Oricum ar fi ce-i dat de la natură,
să recunoaştem că-n democraţie
avem acut nevoie de cenzură…
măcar pentru excesul de prostie!
Caricatură de Radu Bercea, ilustrată epigramistic de Ion Drăguşanul
Etalon, căci metaforă, simbol sau măcar figurativ al corupţiei nu i se poate spune, din moment ce nu „rimează” nici cu horvat, nici cu brăteanu, nici cu filip şi nici cu beldiman, deci cu slugile anticulturale desăvârşite ale artei rotaţiei la guvernare.
*
Corupţia în sistemul judeţean sucevean al culturii a început prin reorganizare.
Guvernul Boc tocmai impusese o lege impopulară de reducere a numărului salariaţilor din aparatul bugetar cu 25 %, şi-atunci, pentru merite portocalii în „hora bucovinei”, i-a fost aruncat osciorul bugetar al culturii judeţene cameleonicului cântăcios folcloric brăteanu călin.
Asupra bugetului cultural, guristul s-a năpustit, „cu mucii în batistă” – vorba unui cunoscut şlagăr al lui, împreună cu „echipa” (încă 5 noi angajaţi nelegal!), proclamând ultimativ: „Suntem barbaţi, suntem deştepţi, facem echipă! Cui nu-i convine este liber să plece!”.
Şi s-au văzut obligaţi să plece, încetul cu încetul, artistul plastic Mihai Pânzaru-PIM şi muzicianul Emil Havriliuc.
„Încă de unul mai trebuie să scap!”, perorează, fiecare în parte, arendaşii cântăcioşi (şi bucalii, şi suflătorul în sticlă) ai bugetului judeţean cultural. Şi se referă nerostit, desigur, la mine.
*
Fără concurs, fără competenţă, străini de mediul pe care-l înşfăcaseră ca pe o vacă de muls, angajaţi direct consultanţi artistici (un analfabet, chiar „regizor artistic”), brătenaşii sau „coşneguţii”, cum inspirat îi poreclise cineva, au înjumătăţit bugetul culturii judeţene prin lefurile lor brute uriaşe.
Responsabili, prin şireată slugărnicie, de încălcarea legii Guvernului Boc (şi a lui Ponta, mai nou), prin „reducerea” numărului de salariaţi ai Centrului Culturii Tradiţionale, cu 25 %, rămânând, din 14, doar… 20 (!) angajaţi la buget, au fost, sunt şi vor fi cadrista judeţeană beldiman mihaela şi „managerul” transparenţei (ca sticlele care-i ţin loc de instrument de suflat) horvat petre.
*
Pardon! Pentru că şi pentru responsabilitate s-a găsit leac, înjghebându-se un consiliu de administraţie, care, prin vot, să nu mai răspundă de nimic, o pletoră sfertodoctă, formată din horvat petre, brăteanu călin, două cucoane, un neica-nimeni din Consiliul Judeţean şi abulicul filip sorin, acela de şi-a tapetat geamurile maşinii personale, spre exterior, cu ilustrate-icoane, ca să se impresioneze petrecăreţii nunţilor la care prestează de duiosul lui creştinism ortodox.
Între nunţi, filip e proptit manechin în scaunul managerial al absolut utilului Ansamblu „Ciprian Porumbescu”.
Util, în afară de nunţi şi petreceri, în campania electorală perpetuă şi nesfârşită (sic!) a portocaliilor, iar la ultimul bairam de prostire publică, a multicolorilor USL-aşi, spre care cotise, şiret şi în ultima clipă, şi brăteanu călin, împreună cu „echipa” lui.
Doar horvat împărţea, prin parc, umbrelele propagandistice ale portocaliilor, dar nu-i bai, pentru că, vorba unei epigrame a lui George Petrone, multe prostii mai face omul la beţie… electorală, deci în bună parte democratică, naţională şi patriotică.
*
USL-aşii judeţeni, recunoscători, le menţin privilegiile (au uitat de concursul, pentru ocuparea posturilor manageriale, anunţat pentru toamna trecută), printr-un aparent somn al raţiunii şi al acţiunii, care naşte monştri (deja au trecut 9 luni, de când au luat puterea). Cu o condiţie: să mai angajeze un director, şi el semianalfabet, dar care are antecedente culturale de bătut folcloric pingica. Nu e cântăcios, ci jucăcios, dar tot folcloric!
*
Între timp, singurul pictor român, din întreaga Românie şi din diaspora, antologat, de British Museum, în „Pictori ai Mileniului III”, suceveanul Constantin Ungureanu-Box, printre altele şi un poet remarcabil, supravieţuieşte cum poate, fără să dobândească un binemeritat loc de muncă în domeniul pentru care fusese ursit.
realizată
de
Radu Bercea şi Ion Drăguşanul
„Numai atunci când cu toţii ne vom simţi trup din trupul Bucovinei, durere din durerea ei, suflet din sufletul ei, suferinţă din suferinţa ei, numai atunci ne vom arăta vrednici de Bucovina“ (Constantin Loghin).
„Un popor este înconjurul pe care îl face natura pentru a ajunge la şase, şapte oameni mari. Şi pentru a-i ocoli apoi” (Friedrich Nietzsche).
„Fiecare popor trebuie să-şi merite pământul pe care stă, prin memorie şi prin cultură” (Elena Greculesi).
1710, Rădăuţi – 22.01.1789, Cernăuţi
Ctitor al bisericii de lemn de la Vadu Vlădichii (1773), al bisericii Sfintei Treimi din Cernăuţi (1774) şi al celei din Vicovu de Jos (1777), dar şi al clopotniţei bisericii episcopale „Sfântul Nicolae din Rădăuţi” (1781), Dositei Herescu, primul ierarh suprem al Bucovinei şi, de nevoie, co-fundator al revoluţionarei fundaţii imperiale Fondul Religionar, a obţinut aducerea moaştelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava din Polonia, de la Zolkiew, în anul 1783.
1725, Padova – 25.05.1810, Sibiu
Autor al „Consignaţiunilor” din 1778, al doilea Guvernator al Bucovinei, generalul Enzenberg a propus Curţii Imperiale din Viena, în 1779, în baza unui raport propriu, rămas mărturie istorică, setul de reforme, care se vor şi aplica imediat, vizând administraţia, învăţământul public, inventarierea şi delimitarea proprietăţilor rurale, expulzarea cămătarilor şi arendaşilor, constituirea Fondului Religionar, dezvoltarea meşteşugurilor etc. (mai multe, în Povestea aşezărilor bucovinene*)