Dragusanul - Blog - Part 1299

Cântecul cenuşilor: Alexandru Ioan Jipa

*

A doua zi s-au auzit cireşii

lumini cereşti pe suflete şi zile,

ei au şi fost foarte curând aleşii

xenomaniei oarecum ostile

a firii noastre ca un ciob anume

necunoscut şi ignorat în toate,

dar acceptat pecete peste lume,

rostire făptuind eternitate,

ursind pe sub cireşi singurătate;

*

Iar în curând cam după ziua-aceea

oraculară, sfântă, decisivă,

a apărut pe sub cireşi femeia

nuntirilor în leneşă derivă;

*

Jind cosmic şi otravă delicată

insinuată tainic în destine,

păşi femeia peste cer şi iată

au curs cenuşi cireşii peste mine!


Suceava lui Lungu rezistă iernii

Ion Lungu: Dragi suceveni, iată un municipiu cu adevărat imaculat!

Ion Lungu: Dragi suceveni, iată un municipiu cu adevărat imaculat!

Cu lungu pururea votat

să-i fie-ntâiul gospodar,

suceava-i un oraş curat

… murdar.


Dragnea, viscolul şi graniţele regionalizării

Liviu Dragnea: Eficienţă maximă a Guvernului Ponta: deszăpezim şi trasăm, simultan, noile graniţe ale regionalizării.

Liviu Dragnea: Eficienţă maximă a Guvernului Ponta: deszăpezim şi trasăm, simultan, noile graniţe ale regionalizării.

Faţă de miniştrii “foşti”

care-au dat prin ţară iama,

ai lui ponta-s şi mai proşti,

drept dovadă, nu-şi dau seama!


Înţelepciunea umorului lui Constantin Horbovanu

Constantin Horbovanu, cugetând "Însemnările unui trecător"

Constantin Horbovanu, cugetând “Însemnările unui trecător”

*

În curând, umoristul sucevean Constantin Horbovanu îşi va publica “Înţelepciunea umorului” (titlu probabil, până la corectura finală), o carte de cugetări, epigrame şi proze umoristice, scrisă pe parcursul unei vieţi întregi.

*

Cum rolul de culegător de texte îmi fusese predestinat, am să profit de prilej, postând pe acest site, din când în când, fragmente din cartea odihnitorului meu prieten.

*

Din însemnările unui trecător

*

Vorba multă e sărăcia omului şi bogăţia şedinţelor.

Nevasta blândă zgârie rău!, spunea un celibatar.

Am întâlnit un om cu mai multe umbre.

Nu-mi pare rău că îmbătrânesc. Numai să nu fie în zadar.

Când un ţel e prea departe, el devine mit sau chiar scop.

Fii atent la ce perie are cel care te perie!

A avut nevoie de o piedică pentru a vedea că aleargă prea repede.

Cea mai mare greşeală a celui care urcă e faptul că priveşte numai în sus.

Praful nou distruge istoria veche.

Mărul n-a fost decât un pretext pentru alungarea din rai a lui Adam şi a Evei. Adevărul e că Dumnezeu şi-a dat seama că cei doi făceau birocraţie, iar pământul stătea necultivat.

Chiar dacă poartă pantofi, tot „cizme” rămân.

Condica de prezenţă e pentru… absenţe.

Când un câine este bun? Când e bun sau când e rău?

Iubeşte-ţi duşmanul ca pe aproapele tău! Dar care-i duşmanul şi care-i aproapele?

Pila e în funcţie de… funcţie.

În afară de ceea ce trebuia să facă, a făcut de toate în viaţă.

Şi cei mici pot face promisiuni mari.

Am întâlnit oameni inimoşi şi, totuşi, fără inimă.

Caută şi vei găsi!, a zis cineva. Am căutat, am găsit, dar nu-mi mai trebuie.

De când am auzit că fiecare om e cu păsărica lui, melodia mea preferată a devenit „Păsărică, mută-ţi cuibul!”.

În faţa colegilor sunt om, în faţa colegelor sunt bărbat, iar în faţa nevesti-mi sunt un simplu soţ.

Când conduci automobilul, e bine să pui viaţă, dar nu viaţa.

Am un vecin care trăieşte din „Să trăiţi!”.

Încercând marea cu degetul, şi-a băgat ambele picioare în… viaţă.

Cei care văd numai greşelile altora sunt buni de şefi.

Înainte de căsătorie, era numai ochi, iar acuma e numai urechi.


Lungu şi-a strâns gunoaiele din faţa Casei Culturii

Ion Lungu: Dragi suceveni, v-am dat tradiţii de la bunica, iar dumneavoastră îmi umpleţi municipiul cu omăt! Nu-i nimic, deja l-am obişnuit pe bunul Dumnezeu să adune omătul.

Ion Lungu: Dragi suceveni, v-am dat tradiţii de la bunica, iar dumneavoastră îmi umpleţi municipiul cu omăt! Nu-i nimic, deja l-am obişnuit pe bunul Dumnezeu să adune omătul.

Primarul, omenos cu noi,

a strâns ce fuse murdărie

prin târg; doar ultimul gunoi

a fost uitat. În primărie.