STRĂBUNII LUI VON BRAHA DIN BERLIN

 Străbunii bucovineni ai lui

von Braha din… Berlin

         Cum mulţi dintre cititorii din străinătate ai acestui blog îmi tot cer referinţe despre străbunii lor, am de făcut, mai întâi, o precizare, pentru fraţii Maier din America şi, respectiv, din Israel: primul Maier din Bucovina (cel însurat cu o descendentă a familiilor Isar şi Cocea) a fost, de fapt un… Sturza, care şi-a schimbat numele, datorită unei pete, adusă de el pe blazonul străvechiului lui neam.
         A doua precizare: ceea ce mă interesează pe mine, în trecutul Bucovinei (o să vedeţi, dintr-un alt articol, că numele provinciei, atestat ca atare, deci ca nume de provincie, este mult mai vechi) este istoria obştească, deci fundamentul spiritualităţii româneşti din Bucovina.
         Genealogii nu alcătuiesc (cer timp, mai ales pentru menţionările documentare, iar timpul costă bani şi… nimeni nu mi-a făcut vreo ofertă pentru a-i lucra o genealogie), dar voi comite şi mici excepţii, inclusiv pentru domnul von Braha din Berlin, deşi nu voi lucra o genealogie, ci un scurt istoric al neamului domniei sale, întocmit după metoda narativă a lui Octav-George Lecca.

         Istoricul fiecărei familii începe cu nişte „stâlpi” sau „bătrâni” (eu prefer primul termen, care marchează ieşirea din indiviziune)

         Primii doi stâlpi ai familiei Braha au fost Vasco Dumitrahovici şi Făror Orăş.

         I). „Stâlpul ONCIUL”: Fiul lui Vasco Dumitrahovici a fost Iuraşco pârcălab (menţionat în 1602).
         Iuraşco pârcălab a avut trei copii, pe Marica, pe Toader şi pe Onciul Iuraşcovini, din care se trag mai multe neamuri bucovinene importante, inclusiv cel al familiei Onciul.

         Onciul Iuraşcovici staroste (637), proprietar peste jumătate de sat Zastavna, partea de jos cu moară şi eleşteu, şi în Toutri (1644), s-a însurat cu cu Anghelina (moartă în 1624), fata marelui vornic Vasilie Orăş” (1636, 17 martie) şi a cneaghinei Mărica, Onciul şi Antimia lăsând după ei doi urmaşi, pe Danovici şi pe Antimia.

         II). „Stâlpul ORĂŞ”: Fădor Orăş a avut un fiu, pe Iurie Orăş, iar urmaşul acestuia, pe linia care ne interesează, a fost Grigore Orăş.

       Orăş Vasilie sau Vascan, a fost aprod (din 1584), vornic (din 1596) şi hatman (1602-1607), ipostază din care a condus oştile lui Simion Movilă împotriva lui Mihai Viteazul).
         Fata lui Vasile Orăş, Maria, s-a măritat cu Eremia Cărc (Cârcu), o altă fată, cu marele vornic Coste Băcioc, iar Antimia, cu Onciul Iuraşcovici.

         I-a). ONCIUL-ORĂŞ: Antimia, fata lui Onciul Iuraşcovici şi al Anghelinei Orăş, a avut o fată, Gafiţa, măritată cu Grigori Danovici.
         Fata Gafiţei, Maria, s-a căsătorit cu Ieremie Cărcu, unul dintre ginerii ei fiind căpitanul Ştefan Străşca.
         Fata lui Ştefan Străşca, Antemiţa, avea să se mărite cu Toader Brahă.

         III). „Stâlpul” BRAHĂ, cu primii Braheni, locuind în Siret (în imagine):

         1). Nicoriţă Brahă, slujitor domnesc, menţionat în 3 aprilie 1651, „de Româneşti” (nedatat), şi drept „Necoriţă Brahă” (7 septembrie 1656), Necorici (1648, 4 martie), însurat cu Catruşca, fata lui Ionaşco Tolocico şi al Agafiei, este tatăl lui Gheorghie Brahă de Beceşti (1671, mai 15, martor hotarnică Mamorniţa), tatăl lui Toader Brahă, al lui Gavril Brahă paharnic (1 martie 1709) şi al lui Ion Brahă (1711, 12 noiembrie).
         În 25 noiembrie 1740, a şasea parte din satul Româneşti era stâlpită pentru Toader Brahă, cel care îşi va apăra proprietatea la Divanul Domnesc, în 2 februarie 1751, când Mihalache Cuparenco umblase cu zapise false, rupte la Divan, apoi o va dărui, în 11 martie, mănăstirii Humor, în cimitirul căreia urmau să fie îngropaţi Toader şi Antimiţa Brahă.
         În 5 februarie 1750, conform mărturiei lui Mihail Străşca, moşia Româneşti aparţinea lui Onciul Iuraşcovici, care o dăduse zestre ginerelui său Ieremie Cărcu. După moartea lui Cărcu, Româneştii au rămas în proprietatea văduvei lui, Maria, care a dăruit-o nepoatei sale, mama lui Mihail Străşca, cea care a dat-o drept zestre, în 1714, ginerelui ei, Toader Brahă.
         În 9 februarie 1751, cearta dintre Toader Braha şi Andrei Cuparenco pentru satul Româneşti ajunge la Divan, Brahă cerând despăgubiri pentru dijmă şi alte venituri, pierdute în anii în care Cuparenco încercase să-i fure moşia.
         Toader Brahă a avut un frate, Constantin Brahă.
         Fiul lui Toader, Tofan Brahă, s-a călugărit.
         Toader şi Antimiţa Brahă sunt îngropaţi la Humor, lăsând mănăstirii moşia lor din Româneşti.

         2). Stratulat Brahă, fratele lui Nicoriţă, şi soţia lui, Aniţa (6 martie 1664, cumpără Novoseliţa, fostă Urvicoleasa), din Siret (28 ianuarie 1665), iar î n 20 iunie 1665, Filimon diacon şi Strătulat Brahă, cumpărând satul Stroinţi (Buda Mare) de la mănăstirea Putna, fac hotarnica moşiilor lor, în prezenţa martorilor Strătulat Volcinschi de Lucaviţa, Gheorghe Bere-Bună, Gligoraş de Senihău şi Silvestrul Macicăi.

         3). Ionaşco (Ioniţă) Braha (28 ianuarie 1665), căsătorit cu Paraschiva (văduvă şi călugăriţă în 16 iunie 1686), foşti proprietari în Vlădeni, Culiceni şi Rugăşeşti.
         Ionaşco şi Paraschiva au fost părinţii lui Vasilie, Gligoraşco şi Constantin (Vasilie fugise în ţara leşească, apoi se întorsese şi făcuse „multe năpăsti oamenilor”). Paraschiva răscumpără capul fiului ei Vasilie, dăruind moşiile lui Gligorie pârcălab de Neamţ .
         În 15 iulie 1762, „strângându-să toţi răzeşii din Căbeşti, s-au luat sama pe scrisori ce ni-au arătat şi am hotărât satul Căbeşti, pol sat, care s-au afla şapte bătrâni… şi s-au ales un bătrân lui Cărste şi lui Lupulenc, şi lui Vasile Brah şi cu tot niamul lor, ce au de pe moaşa (bunica) lor Solomona, care acea Solomonă doao fete au avut, anume Măriiana, care dintr-ace Măriiană au eşit Lupulenco şi Răptenii, şi Vasile Brah, iar din Sofronie, tij fata Solomonii, au eşit Cârste, şi acel bătrân s-au hotărât cu stălpi de piatră, iar toţi mai sus, adecăte Cărste pe giumătate, iar pe giumătate Lupulenco i Răpteştii i Vasilie Brah, care acel bătrân s-au tras şi cu odgoane doisprezece stănjini de selişte, cinci odgoane şasă stănjeni peste părăul Cabinului, supt dial, tij cinci odgoane şasă stănjeni la cămpu, în dial”.
         Vasilie Brahă, căpitan, se mutase, după păţania cu răscumpărarea capului, în Beceşti (Herţa).
         Feciorii lui Vasile Brahă au fost Sandul şi Ion Brahă din Beceşti (1765, iunie 9).

         4). Din fiul lui Nicoriţă Brahă, Gheorghie Brahă de Beceşti (1671, mai 15, martor hotarnică Mamorniţa), pe linia lui Ion Brahă (1711, 12 noiembrie), urmează, ca fiu al lui Ion, Lupul Brahă, ruptaş în Mihalcea (conform recensământului lui Rumeanţev, din 1772).
         Fiul ruptaşului din Mihalcea, Constantin Braha din Beceşti, însurat cu Maria, fata lui Iordachi Tabără din Mihalcea moşteneşte moşii în Cuciurul Mic, Jadova şi Stăneşti, precum şi Poiana Palanca de pe moşia Mihalcea (1811).
         Urmaşul lui Constantin Brahă a fost Sandul Brahă, care avea o moşioară şi în Drăguşenii Siretului.
         În Beceşti, sat în comuna Hreaţca, în perioada interbelică, acum în comuna Mogoşeşti, din Herţa, pe Molnicioar, Constantin Brahă a ctitorit, în 1754 (nici vorbă în 1500 şi ceva, cum se laudă localnicii, o bisericuţă mică de lemn, zidită în sil moldovenesc, cu hramul Sfântului Nicolai. O bisericuţă asemănătoare celei numite Sfânta Maria (de fapt, Adormirea Maicii Domnului), din Cernăuţi, dărâmată în 1783, de Dositei Herescu, cel care a construit alta, mărturisită doar de I. Schubirtsz, prin desenul următor: