GHIDUL ÎNHĂŢĂRII DE DOCTORATE
GHIDUL ÎNHĂŢĂRII
DE DOCTORATE:
I. cântăciosul brăteanu
îşi trage doctorat!
cântăciosul călin brăteanu îşi trage doctorat în folclor.
Există prejudecăţi („ăstuia, chiar dacă-i scrii cu dohot pe frunte, tot nu-i rămâne nimic în cap!”), dar bravul brăteanu, „barbat deştept”, le va birui, făcându-se dohotor.
În fond, el nu-i cu nimic mai incult decât ceilalţi autori ai „Ghidul iubitorilor de folclor”, dohotorii universitari cristescu, rucsanda, bucescu sau dănilă.
constanţa cristescu, „dr. consultant artistic muzicolog ccptc” crede (bine face, că doar cultu-i liber; ca şi… incultul!) că folclorul face parte dintre „formele arhetipale de manifestare culturală şi spirituală”.
În traducere, instinctele împerecherii, zbierătelor, foamei etc. („rădăcinile de origine animală”, ale lui C. G. Jung) înseamnă formele de manifestare prin folclor, iar „folclorul desemnează înţelepciunea poporului”.
Bravos, aşa este, în cazul folclorului contemporan!
Mai ales că, „spiritul creator al poporului” mădălinei rucsanda, „dr., conf. univ. la Universitatea Transilvania din Braşov – Facultatea de muzică”, „s-a concretizat de-a lungul istoriei sale multimilenare în nepreţuite valori materiale şi spirituale”.
Deşteaptă femeie!
Pariez că ştie şi cât de multimilenare milenii încap într-o istorie de aproape şapte veacuri, vag şi arar mărturisită, a poporului român.
„În ciuda opresiunii exercitate de imperiul habsburgic”, constată, cu cucernicie patriotică evlavios exaltată, florin bucescu, „pr. conf. univ. dr. etnomuzicolog Iaşi”, „creaţia populară bucovineană” tot a biruit.
Ai dracului opresori – iertaţi, părinte! – şi austriecii ăştia: au publicat, fără să dea de ştire şi folcloriştilor universitari români, studii despre folclorul din Bucovina (nu bucovinean, ci… din Bucovina), semnate de Sulzer (1781), von Engel (1835), Bendella (1845), Staufe-Simiginowicz (1855), Kaindl, Nosievici, Klausser, Franken („Rumanische Volkslieder und Balladen”, dovadă de opresare a multimilenarei mădălina rucsanda), Dan, Mandicevschi, de Goian, Haberlandt, Miculicz, Polek, Romstorfer, Flondor, Schmeltz, Şotropa (întreg repertoriul lui Vindireu) Weigand, Gassauer etc.
Ca să nu mai vorbim de iconografie (vedeţi cu ochii proprii porturi naţionale, tarafuri, dansuri ale etniilor în Illustrierte Bukowina: Tradiţii bucovinene, precum şi în capitolul anterior şi cel care urmează), care a fost, făcută anume ca să exercite opresiune habsburgică (prin Schubirtsz, Jaschke, Knapp, Charlemont, Zuber, Bernt) împotriva bravilor patrioţi folclorici brăteanu, cristescu, rucsanda, bucescu, dănilă şi minorica minorică, care nici măcar ce se poate vedea cu ochiul nu pot pricepe.