Corifeii întâlnirilor bucovinene: Bereanu şi Surugiu

         Corifeii – şi încă e puţin spus, când e vorba  de zeităţile optate în optativa majoră (sau octavă, că nu-mi mai amintesc bine în ce gamă au cântat cu parale  în listele lui Pară-Mălăiţă?) au fost deputaţii Neculai Bereanu şi Iulian Radu Surugiu, care s-au produs acustic cu ode la ţambalul de sub batistă, acompaniaţi, discret, de localnici, cu fluierături.

        Cei doi corifei de mulţi lei şi euro, adevărate somităţi ale culturii noi şi tradiţionale bucovinene au dat prestanţă ediţiei din 2013 a Festivalului “Întâlniri bucovinene”, cuvântările domniilor lor fiind de o excepţională importanţă teoretică şi practică – hai sictir!, dar cam aşa a scris presa.

        De ce îşi închipuie parveniţii, luaţi de moţ, cu tot cu purcoiul de parale, şi puşi de Ponta sau de Antonescu în capul bucatelor, habar nu am, aşa cum nu am habar nici despre tupeul care-i face pe un Bereanu sau Surugiu să se dea la creasta culturii reale ca la starostele unei nunţi cu dar.

         Că au venit, haraşo!, deşi n-au priceput nimic, pentru că nu au rămas să vadă ceva şi nici nu pot fi bănuiţi, după fixonomii, că i-ar da afară inteligenţa din casă.

         Există, oare, o insultă mai mare decât aceea prin care un nimeni sau o turmă de nimeni vin să taie panglica unui lucru făcut de alţii ori să “salute” agramat şi anagramat un act de cultură, cu care nu au nici în clin, nici în mânec (în mânecă ar zice doar unul dintr-ăia…).

O, ce veste: Băsescu îi face partid!

         Splendida oamă politică Elena Udrea din Troia îi bucură,  până la entuziasm, pe români cu minunata veste că, mâine, Băsescu o să-i fac partid.

         Bun, peşedintele ceapeului românesc nu are voie, conform cărţuliei pe care o poartă, în permanenţă, la el, ca să-i şteargi tălpile, să implice în politică, dar dragostea învinge totul, de când e lumea aşa a fost, vorba parafrazată a lui Matei Vişniec.

         Deci, de mâine, avem Partidul Mişcarea Populară, chestie pe care o ştiam cu toţii, deşi nu ştiam în care marţi anume sunt trei ceasuri rele pentru viitorul, mereu mult prea credul, al poporului român.

Savetuca versus patriarhul bolşevicilor

          Tovarăşul Gheorghe Acatrinei, patriarhul bolşevicilor bucovineni şi  vrednicul biruitor în bătălia cu Vadim Tudor, şi-a găsit sfârşitul (politic, pentru că bunul Dumnezeu încă îi este nespus de recunoscător pentru mituirea cu o superbă mănăstire materialist ştiinţifică), datorită unei femei tinere, Savetuca Ionesi, care, după îndepărtarea vestigiilor staliniste din duioasa  “Românie Mare”, a fost recompensată de Tribunul Vadim şi cu o funcţie de conducere la nivel naţional. 

         Atât doar să fi făcut, în întrega ei biografie politică, şi tot merită Savetuca Ionesi un puhoi de simpatie românească.