, în Pasul Prislop

„Cernăuţi, 12 februarie 1888. Încă din toamnă, s-a constituit, între nobilii români din Bucovina, un comitet, care să facă un dar de amintire principelui de coroană, Alteţei Sale imperiale, arhiducele Rudolf, pentru vizitarea Bucovinei, în luna iulie 1887. Principele de coroană era, în timpul petrecerii sale în Bucovina, mai ales încântat de costumele naţionale române, ce le văzu expuse în Cernăuţi, la Şcoala de meserie. Comitetul nu putu să afle un dar mai potrivit, din partea ţării, decum oferindu-i un mobilier întreg al unui salon, îmbrăcat şi decorat cu costumele naţionale. Scaunele şi fotoliile sunt îmbrăcate cu brâie ţărăneşti tricolore şi culorile uzitate la poporul român bucovinean, iar perinele fotoliilor şi divanurilor, cu un desen luat de pe cămeşile ţărancelor. Mai multe covoare s-au făcut după desenele cele mai frumoase, cunoscute în ţară, şi cu greu s-ar afla, în toată ţara, covoare mai frumoase. La alegerea culorilor s-au omis anume culorile, introduse modern, aniline, ci s-a ţinut strâns de culorile întrebuinţate de ţărani, din vechime. Lucrarea acestor mobile s-a încredinţat doamnei de Grigorcea. Mobilele vor fi, în curând, transportate la Viena, spre a fi predate arhiducelui. Prezidentul comitetului e dl Alesandru baron de Vasilco.

Între balurile aranjate, în carnavalul acesta, sunt, fără îndoială, cele mai interesante balul Societăţii academice române „Junimea”, pentru eleganţa şi nobleţea sa, care cu drept cuvânt se poate numi „bal de elilă”, şi serata de dans a subofiţerilor Regimentului bucovinean român nr. 41, pentru originalitatea sa.

Balul subofiţerilor de la Regimentul român bucovinean era forte bine cercetat (adică frecventat – n. n.). Au fost de faţă preşedintele ţării, Excelenţa Sa baron Pino, comandantul Bucovinei, generalul Khrolt, colonelul Saracin şi toţi ofiţerii regimentului, cum şi o mulţime de civili, cu soţiele lor. La intrarea în sală, au fost aninate, deasupra uşii, două steaguri mari, cum şi piramide colosale de puşti şi scuturi din baionete. Mai departe, au fost postate două tunuri, cu gurile lor spre sală, lângă care se aflau glonţuri şi granate. Lojele au fost decorate cu arme, trofee de flamuri, scuturi. Şi când mai observăm că majoritatea oaspeţilor au fost soldaţi, ne putem închipui cu ce sentiment se mişca un civil în frac prin sală. Totul avea un aspect cu totul militar şi războinic. Şi când intonă muzica militară, atunci începură luptele fiilor lui Mars. Grea luptă s-a luptat şi cine a repurtat victoria? Qui li sa. Învinsele au fost poate mai mulţămite ca învingătorii.

Balul român de elită al „Junimei” s-a aranjat în sala Societăţii filarmonice germane. Din cauza viscolului, care dură ca trei zile, înaintea balului, a fost mai totă comunicaţia întreruptă, trenurile căilor ferate întârziară sau nu sosiră deloc. Nu-i de mirare, dacă, de la ţară, foarte puţini au fost. Sala a fost aranjată cu mult gust. Podul sălii era prefăcut într-o grădină, în care cântă muzica militară a Regimentului nr 41, din grădinuţă luceau iniţialele „SAJ” (Societatea academică „Junimea”). în vestibulul foarte frumos aranjat, primeau membrii comitetului pe oaspeţi. Damele căpătară, anul acesta, un frumos dar: un papagal, care, legănându-se pe o sulă, ascundea sub aripele sale ordinea jocurilor.

Dintre domni, au fost de faţă: Excelenţa Sa prezidentul ţării baron Pino, Prea Sfinţia Sa mitropolitul dr. Morariu, Nicolau baron Hurmuzachi, Nicolau baron Musteaţa, George cavaler de Flondor, baronii Eugeniu şi Emanuil Stircea, baron Petru Petrino, Modest cavaler de Grigorcea, fraţii cavaleri Miculi, colonelul Săracin, căpitanul Constantinovici de Grecul, ofişerii Dimitrievici, Popovici, dr. Zurcan, Onisim Zurcan, secretar, advocat dr. Tabora, Tabora, comisar din Coţmani, Artemiu Berariu din Ceahor, Ilarie Onciul, adjunct judecătoria din Rădăuţi, dr. Topala, rector seminarial, prof. universitar de Repta, Isidor cavaler de Onciul, dr. Diaconovici, dr. Selechi, Cocinschi, adjunct judecătoria din Stăneşti, cavaler de Stamati din Basarabia, Vasile Morariu, adjunct judecătorie, E. Cozub, judecătoria din Solca, Alesandru Isăcescu, inginer de la Direcţia bunurilor fondurilor rel. gr. or., căpitan Hrisica.

Dintre doamne şi domnişoare, au fost, în costum naţional, doamna de Volcinscki, doamna Lomicovschi, domnişoarele de Vasilco şi domnişoara Magior din Bilca; în toaletă de bal: domna baron Pino, soţia prezidentului ţării, doamna Flondor cu domnişoara, doamnele baron Stircea, de Grigorcea, baron Petrino, doamna de Ianoş cu domnişoarele, domnişoara Victoria Renei de Herşeni, domnişoara de Stamati din Basarabia, doamna Morariu, doamna de Onciul cu domnişoara Aspasia, doamna şi domnişoarele de Bejan, doamna şi domnişoara de Reus, domnişoara Stefanelli, domnişoarele Zurcan, doamna şi domnişoara Costaş din Broscăuţi, doamna Sofia Volan, doamna Tabacar, doamna de Tabora din Coţmani, doamna şi domnişoara Homiuca, doamna şi domnişoara Parnavscki, domnişoara Mandicevscki, domnişoara Magior din Rus-Moldoviţa, doamna şi domnişoara Aglaia Gribovici, domnişoara Aglaia Abager, domnişoara Zurcan din Cajvana, domna Percec, doamna şi domnişoara Griborscki din Jabloniţa, domnişoara Renei de Herşeni din Marginea, domnişoara Selescki din Călineni, domnişoara Isăcescu ş. a.

Balul s-a deschis, cu hora, de către Excelenţa Sa prezidentul ţării, baron Pino, cu doamna Petrino. Valsul, compus de tânărul componist Teodor cavalet de Flondor, „Florile Bucovinei”, se primi cu aplauze. „Romana” (un fel de „Căluşarii”, compus la Braşov, de Iacob Mureşeanu – n. n.) a fost jucată de 80 de perechi. Petrecerea a fost foarte animată şi tocmai după orele 5, dimineţa, se despărţi societatea, ducându-se oaspeţii cu reminisciţele şi suvenirile cele mai plăcute acasă.

Astăzi, a fost, pe la 5 ore, după-amiază, în Sala sinodală din reşedinţa mitropolitană, conferinţa solemnă anuală a societăţii „Academia ortodocsă pentru literatură, retorică şi musică bisericescă”. Un public distins de dame, domnişoare şi domni, împreună cu alumnii seminariali, membrii ai acestei societăţi, au fost în sala aceasta frumos adunaţi. Prezidentul ei, dl George Moroşan Mihăescu, deschise conferinţa. Corul execută „Mulţi ani”, „Aria”, de Isidor Vorobchevici şi „Tatăl nostru”, în E-dur, de Iancu cavaler de Bejan. Dl Doroftei ceti discursul său, „Epoca lui Vasile Lupu şi Matei Basarab, domnii Moldovei şi Ţării Româneşti”, dizertaţiune istorică. Corul intonă iar: „Sfânt, sfânt” şi „Pe Tine te lăudăm”, în E-dur, de Iancu cavaler de Bejan, „Întru mulţi ani, stăpâne”, arie de Isidor Vorobchevici, cum şi „Iarna”, în C-dur, de Ciprian Porumbescu. Iară G. Moroşan Mihăescu ceti tratatul său istoric „Înfiinţarea mitropoliei Moldovei” / Dionisie O. Olinescu”[1].

Monumentul Arhiducelui Rudolf – de Rudolf Bernt (1844-1914)

[1] Familia, Nr. 6, Anul XXIV, 7 /19 februarie 1888, pp. 69, 70

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Apr 12