Dragusanul - Blog - Part 169

La taifas, cu Menachem Falek din Ierusalim

 

Fumând, pe Mestecăniş, lângă Anatol Viere, Vasile Tărâţeanu şi Menachem Falek

 

În fiecare săptămână, măcar câte o dată, ieşim amândoi la gard şi stăm la taifas. Vorbim despre copii şi nepoţi, despre poeţi şi poezie. Între Ierusalim şi Suceava nu-i decât un şleau, pe care grăbesc, încărcate de ură şi de dezbinare, mulţimile. Aşteptăm şi, când se face linişte, mai schimbăm câte o vorbă. Ba despre un poem al unui bucovinean, pe care Menachem Falek îl traduce în limba hebraică, ba despre un alt poem, al unui evreu, care se va publica în limba română. Ţin mult poeţii evrei, originari din România, să-şi publice opera şi în patria străbunilor lor, iar când e nevoie, dau şi eu o mână de ajutor. Ca între prieteni şi doar sub motivaţia prieteniei.

 

În public, la Corlata: Marius Chelaru, Menachem Falek, Mihai Pânzaru-PIM, Violeta Ţăran, Constantin Horbovanu

 

Poezia lui Menachem Falek încă mai musteşte de românism; de asta se adună, la Corlata, când se întâmplă să vină prin ţară, întreg satul şi îi aplaudă poemele cu entuziasm. Se regăsesc bieţii oameni în cântecele acelea ciudate, pe care Menachem le citeşte în hebraică, apoi le murmur eu în limba română – ca să nu iasă din cadenţă. Cadenţele diferă şi doar simţirile rămân dăinuitoare aidoma tăcerii, aidoma a ceea ce este mai presus de cuvinte.

 

Primirea poeţilor Marius Chelaru, din Iaşi, şi Menachem Falek, din Ierusalim, de către Preşedintele Nechifor, de către politicieni şi de către corlăţeni

 

Astăzi, Menachem Falek, poetul din Ierusalim, împlineşte un reper al tinereţii sale fără de bătrâneţe. S-a născut la Bistriţa, dincolo de munţi, şi am fost împreună, ca să-mi arate cum respira el, odinioară, lumina zilei. I-am văzut şi strămoşii, i-am ascultat cântând în sinagogă. Ne înfăşurau în cântece şi în prietenie. Între Ierusalim şi Suceava nu-i decât un şleau, pe care grăbesc aglomerat doar cei care nu pricep nimic. Le rămân urmele clipitei, pe care le spulberă prima rază şi prima boare, iar noi, eu şi prietenul meu, putem sta la taifas mai departe.

 

Poetul Menachem M. Falek

 

Când, în două naţiuni, se nasc oameni ursiţi să fie prieteni, ambele naţiuni au numai de câştigat. Poeţii Bucovinei sunt prezenţe în spaţiul cultural hebraic, iar cei evrei, în spiritualitatea românească. Împreună formăm Naţiunea Poeţilor. Nu călătorim pe şleaurile aglomerate de ură şi dezbinare, ci doar prin tăcerea sacră a cerului, în care sufletele se îngemănează.

 

 

La mulţi ani, Menachem Falek,

şi Dumnezeu să ni te ţie

numai întru bucurie!

 

 


„Cel puţin o vorbă de spirit”

 

 

 

„Epigrama este o speţă literară pretenţioasă. Atât forma, cât şi fondul ei pretind însuşiri greu de întrunit, mai ales că putându-se bizui pe uşurinţa şi spontaneitatea versificării autorului îi poate lipsi esenţialul: inspiraţia. Sau, când aceasta există, i se cere haina sărbătorească ce nu trebuie să cadă nici cu preţiozitate ridicolă, asemenea fracului unui clown, nici cu pompa de acelaşi efect a unei încorsetări lipsite de eleganţă şi de fineţe. Cele patru versuri – necesare epigramei perfecte ca formă – trebuie să exprime, prin ciocnirea ideilor ce le cuprind, o înţepătură scurtă, dar efectivă, din care, dacă nu poate să lipsească în mod natural amărăciunea sau veninul neucigător, nu trebuie să fie absentă nici îmboldirea spre îndreptarea unui defect sau alarma faţă de ridicol. Oricum, epigrama trebuie să fie cel puţin o vorbă de spirit” (Romulus Demetrescu, în „Pagini literare”, No. 8-9, An. II, 15 octombrie 1935, p. 295):

 

 

D. I. Sârbu, Epigrame, Suceava 1935:

 

 

Unui brutar cu influenţă

 

Se miră toţi: cum un brutar

Stăpânul nostru este, frate?

Cu pâinea lipsă la cântar

El are astăzi… greutate!

 

Prefaţa autorului la propriul său volum

 

La noi talentul se măsoară

Oare în metri sau în grame?

Priviţi, prieteni, bunăoară

Acest „volum” de epigrame!…[1]

 

 

Al. Başturescu, Săgeţi, Timişoara 1935:

 

 

Sexului slab

 

Că femeia-i schimbătoare

E mai mult o calomnie,

Căci la ea schimbarea este

Veşnic o… statornicie.

 

 

Unui magistrat

 

Fiind numit judecător,

Astupă gura tuturor,

Căci îşi atinse al său ţel:

Acum… judecă şi el![2]

 

 

Dion Mardan, Timişoara:

 

 

La primul volum de epigrame

 

Cititori, cer indulgenţă

Să vă fac o confidenţă:

Mă ţin necontenit de glume

Şi râd, ca să nu plâng, de lume!

 

 

Mie însumi

 

 

La orice om, de-i mic sau mare,

Tu numai bine-i faci cât poţi…

În parte-l plângi pe fiecare

Şi-n epigrame râzi de toţi.[3]

 

[1] Pagini literare, No. 8-9, An. II, 15 octombrie 1935, p. 295

[2] Pagini literare, No. 8-9, An. II, 15 octombrie 1935, p. 295

[3] Luceafărul, Nr. 4-5, Anul VI, aprilie-mai 1939, p. 29


Ţinutul Cârligăturii: Bogdăneştii

 

 

 

 

Ţinutul Cârligăturii: Bogdăneştii

 

26 mai 1774

Ocolul de Jos

 

 

Bogdăneştii

 

 

 

Toată suma caselor: 45. Scădere rufeturi, însă 5: 4 slugi, 1 femeie săracă. Rămân birnici 40.

 

 

 

Birnici (tij ai dumisale):

 

 

Neculai, mătăsar

Vasile Tălabă

Alecsa Covăţică

Constandin Boiboroiu

Ion sin (fiu) Gheorghiţă

Neculai Gagia

Ioniţă Tănasă

Ion, bejenar

Costandin Găluşcă

Grigoraş, vier a lui başceauş

Ştefan Căpricianu

Constantin Căpricianu

Andrei Căpricianu

Vasâle Căpicianu

Gavril, teslariu

Chirica

Lupaşcu Căpricianu

Toma, crâşmar

Duca

Mărin, teslar

Ion Bengescu

Ianachi sin (fiu) Dumitraşcu

Pintelei Nicoară

Andrei, blănar

Neculai, ciobanu

Ion, scripcar, pas

Vasâle, cojocar

Grigori sin Georgii

Simion Spânul

Vasâle Bordia

Vasâle Zară

Pavăl Horince

Miron sin David

Costandin Şchiopul

Toader, vier

Vasâle Bălan

Iorache sin Pavăl

Iordache Grosul

Tănasă, vornic

Andronachi, vier

 

 

Rufeturi (tij ai dumisale):

 

 

Ursachi, slugă

Ioniţă Bogdănescu, slugă

Georgii, slugă

Constantin Stegar, slugă

Catrina, săracă

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 478, 479

 


Ţinutul Cârligăturii: Drăgoeştii

 

 

 

 

Ţinutul Cârligăturii: Drăgoeştii

 

26 mai 1774

Ocolul de Jos

 

 

Drăgoeştii

 

 

Toată suma caselor: 41. Scădere rufeturi, însă 6: 1 slugă, 1 săracă, 4 case pustii. Rămân birnici 35.

 

 

 

Birnicii (tij ai dumisale):

 

 

Georgii, sârbul

Dan, bârsan

Radu, bârsan

Iani, bârsan

Grăjdian, bârsan

Ion, bârsan

Dumitru, bârsan

Radu, bârsan

Ştefan, bârsan

Petre, bârsan

Dobre, bârsan

Şerban, bârsan

Crâste, bârsan

Mihăilă, bârsan

Radu, bârsan

In Radu, bârsan

Stan, bârsan

Ion, bârsan

Vlad, bârsan

Toader, bârsan

Ion, bârsan

Ion, tij (la fel)bârsan

Mătei, cioban

Ion Covăţică

Lupul Puiu

Ion Durnianu

Ştefan

Dârvar, pas

Georgii Buftia

Chiriac, cioban

Vasâle, teslar

Postolache

Ursul, pas

Toader Nicoară

Radul

 

 

Rufeturi (tij ai dumisale):

 

 

Vasâle Buftia, slugă

Tudora, săracă

 

 

4 case pustii, însă;

1 Vasâlca, dusă

1 Aniţa, tij (la fel)

1 Ioana, tij

1 Anghel, mort

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, p. 478

 


Ţinutul Cârligăturii: Scoposănii

 

 

Ţinutul Cârligăturii: Scoposănii

 

26 mai 1774

Ocolul de Jos

 

 

Scoposănii

 

 

Toată suma caselor: 27. Scădere rufeturi, însă 8: 6 case pustii, 2 slugi. Rămân birnici 19.

 

 

Birnici (tij ai dumisale):

 

 

Ioniţă, plugar

Vasâle Căpriţă, vânător

Ştefan Vatră

Năstasă, vier

Constandin Buzamet

Ion, pas

Neculai Mereuţă

Ion, rotar

Vasâle, crâşmar

Vasâle Liahu, vânător

Simeon, vânător

Ion Bâtcă

Simeon, vânător

Toader, vânător

Ion Petre, vier

Toader Aramă

Tănasă, butnar

Toader Negru

Tănasă Chiriac

 

 

Rufeturi (zij ai dumisale):

 

 

Ştefan, slugă

Lefter, slugă

 

6 case pustii, însă:

 

1 Ianoş, vânător, fugit

1 One, vânător, fugit

1 casă unui căpitan; s-a dus

1 Ioniţă, dus la Răduleţi

1 Toader, puşcaş tij (la fel) acolo

1 Ilie, puşcaş, tij (la fel)

 

 

ACAD. ŞT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chişinău 1975, pp. 477, 478

 


Pagina 169 din 1,488« Prima...102030...167168169170171...180190200...Ultima »