Dragusanul - Blog - Part 1411

Trupele BUCOVINA ROCK CASTLE: MASTERPIECE

Masterpiece sigla         Pentru că ne dorim ca festivalul sucevean să ajungă, în 2-3 ani, cel mai spectaculos din întreg răsăritul european, încă din acest an mizăm doar pe trupe aflate la apogeul creaţiei şi care, în curând, vor deveni legende.

         Sucevenii şi rockerii de prin ţară şi de prin lume (vom avea studenţi din Anglia, Danemarca şi Germania) nu vor avea de ales, vor fi nevoiţi, joi, 22 august 2013, să fie prezenţi în şanţul de apărare al Cetăţii voievodului Petru Muşat încă de la ora 18, ca să nu regrete, ulterior, ce-au pierdut.

 

         Festivalul va fi deschis de MASTERPIECE, singura trupă din România de “tribute METALLICA“, înfiinţată în 2009 şi impusă rapid de către componenţii unor trupe celebre: Andi Ghost (vocalistul şi chitaristul de la ALTAR), Vincze Szabi (VOICE OF SILENCE şi ROSPERA), Liviu-Andrei Fodor (HUNGRY FOR HEAVEN), Dorin Panduru (VOICE OF SILENCE) şi Ady Marcus Adrian (VOICE OF SILENCE).

 

Masterpiece foto 2

 

         MASTERPIECE a cântat, în afară de numeroase cluburi din ţară şi din străinătate, la Samfest Rock 2010, 1 mai Rocks Leghia 2010, New Wave Fest 1, Christmas Rock 2010, Free Run Spring Party 2011, Rockers Festival 2011, Samfest Rock 2011 etc., şi iată că, în 22 august, începând cu ora 18, vor deschide şi Festivalul (cu adevărat) Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE.

 

Masterpiece foto

 

         După câte văd, formidabilului solist şi chitarist Andy Ghost îi revine onoarea de a deschide şi de a închide (cu ALTAR) Festivalul (cu adevărat) Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE. Mă bucur şi, ca şi pe muzicienii din ediţiile precedente, am să-l înfiez cu sufletul.

 

Ion Drăguşanul  


Cum vor arăta tricourile BUCOVINA ROCK CASTLE?

 

Tricouri ROCK CASTLE

Gândite, ca şi afişele, benerele, sigla etc., de Lucian Csibi, de la trupa clujeană RELATIVE, tricourile, pe care şi marea majoritate a interpreţilor le vor purta

 

         Gândite, ca şi afişele, benerele, sigla etc., de Lucian Csibi, de la trupa clujeană RELATIVE, tricourile, pe care şi marea majoritate a interpreţilor le vor purta pe scenă (excepţie vor face doar cei care au costume speciale pentru Festival, dar care le vor scoate şi flutura, în anumite momente, aidoma fotbaliştilor care au de dedicat un gol înscris), vor fi confecţionate de o firmă suceveană, care le va şi scoate la vânzare, în nopţile de spectacol, desigur că la un preţ rezonabil, pe care, deocamdată, nu-l cunosc.

 

         Fără îndoială că voi purta şi eu un astfel de tricou, din solidaritate cu generaţiile pe care politicienii ultimelor decenii le transformă în nişte “criminali în serie, care îşi ucid numai visele”, cum spune un cântec de-al lui Andi, care m-a ajutat să vă cunosc, să vă iubesc şi să vă aparţin.

 

Ion Drăguşanul 


Dragnea nu ştie că numai proştii ne iau de proşti

Dragnea Liviu         Ciocoiaşul USLaş Liviu Dragnea (ce baron? ciocoiaş, neică!) ot Slobozia încearcă să ne ia de proşti, perorând că regionalizarea înseamnă, de fapt, “lupta teritoriului cu Bucureştiul… ca simbol al unei puteri centralizate, în care o mână de oameni vor să decidă destinul fiecărui român”.

 

         I-auzi la el, guralivul fără creieraş! Păi, provincia domină şi Bucureştii (nu Bucureştiul, necititule!), că doar Băsescu este din Constanţa, Antonescu – din Tulcea, Ponta – din Târgu Jiu, Ilie Sârbu – din Timişoara şi aşa mai departe, cu tot neamul lor ciocoiesc, dar şi profund antiromânesc.

 

         Şi-apoi, cine ţi-a spus ţie, iobage ciocoit (vezi ce înseamnă “slobozie”), că noi, românii cei mulţi, pe care i-aţi mai tras pe sfoară, şi încă în câteva rânduri, la alegeri, vor regionalizare şi, dacă o vor, cum o vor?

 

         Ciocu’ mic, Dragneo, chiar dacă sunteţi cu ciolanul dolofan în apucătoare! Pupaţi voi “Europa” în fund, pentru că doar de atâta sunteţi buni, dar lăsaţi-ne în pace pe noi, ceilalţi, cei pe care Bucureştii nu i-au asuprit niciodată. Dimpotrivă, ne-au mai mângâiat şi luminat, câteodată, de-a lungul vremilor, până să vă prăsiţi voi, ciocoii politruci, pe calea… victoriei electorale.  

 

Ion Drăguşanul


Biancăi Drăguşanu îi lipseşte şi un… “l”

 

Bianca Dragusanu         În afară de faptul că îmi este megieşă de blog şi că în stupizeniile ei vizuale poate nimeri oricine, dintre prietenii şi cunoscuţii mei, dacă omite “l”-ul final de la Drăguşanul, nu am nici în clin, nici în mânec (nu în mânecă, ci în mânec) cu tovarăşa Elenei Udrea (în fond, care este diferenţa dintre cele două exemplare ale speciei vizuale?).

         Ţin să fac precizarea, pentru că am şi eu o fată, dar una cu adevărat frumoasă, cu două facultăţi la bază, dintre care una în Franţa (ca şi masterul), de care sunt mândru foc şi tare n-aş vrea să mă creadă cineva şi tatăl Biancăi. Nu de alta, dar cumplit îmi mai repugnă urâţenia afişată vedetist!


Povestea Poveştilor

 

Povestea povestilor

Humuleşteanul Creangă povesteşte,
într-o poveste-a multelor poveşti,
că s-a greşit, cândva, nepământeşte
faţă de geniul stirpei femeieşti,
atunci când Dumnezeu, în rai visat
şi de-nţelepţi, dar şi de cei nătângi,
a modelat încet doar un bărbat
şi-un şir neîntrerupt de… mătărângi.

 

Povestea-ncepe, cică, într-un sat
în care un ţăran niţel cam tâmp
a tot cules exact ce-a semănat,
doar mătărângi băţoase de pe câmp,
pe care le-a vândut cu mare sârg
pe piaţa existenţei şi pe lângă
şi, de atunci, femeile din târg
nu-şi iau bărbat, ci câte-o mătărângă,

 

ba, mai hazos, când au de înşelat,
doar din instinct sau cu o socoteală,
femeile n-o fac cu un bărbat,
ci tot cu mătărângi, la nimereală.

 

Morala curge lesne ca pe apă
apusul unui soare ce se stânge
şi toţi bărbaţii pot să o priceapă
cu uzul minţii, mort la nătărânge.

 

Ion Drăguşanul