*
Vinovat pentru păsări, pentru cerul opac,
am să urc eşafodul de cuvinte nescrise
să mă las pedepsit de cuvinte, să tac
iarăşi şi iar despre lumea de vise
la un ţărm părăsită doar de păsări în zbor,
eu am fost şi-am văzut şi-am dat ţipăt amar,
*
Graurii toţi mi-au cerut să-i omor
atunci, lângă ţărm, lângă timpul hoinar,
lângă sufletul meu copleşit de zăpadă,
amurgind în zăpezi anotimpul barbar
năruit doar în sufletul meu ca o pradă.
Sarma Vodă: În patria mioritică, nu te năpusteşti, ci aştepţi să vezi care cioban ia şi turma celuilalt…
*
Am văzut, mai zilele trecute, bicisnicul Monument al Eroilor, din Suceava, înfăşurat în coroane şi în jerbe tricolore. Dacă aş fi citit ziarele sau aş fi ascultat ştirile televiziunilor şi radiourilor locale, astăzi aş fi ştiut că, de ziua comisarului european, cârmacii cutare, curărică şi cutărescu şi-au arătat patriotica recunoştinţă faţă de înaintaşii care au murit ca proştii, pentru ca aştia, cutare, cutărică şi cutărescu să fure tot, şi smântâna de pe oale, şi caşul de pe leasă, dar şi memoria mioritică.
*
La Suceava, memoria eroică şi memoria culturală nu fac nici măcar cât două carboave coclite şi abia scoase din uz. La Suceava, memoria înseamnă doar un prilej de revărsare a imaginii jegoase peste fragilitatea clipei a lui cutare, a lui cutărică sau a lui cutărescu. S-au scurs, au putrezit prin rigole şi prin latrine, înainte de a fi duse de vânturile pustiei, imaginile celor vreo cinci-şase generaţii de cutare, cutărică şi cutărescu, care ne-au tot ţinut la cheremul lor, vreme de o clipă-clipuţă, dar pe care ei, în gomoşenia puterii, o percepeau drept veşnicie.
*
Partea proastă este că, odată cu clipuţele acelea, s-a cam dus şi viaţa noastră, şi ea ca o clipă a clipelor, pe cale de a deveni colbul şi cenuşa pe care le vor spulbera adierile.
*
Cultul Eroilor şi al Culturii, la ăştia!… Hai, sictir!
Ion Lungu: Pe Orest Onofrei trebuie să-l stângem, după alegeri, cu făraşul…
*
Pentru că îl cunosc bine, eu îl plac pe Orest Onofrei şi, tocmai de aceea, mi-aş fi dorit să aflu că, după 25 mai, se va număra printre parlamentarii europeni ai României. Nu-i cer nimănui să fie de acord cu mine, mai ales că, după o preumblare prin târgul lui Vântură Sarmală Vodă, nu i-aş mai da votul lui Orest Onofrei nici măcar în faţa plutonului de execuţie.
*
De ce? Pentru că votul meu s-ar duce, mai întâi, în calabalâcul de doftoroaie veninoasă a mumei pădurii securisto-procuristo-bolşevice monica macovei, cetăţeanca bolnavă de ură faţă de România. Vorba unui cunoscut: Mai bine mort, decât prost!
Elena Udrea: Traiane, eşti sigur că uniformele astea sunt marinăreşti sau încearcă Monica Macovei să ne tragă pe sfoară?
*
Habar nu am cum a izbutit primarul ion lungu să înşface o grădiniţă şi s-o transforme în conac PDL şi nici nu m-a prea interesat, din moment ce sucevenii par să se fi resemnat cu situaţia mai uşor decât, de pildă, artiştii plastici, care-şi văd fosta galerie de artă transformată în crâşma lui oscar oaild de Prelipca.
*
Nu-mi pot explica, de asemeni, cum a izbutit ion lungu să confişte absolut toţi stâlpii oraşului pentru iconografia electorală PDL şi nici nu mă interesează, deşi mi se întoarce stomacul pe dos, atunci când văd moaca progeniturii de colonel de securitate, fostul procuror bolşevic monica macovei, hlizindu-se de pe fiecare stâlp. În fond, procurorul monica înseamnă doar o stafie-moroi a securismului şi bolşevismului, care se ţine încăpuşată de beregata neamului mai înspăimântător decât oricare altă lighioană mitică însetată de sânge.
Dispreţul faţă de memorie, la Călineştii lui Kuparenko
*
*
Eminescu, rădăcinile şi inconfundabilele lui trăiri bucovinene nu pot rămâne, la nesfârşit, doar un pretext şi un prilej de lustruire publică sau doar o prefăcătorie de-a asumarea de spiritualitate. Spuse prost şi înjghebat, de către nişte copiii, bianual „scoşi la Eminescu” precum, odinioară, „la cartofi”, cuvintele inefabilului eminescian se pot transforma în pietre, zvârlite, cu insolentă obrăznicie, în obloanele sacralităţii eminesciene, obloane deja ferecate şi bătute în cuie.
*
Bustul lui Eminescu, lângă mormintele ignorate ale străbunilor lui, la Călineşti
Fără îndoială, noi nu-l mai merităm pe Eminescu şi, datorită nouă, nu-l mai merită nici Bucovina, dacă stăruim şi vom continua să stăruim în festivalisme desuete, care îmbrâncesc sufletele şi mânjesc cu zădărnicie memoria, adică moştenirile necuvenite, pe care n-am ştiut şi încă nu ştim să le preţuim ca atare, prin asumare şi, deci, prin conştientizare.
Câtă vreme, în Călineştii lui Kuparenko, peste pietrele de mormânt ale străbunilor lui Eminescu tropotesc mâlul, buruienele şi ignoranţa, câtă vreme, la Băneşti, piatra mormântală a bunicii din partea mamei, Paraschiva Brehuescu, va zace aruncată lângă temelia celei mai frumoase biserici tradiţionale din Moldova, urâţenie înseamnă şi vor însemna şi pseudo-omagierile, dar şi meleagurile armonioase, dar şi zidirile religioase vechi, care-şi revarsă fâneţele şi livezile indecente, măturând din calea lor şi morminte, şi memorie, şi trecut, şi viitor.
*
Eminescu a păşit pe Calea Străbunilor lui din Bucovina în septembrie 1858, fără a o mai abandona vreodată, dar culturnicia bucovineană instituţională ignoră agresiv clipa aceea astrală, în favoarea parvenitismului ieftin al vechililor de „scos copiii la Eminescu”, vechili care, bianual şi fără nici o legătură cu Bucovina sau cu Eminescu, scot, vorba poetului Vasile Ursache, „eminescuţul propriu din dulap” şi revarsă peste clipa eminescian tremurândă fetida lor suficienţă.
*
Noi nu-l mai merităm pe Eminescu, dar nu-i încă târziu pentru a ni-l asuma şi, prin asumare, să-l şi merităm. Aceasta este logica proiectului pe care îl propun şi în care voi accepta să mă implic, doar dacă mi se garantează nemânjirea cu festivism şi cu prefăcătorie.
*
Dispreţul faţă de memorie, la Băneşti
*
*
În patrimoniul memoriei bucovinene, tezaurizat la Arhivele Statului din Suceava, există, niciodată cercetate sau puse în valoare, mărturii despre străbunii lui Eminescu în Bucovina şi în zonele ei limitrofe. Mărturiile, dacă sunt scoase la lumină, legitimează, îndreptăţesc şi, paradoxal, obligă. Prin urmare, propun:
*
1. Constituirea unei echipe mixte de cercetare, formată din specialişti ai Centrului Cultural „Bucovina”, ai Arhivelor Statului şi ai Muzeului Bucovinei şi din doamna profesor Olimpia Mitric (domnia sa, printr-un contract de colaborare), care să realizeze, până în 14 iunie 2014, o expoziţie cu mărturii despre străbunii lui Eminescu în Bucovina, care să fie expusă, pe panouri, la Suceava, în locul în care tatăl lui Eminescu a învăţat carte cu dascălul Ioniţă Botezat, şi la Putna, iar până în 14 iunie 2015, un studiu exhaustiv, care să valorifice, prin tipărirea şi răspândirea unei cărţi, patrimoniul eminovician bucovinean.
*
Bustul lui Eminescu, la Dumbrăveni
Pe teritoriul judeţului Suceava, încă mai există urme ale existenţei străbunilor lui Eminescu în Bucovina, localităţile Costâna, Părhăuţi, Călineştii lui Kuparenko şi Călineştii lui Ienaki, Pătrăuţi, Dumbrăveni şi Băneşti putând dobândi legitimarea într-un itinerariu al străbunilor lui Eminescu în Bucovina. Prin urmare, propun:
*
2. Identificarea şi punerea în valoare a acestor mărturii, până în 15 iunie 2015, de către echipa nominalizată la punctul 1., fie prin curăţarea şi amplasarea pietrelor mormântale ale străbunilor lui Eminescu peste mormintele acelor străbuni, fie prin achiziţionarea pietrelor mormântale aruncate sub ziduri şi prin amplasarea lor, împreună cu câte o răcliţă simbolică de ţărână, într-un spaţiu special al memoriei din cadrul Muzeului Satului Bucovinean, spaţiu care deja există şi a devenit funcţional prin reînhumarea Martirilor Bucovinei, Zamfir Nicoară şi Dumitru Catană.
*
3. Organizarea unui concurs, la nivelul şcolilor din judeţul Suceava, în scopul identificării, curăţirii şi întreţinerii de morminte, în toate aceste localităţi, ale contemporanilor străbunilor lui Eminescu, sub titulatura de Concursul de fotografie „Contemporanii Străbunilor lui Eminescu”, concurs în care să fie premiate, inclusiv prin realizarea unui album, toate fotografiile cu morminte şi biserici vechi din localităţile judeţului.
*
Piatra bunicii lui Eminescu, smulsă de pe mormânt şi aruncată sub zidul bisericii, la Băneşti
*
Eminescu a călătorit prin Bucovina în anii 1871, cu ocazia Serbării de la Putna, şi în 1875, cu ocazia inaugurării Universităţii din Cernăuţi, dar trecerea lui Mihai Eminescu prin unele localităţi nu îndreptăţeşte pe nimeni la nimic. La Putna, însă, unde Eminescu, în calitate de principal organizator, a scris şi a citit un poem, dedicat evenimentului, de 24 de strofe, oferindu-l mulţimii în copiile realizate de tipografia „Neamului român” din Iaşi, avem obligaţia de a face auzit şi de a răspândi copii ale acelui poem de trei ori pe an, în 15 iunie, în 15 august şi în 15 ianuarie. Prin urmare, propun:
4. Multiplicarea poemului „La Putna” în 500 de exemplare şi distribuirea lui, la Putna, în 15 iunie 2014, dar şi în localităţile eminoviciene de pe traseu.
5. Organizarea unui concurs de recitare a liricii eminesciene, în rândul elevilor, iar premierea celor mai buni patru recitatori să se facă la Putna, după ce vor recita, în ordinea premiilor, câte şase strofe din poemul „La Putna”, în cadrul manifestărilor de la Putna.
6. Organizarea unui Concurs de artă plastică „Bucovina şi Eminescu”, în rândul elevilor din judeţ, destinat graficii şi picturii şi care să se finalizeze, prin expunere şi prin premiere, în 15 iunie 2014, la Suceava.
7. Implicarea primăriilor din Todireşti, Şerbăuţi, Pătrăuţi şi Fântânele în salvarea şi în evidenţierea mormintelor eminoviciene, prin premierea, în 2016, cu bustul lui Eminescu, realizat de Dimitrie Loghin, care se va amplasa în centru comunei care îl va merita. Bustul poate fi realizat, după fotografii (macheta nu s-a păstrat, noi fiind români, noi fiind români! – chestia asta se cântă în făloşenia noastră interioară), de artistul plastic sucevean Cezar Popescu.
*
În livada-fânaţ a bisericii din Călineşti
*
Precum aţi putut constata, nu resping festivismul copiilor, care se poate transforma, odată cu trecerea timpului, în asumare, deci în dragoste adâncă şi responsabilă.
*
Ion Drăguşanul