Cântecul şi Cartea

Gabriela Teişanu, doinind ca la Ilişeşti

*

Gabriela Teişanu, cunoscută interpretă de folclor şi prozatoare cu debut tipărit apropiat (“Revista Bucovinei” nr. 11/2014), mamă de viitoare actriţă (Maria, studentă la cea mai bună clasă de actorie din Cluj Napoca) şi de mare muzician (Alexandru “Teiu”, basistul de la TOY MACHINES), a dat glas… picturii lui Dimitrie Savu, rupând din suflet o frumoasă doină din Ilişeştii natali, unul dintre puţinele sate răzeşeşti, alături de Calafindeşti şi de Dărmăneşti, de pe întinsul actualului judeţ Suceava.

*

Cartea care se va lansa, la Biblioteca Bucovinei, în 28 noiembrie 2014

*

Cartea neaşteptată, care ţine şi de universul pictural al lui Dimitrie Savu, dar şi de mărturisirea domoală şi înţeleaptă a lui Tiberiu Cosovan, “Cuvinte din clepsidră“, de Carmen Antoaneta Marcean, colega lui Coso, în anii comuni de liceu, “umple porţi de suflet ofilit”, atunci când “speranţa, oază în deşert”, cercetează lumina fragedă a lumii “cu degete de ram înmugurit”.

*

Vasile Purice şi Gabriela Teişanu

*

Gabriela Teişanu, unul dintre puţinii artişti care pot cânta şi fără orchestră, ba parcă mai cu identitatea cântecului decât oricând, a doinit tulburător, imaginând un fir de vreme care s-a tot tors dinspre vizualul impecabil al tablourilor lui Dimitrie Savu înspre lăuntricele noastre aleanuri, din ce în ce mai rar conştientizate.

*

Autoarea, pe coperta cărţii ei

*

Cartea poetesei Carmen Antoaneta Marcean îşi aşteaptă, în “tăcerea dintre gânduri”, propria ei sărbătoare, cea din 28 noiembrie 2014, de la Biblioteca Bucovinei “I. G. Sbiera”, acolo unde va spune “povestea umedelor stele”, “cu aripi de lumină, sfânt totem” pentru “muta mea tăcere”, care, aidoma nouă, are de bântuit între scris şi nescris, între lumină şi umbră.

Copiii Sucevei, terorizaţi de haitele lui lungu

Haitele lui lungu, în vecinătatea Şcolii generale nr. 3

*

În fiecare dimineaţă, aud copiii Sucevei ţipând înspăimântaţi. Pe lângă ei trec, dezinteresate de trecători, haitele lui lungu, cu câte o căţea în călduri şi cu zeci de masculi, grăbind bezmetici pe urmele ei. Haitele au treaba lor, dimineaţa, dar copiii nu au de unde şti asta şi ţipă, înspăimântaţi de moarte, atunci când potăile de apropie, fără ţintă, şi de ei.

*

Noaptea e şi mai rău, pentru că haitele pot deveni agresive, atunci când vreun câine micuţ începe să latre aiurea. Rişti să fii făcut fărâme, fără să te poţi refugia în scara unui bloc, pentru că toate uşile sunt încuiate. Umoristul Constantin Horbovanu avea să o păţească, pentru că, în “George Enescu”, haitele sunt stăpânele nopţii, chiar şi în vremurile canine neiubăreţe. Dar pe lungu îl doare în cot de teroarea pe care o risipesc haitele lui asupra târgului. Lungu e băgat până în gât în politica mare, apucându-l, peste noapte, căldurile după ponta, pe care îl vrea şef deplin al haitei politice din biata noastră ţărişoară. Halal să îi fie!

Molipsindu-mă de la pictori

Expoziţia de la Rădăuţi

*

Dacă tot a fost dat să-mi petrec ziua de luni împreună cu pictorii Dimitrie Savu şi Constantin Ungureanu-BOX, dar şi cu un preot plin de înţelepciune şi cu o minte dinamică, Ilie Sfârnaciuc, paroh la Catedrala din Rădăuţi, s-ar părea că m-am cam molipsit de picturism, fotografiind puţin, dar din unghiuri imposibile. O fi fost şi efectul toamnei târzii, dar nu arată deloc rău nici celelalte două fotografii, pe care le-am făcut în oraşul în care odihneşte Bogdan Întemeietorul.

*

Catedrala din Rădăuţi

*

Toamnă rădăuţeană