Plopeni, condici şi sigilii

Condica parohială a bisericii din Plopeni, scrisă într-un amestec obositor de buchii chirilice şi de litere latine, impresionează prin sigilii, prin ştampile şi prin “încheierile” olografe, pe care le făcea, anual, taica părinte (faceţi click pe fiecare imagine şi le veţi vedea în desfăşurări mai mari).

Cum am fost co-părtaş la scrierea unei monografii a comunei (pardon, oraşul!) Salcea, în care împroprietăriţii din Plopeni figurează, familie cu familie, în totalitatea lor, condica parohială din anii 1860 nu mă prea interesa şi nu aş fi făcut nici o fotografie, dacă nu ar fi fost ornamentele iconografice.

Ştampilele parohiei şi a satului Plopeni

Impresionante sunt şi “încheierile” olografe, prin care se finalizau condicile parohiale, toate cuprinzând, de-a valma, naşteri, căsătorii şi înmormântări.

Pagina de condică parohială desfăşoară nume şi întâmplări de istorie măruntă, cum numea Iorga istoria celor mulţi, şi merită reprodusă doar pentru a satisface curiozităţi.

Pagina aceasta de căsătorii, de pildă (o puteţi mări, făcând click pe ea), precum şi următoarele, vehiculează nume precum: Dumitru şi Margareta PALAGHEAN, Nicu PALAGEANUL, Ioniţă şi Maria PAIU, Costache PAIU, Vasile MIHALACHE, Nastasia şi Costache a lui Nichita RUSSU, Costachi şi Safta PRICOP, Niculai IVAN, Costache SAVA, Anastasia şi Vasile sin (fiul) Pavel RUSU, Elena şi George sin Pavel RUSU, Nicolai IVAN, Vasile CIUBOTARU, Iancu TILIUŢĂ, Nastasia şi Costache JERCĂLĂU, Nastasia şi George BÂRZU, Elisaveta şi Costache PALAGHIA, Alecu MANCIU, Elena şi Alecu al lui Ion PALAGEAN, Costachi TILIUŢĂ, Casandra şi Manoli PALAGIAN, Costachi SAVEN, Panaite MUNTEANU, Safta şi George ZAHARIA, Elena şi Nichita PĂDURARUL, Saveta şi Alecu ASLAM, Costachi SAVIN, Ştefan SAVIN, Iordachi PRICOP, Ştefan ŢÂNŢARI, Nicolai GÂZĂ etc.

Apoi vine, iarăşi, parafa bisericească, admirabil lucrată, iar în finalul condicii, minunăţia aceea de parafă roşie, care insinuează un sens pentru existenţa umană.

Erau, pe vremea aceea, păduri întinse, mărturisite de călătorii străini, pe văile şi pe dealurile Plopenilor şi Merenilor, dar le-au spulberat vremurile, iar când se prăbuşeşte un pom, ştiţi dumneavoastră ce se întâmplă cu omul. Pune capul, pentru anonimă hodină, sub ştampile şi peceţi ale vremelniciei. Sfârşit.

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments May 15

Cântecul oraşului: lui Constantin Horbovanu

Curând şi eu am poposit la porţi,

oraşul se-nchina cu resemnare

nuntirilor şi învia din morţi

să-ncerce-o rătăcire şi mai mare,

târziu era, sosisem prea târziu,

amurgul se fixase în piroane,

noaptea-şi clădise beznele-n pustiu

tulburător întins peste balcoane,

iar prin oraş se auzeau femei

născând o zi cu mult mai inutilă

Hotărnicită vag cu flori de tei,

orbecăind cu tălpile în silă

rostogolite peste nopţi şi zile,

bătând cadenţa vremii în derivă,

oraşul năruindu-l peste file

vâscos precum cerneala impulsivă

a nopţii care s-a topit în sine;

nu mai e timp, cu grabă decisivă

ultimul cântec spulberă prin mine.

Poezie de ion dragusanul No Comments May 15

Crimele voievodale: „Atunci, au stricat cetatea Sucevei”

Stăpânii stăpânilor noştri: turcii

Între cele două domnii ale lui Duca Vodă cel Bătrân, pilduitoarea istorie ne-a mai dat o lecţie, căci, „întâmplându-se de murise Alexandru Vodă, tatăl lui Ilieş Vodă, şi, rămânând sărac şi la mare lipsă, şi cu datorii multe, de cum este obiceiul domnilor mazili, de rămân săraci, după ce se mazilesc, din blestemul cel mult al oamenilor…merge şi Ilieş Vodă după oasele tătâne-său, la îngropare, cu multă grijă şi frică de datornicii tătâne-său, să nu-l prindă, să-l închidă. Şi, întâmplându-se, într-acel ceas, de l-au întâmpinat, cu oasele, ducându-le la gropniţă, un om împărătesc, şi întâmplându-se, la acea întrebare a împăratului, despre domnii mazili din Moldova, iar acel om împărătesc, cine-o fi fost, a dat seamă că a văzut, acum, pe Ilieş, mergând după oasele tătâne-său. Şi aşa, îndată, a repezit împăratul un ceauş, de l-a luat, de la îngroparea tătâne-său, şi l-a dus la serai, de l-au îmbrăcat cu caftan de domnie, de l-au pus domn în Moldova, în locul Ducăi Vodă”.

Iliaş Vodă

Astfel se făceau domnii în Moldova, fără să conteze că Ilieş nu ştia limba ţării şi că, din această pricină, mult va avea de suferit ţara, deşi bietul fecior al lui Alexandru Vodă se purta cu blândeţe[1] şi se străduia să fie ţării de folos. Drept consecinţă a incapacităţii lui Ilieş Vodă, în 1669 este adus, iarăşi, Duca Vodă cel Bătrân, care provoacă, prin asprimea celei de-a doua domnii, o răscoală a boierilor moldoveni Hâncu şi Durac împotriva excesivei grecizări a administraţiei ţării, înfrântă, în cele din urmă, cu ajutorul tătarilor şi încheiată cumplit, pentru că tătarii, după obişnuinţa lor, „pe mulţi oameni au robit… şi pe mulţi, dintre căpetenii, căpitani, hotnogi, prinzându-i, i-au spânzurat, şi pe unii i-au înţepat”, lăsând Moldova la cheremul grecilor. Apoi, au urcat oştile turceşti spre Hotin, pentru bătăliile cu polonii.
*

„Într-acest an, făcutu-s-a şi o minune mare, arătare, la Hotin, într-o mănăstioară mică, ce este supt cetate. A lăcrimat icoana Maicii Precistei, cât se răsturnau lacrimile pe chipul icoanei, de le vedeau toţi oamenii. Şi picau într-o tipsie, ce era pusă supt icoană, de era de mirare a privi arătarea şi semnul ca acela, care a fost adevărat semn de pieire a mulţi creştini în Ţara Leşească şi începutul durerii şi stricării ţării noastre. Că, de atunci, din an, în an, tot rău şi amar pe creştini şi pustiite au rămas locurile pe acolo”.

Gheorghe Duca Vodă

Bătălia Hotinului, care a urmat mazilirii lui Duca Vodă cel Bătrân şi căftănirii ca domn, la propunerea boierilor, a lui Petriceicu Vodă, avea să se sfârşească, datorită trădării, săvârşită de Petriceicu, nobil polon – de altfel, cu înfrângerea turcilor şi cu înscăunarea, în 1674, a lui Dumitraşco Vodă Cantacuzino, „grec tălpiz şi fricos, cu piele de iepure pe spate şi neavând nici o milă de ţară”, care aduce tătarii, să-l apere, în timpul iernii. După ce au „intrat tătarii în ţară, ca lupii într-o turmă de oi, de s-au aşezat, la iernatic, pin sate, pe oameni, din Prut, până în Nistru şi mai sus, până în apa Jijiei, nimănui nefiindu-i nici o milă de săraca de ţară, ca şi cum ar fi fost ţara fără domn. Aşa era jaf într-însa, cum ar fi fost ei, săracii, pricina răutăţii, cum ar fi ei, săracii, sfătuit să vină leşii, cu oastea, la Hotin.

Cum s-a îndurat a da ţara în pradă, fără nici o nevoie! Numai pentru frica cea blestemată şi chiverniseala lui a socotit de au iernat tătarii în ţară, până-n primăvară!”.

Tătarii

Căci „tătarii sunt lupi apucători, pradă, robesc, bat şi căznesc pe creştini, neavând grijă, nici strânsoare de mârzacii lor… Mâncat-au tot, şi pâine, şi dobitoc, şi-au jefuit tot, până la un cap de aţă. Pe mulţi au şi robit, pe furiş, femei, fete, copii. Rămas-au bieţii oameni numai cu sufletele, bătuţi şi zdruncinaţi, cum era mai rău şi mai amar, cum nu se poate nici scrie, nici povesti caznele şi uciderile pe care le-au avut de la tătari”.

În 1675, o ciumă agresivă avea să spulbere şi ce-a mai rămas după tătari şi după celelalte îmbulzeli de oşti străine, morţii fiind atât de mulţi, încât „nu-i puteau îngropa, şi-i aruncau prin gropi, de-i năruiau”, după cum consemna mult citatul Ion Neculce.

Cetatea Sucevei

În plan simbolic şi nu numai, „trimis-a Dumitraşco Vodă pe Panaitachii uşerul Morona, cu un agă turc, pentru ca să strice cetăţile, şi cu alţi boieri.

Şi, atunci, ieşind nemţii din Suceava, a intrat acel Panaite, tălmaci agăi, şi cu acel agă, şi-au spart scrinurile şi lăzile unora şi ale altora, care au fost pus acolo, şi multe lucruri scumpe şi odoare au luat, de s-au umplut de avere. Iar mai pe urmă, i-a rămas feciorul, de murea de foame, a lui Panaitachie.

Deci, atunci, au stricat cetatea Sucevei şi a Neamţului, şi a Hotinului”.

Antonie Ruset Vodă

În ciuda criminalei sale slugărnicii, Dumitraşco Cantacuzino avea să fie mazilit, în 1676, ţara Moldovei procopsindu-se cu Antonie Ruset Vodă, „iar grec ţarigrădean, rudă cu Dumitraşco Vodă”, dar teribil de evlavios şi de pus pe ctitorirea şi pe repararea de biserici şi de clopotniţe, până ce uneltirile lui Duca Vodă cel Bătrân aveau să-i aducă mazilirea, scaunul domnesc al Moldovei fiind ocupat, pentru a treia oară, în 6 decembrie 1679, de Duca Vodă cel Bătrân, care a obţinut, pe bani mulţi, şi hătmănia Ucrainei, după care a irosit o avere pe nunta fetei sale, Catrina, cu Ştefan, fiul lui Radu Vodă. Ca să se întremeze, Duca Vodă a sporit birurile şi împilările. „Şi dacă nu găsea cu ce plini de la un om, lua altuia pentru acela. Şi, pe unde era pustiu, făcea pe zlotaşi de plăteau, de la casele lor. Şi-i bătea pe zlotaşi cu buzduganul, de a omorât vro doi, trei. Deci, văzând că mor de buzdugan, a făcut un băţ în opt muchii, de-i bătea pe boieri şi pe zlotaşi cu băţul. Şi-i punea pe boieri la dajdii, şi-mprumuta peste putinţa lor, cât nu se mai putea plăti… Şi era pline închisorile de boieri şi grosurile de cei săraci, de-i bătea şi-i căznea cu capetele prin garduri, şi leşinaţi de foame, şi bărbaţi, şi femei mureau prin grosuri.

Familia lui Gheorghe Duca Vodă cel Bătrân

Şi pe jupânese sărace încă le lega la puşti şi le închidea la simeni pentru bani. Pentru acea vrăjmăşie şi groază, ce-i umpluse inima diavolul de lăcomia ce-o avea, urât-au toţi pe Duca Vodă.

Şi se rugau toţi lui Dumnezeu să-i mântuiască din mâinile lui, şi-l blestemau, de la mic, până la mare, de auzeau slugile lui cu urechile”.

Boieri moldoveni

„Fost-au şi trei semne mari, în zilele Ducăi Vodă… Că s-a arătat o stea, pe cer, cu coadă, de s-a văzut multe zile. Mânca şi lupul oameni. Fost-a şi cutremur prea mare. Căzut-a, atunci, şi turnul cel mare din cetatea Sucevei, ce-i zice turnul Nebuisei”, iar Petriceicu Vodă avea să izbutească, în cele din urmă, să-l alunge pe apocalipticul vodă din ţară.

Cam aşa arată, în realitate, istoria noastră de după Muşatini. Istoria?

————————————————————————————–

[1] Blândeţe contrazisă de fapte: „Iliaş Vodă a închis pe părintele (catolic – n.n.) Paolo Observantul, vicarul de Bacău, şi pe părintele Sebastian Iezuitul, osândindu-i la spânzurătoare. Am alergat la un nobil italian, rugându-l, cu toată supunerea, să-l roage pe domn să nu ne facă asemenea batjocură, şi prin alte mijloace au fost eliberaţi” – ACADEMIA ROMÂNĂ, Călători străini despre ţările române, VII, Bucureşti, 1980, p. 87

Carte in lucru: BUCOVINA sub povara istoriei No Comments May 15

Trei concursuri pentru elevi, închinate Eminovicienilor

Pentru că se împlinesc 125 de ani de la trecerea în veşnicie a lui Mihai Eminescu (nu are rost să luăm în discuţie, acum, dacă nu cumva s-a înveşnicit singur, cu mult înainte de 17 iunie 1889 – atunci a murit cu adevărat, dar ce contează că eminescologia i-a mai retezat două zile din viaţă!), e cazul să punem iar de o făloşenie publică exemplară.

De data asta, a căzut pe capul meu şi pe al inspectoarei Rita Cântiuc buclucul de a regiza fandoseala, aşa că, după ce ne-am sfătuit noi, trăgând de-a dreapta şi de-a stânga şefii mei direcţi (Viorel Varvaroi şi Victor T. Rusu) şi prieteni de fiecare zi (Mihai Pânzaru-PIM şi Constantin Ungureanu-BOX), am plecat, cu Aurel Alexa, într-o documentare, pe urmele Eminovicienilor în Bucovina (Costâna, Părhăuţi şi Călineşti Cuparencu) şi în alte localităţi din judeţul Suceava (Dumbrăveni şi Băneşti, acolo unde speram să văd mormântul bunicii din partea mamei lui Mihai Eminescu, Paraschiva Brehuescu-Iuraşcu).

Despre sictirul Călineştiului şi al Băneştilor Fântânelelor faţă de reperele fundamentale ale culturii noastre v-am povestit: sictir cu pietre mormântale acoperite de brazde sau doar de muşchi şi buruieni – la Călineştii lui Kuparenko, şi piatra mormântală a bunicii lui Eminescu, smulsă de pe mormânt şi aruncată sub pereţii bisericii – la Băneşti, unde livada şi fânaţul parohial de deasupra “veşnicei lor pomeniri” arată superb.

Raluca Iuraşcu-Eminovici

În aceste condiţii, îmi fac speranţe că onoratul Consiliu Judeţean Suceava va intra în negocieri cu Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor pentru pietrele mormântale ale memoriei şi ale culturii noastre, care să fie deturnate de la menirea lor previzibilă de pavaje spre casele parohiale spre un cimitir al memoriei, deja început lângă bisericuţa (din Vama) din Muzeul Satului Bucovinean, acolo unde odihneşte, deja, ţărâna celor doi absolvenţi de gimnaziu sucevean, care, în 1916, lângă Săcele, au ales să-şi sape singuri mormintele, decât să tragă în “duşman”, adică în ostaşii români.

Urmele Eminovicienilor în Bucovina încă mai pot fi desluşite, la Costâna şi, aparent indirect, la Părhăuţi, la Hreaţca (Călineştii lui Ienaki) şi la Călineşti Cuparencu, la Pătrăuţi şi la Şerbăuţi, unde s-au stabilit unchi şi veri de-ai lui Eminescu, la Dumbrăveni şi la Băneşti, dar şi la Putna, dar şi la Suceava, dar şi în alte locuri din Bucovina, ca să nu mai vorbim de locul “logodnei cosmice”, Cernăuţii.

George Eminovici

Cum ţelul meu este, în primul rând, mărturia despre contemporanii celor câteva generaţii de răzeşi Eminovici care au trăit în Bucovina, dar şi contemporanii bucovineni ai lui Eminescu, am premeditat evenimentul comemorativ în primul rând ca recuperare de memorie, cerându-le elevilor din întreaga Bucovină să descopere, să cureţe şi să fotografieze morminte vechi, dar şi bisericile vechi din vecinătatea mormintelor. Ispita e mare şi pentru ei, pentru că, pe lângă premiile în bani, vor avea satisfacţia de a-şi vedea lucrările expuse pe simeze şi la Suceava, şi la Putna, vor participa la ambele vernisaje, iar în 2015 îşi vor vedea operele publicate într-un album de artă fotografică, dar şi de recuperare de memorie.

Am să postez şi eu cele trei regulamente de concursuri (întâi, am făcut-o pe site-ul Centrului Cultural “Bucovina”), intercalând fotografii, mai mult sau mai puţin interesante, toate lucrate (cât mă pricep) în sepia.

Părhaăuţi, biserica în care s-a cununat străbunicii lui Eminescu, Petrea şi Agafia Eminovici din Costâna

Consiliul Județean Suceava prin Centrul Cultural „Bucovina”,

Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava,

Mănăstirea Putna,

Centrul pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene

R E G U L A M E N T U L

concursului de fotografii document

„C O N T E M P O R A N I I L U I E M I N E S C U”

Consiliul Județean Suceava prin Centrul Cultural „Bucovina”, Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, Mănăstirea Putna și Centrul pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene organizează, în cadrul primei ediţii a manifestării „Contemporanii lui Eminescu”, concursul de fotografii document „Contemporanii lui Eminescu”, la care pot participa şcolile din judeţul Suceava şi din regiunea Cernăuţi.

1. Scopul concursului

Scopul concursului este de a implica şcolile în identificarea, curăţarea şi fotografierea mormintelor şi bisericilor mai vechi de anul 1889, din localităţile în care îşi au reşedinţa, indiferent cui aparţineau acele morminte.

Toate fotografiile din concurs vor fi expuse într-o expoziţie, care se va vernisa, la Suceava, în 7 iunie 2014, ora 10,30, în holul mare al Centrului pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene, din Suceava, strada Universităţii, nr. 48, iar duminică, 15 iunie 2014, la Putna. Toate fotografiile din concurs vor fi publicate într-un album, care va fi lansat în 15 iunie 2015.

2. Tematica concursului de fotografii document

Tematica o reprezintă însăşi memoria bucovineană, care încă mai poate fi parţial salvată, în condiţiile în care vechile pietre funerare şi crucile inscripţionate sunt smulse din cimitire, pentru a face loc unor monumente funerare noi.

Tinerii fotografi, elevi de gimnaziu şi de liceu, au obligaţia de a fotografia morminte vechi, anterioare anului 1889, în stadiul iniţial (eventual şi pe parcursul curăţirii) şi în stadiul final, şi cu un prim-plan pe înscris (pentru descifrări ulterioare); de asemenea, dacă există în vecinătate şi o biserică sfinţită cel târziu în anul 1889, concurenţii sunt rugaţi să o fotografieze din 2-3 unghiuri diferite.

3. Înscrierea în concurs

Înscrierea în concurs se va face, până în data de 2 iunie 2014, ora 24, prin poşta electronică, fotografiile expediate urmând să fie însoţite de un scurt CV al autorului. Adresele de e-mail pentru înscriere: ion.dragusanul@gmail.com şi ritacantiuc@gmail.com (se vor folosi, simultan, ambele adrese).

4. Premiile

Se vor acorda şcolilor cu elevi înscrişi 6 premii (3 premii şi 3 menţiuni), dar toate lucrările vor fi expuse în expoziţiile de la Suceava (7 iunie) şi de la Putna (15 iunie) şi vor fi publicate într-un album, care se va lansa în 15 iunie 2015.

Decernarea premiilor şi înmânarea diplomelor se va face la Putna, în 15 iunie 2014, ora 13. Premianţii vor beneficia de transport Suceava-Putna şi retur şi de o masă la Putna, ca participanţi activi la manifestări.

Biserica din Băneşti, în cimitirul căreia este îngropată Paraschiva Brehuescu-Iuraşcu

R E G U L A M E N T U L

concursului de artă plastică

„U N I V E R S U L E M I N E S C I A N”

Consiliul Județean Suceava prin Centrul Cultural „Bucovina”, Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, Mănăstirea Putna și Centrul pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene organizează, în cadrul primei ediţii a manifestării „Contemporanii lui Eminescu”, concursul de artă plastică „Universul eminescian”, destinat elevilor din clasele V-XII ai şcolilor din judeţul Suceava şi din regiunea Cernăuţi, care vor putea concura cu câte o singură lucrare, toate lucrările urmând să fie aduse la Centrul Cultural „Bucovina”, str. Universităţii, nr. 48, de către responsabilii zonali, până cel târziu în data de 2 iunie 2014, ora 16.

1. Lucrările pentru concurs

Lucrările pentru concurs, indiferent de genul plastic abordat, vor avea dimensiunea de 30/40 cm, iar după selecţia de rigoare, făcută de artiştii plastici Mihai Pânzaru-PIM, Viorica Moruz şi Constantin Ungureanu-BOX, care vor asigura şi jurizarea, iar cele mai bune lucrări vor fi expuse pe simeze în holul mare al Centrului pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene, din Suceava, strada Universităţii, nr. 48, în 7 iunie 2014, şi pe aleea mănăstirii din Putna, în 15 iunie 2014, vernisarea expoziţiilor urmând să se facă sâmbătă, 7 iunie 2014, ora 10,30, la Suceava, şi duminică, 15 iunie 2014, ora 13, la Putna.

2. Decernarea premiilor

Înmânarea diplomelor şi decernarea celor 6 premii (3 premii şi 3 menţiuni) se va face la Putna, în 15 iunie 2014, ora 13. Premianţii vor beneficia de transport Suceava-Putna şi retur şi de o masă la Putna, ca participanţi activi la manifestări.

Călineşti Cuparencu, biserica lângă care sunt îngropaţi Vasile şi Ioana Eminovici

R E G U L A M E N T U L

concursului de recitare a liricii eminesciene

„L A P U T N A”

Consiliul Județean Suceava prin Centrul Cultural „Bucovina”, Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, Mănăstirea Putna și Centrul pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene organizează, în cadrul primei ediţii a manifestării „Itinerarii eminesciene, în Bucovina”, concursul de recitare a liricii eminesciene „La Putna”, în scopul selectării şi premierii celor mai buni şase recitatori elevi din judeţ, care, în 15 iunie 2014, la Putna, vor dezvălui publicului câte 4 strofe din poemul „La Putna”, pe care Mihai Eminescu l-a scris şi declamat, în 15 august 1871, cu ocazia manifestărilor comemorative, închinate lui Ştefan cel Mare.

1. Desfăşurarea concursului

Concursul are două faze, una zonală, care se va desfăşura în centrele zonale Vatra Dornei, Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Fălticeni, Suceava, Siret şi Rădăuţi, până în data de 1 iunie 2014. Concurenţii pot fi elevi din clasele V-XII, iar cei mai buni 3 recitatori din fiecare zonă vor participa la etapa judeţeană, care se va desfăşura, sâmbătă, 7 iunie 2014, începând cu ora 11, la Suceava, în sala de festivităţi a Centrului pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene, din Suceava, strada Universităţii, nr. 48.

2. Festivitatea de premiere

Toţi cei 21 de concurenţi ai etapei judeţene vor fi invitaţi să participe la manifestările, din 15 august 2014, de la Putna, unde vor primi diplome de participare, iar cei 6 premianţi (3 premii şi 3 menţiuni) vor primi diplomele şi premiile, apoi vor recita poemul „la Putna” (câte 4 strofe, în baza unui proiect regizoral), poem scris şi declamat, în 15 august 1871, de Mihai Eminescu.

3. Transportul şi masa

Centrul Cultural „Bucovina” le va asigura celor 21 de participanţi la etapa judeţeană, inclusiv premianţilor, transportul pe ruta Suceava-Putna şi retur, precum şi o masă la Putna.