Securistul nostru e mai bun!
Mulţimile electorale: Vrem securişti! Vrem securişti! Vrem securişti!…
*
Politica sub acoperire
Traian Băsescu: V-am spus eu că şi Victor Viorel Ponta este acoperit?
*
Votaţi şi exprimaţi mândria,
bazată pe realitate,
că la români democraţia
se află în… Securitate!
Cântecul edecarului de umbre: lui Călin Brăteanu
*
Cântau doar barzii sub icoana clară
a nopţii de nesomn şi de-ntrebări
lângă cireşul ce-aştepta afară
insinuat sub geam de depărtări,
nu-l auzeam şi nu-mi păsa de bardul
*
Bătut în cuie chiar peste cireş,
rănile lui îmi şiroiau pe gardul
altor cântări, şoptite fără greş,
trăiam ascuns şi aruncam cu pietre,
eu, edecarul umbrelor târzii,
aveam de smuls din trupul bun al vetrei
acele rădăcini de veşnicii
necunoscute lumii – o strânsoare
ucigătoare, rea, nimicitoare.
Cântec despre trupul cărţii: lui Cezar Straton
*
Cartea este trupul unui alt drumeţ,
ea a strâns lumina la chimir şi-o duce
zărilor ofrandă, vamă fără preţ,
asfinţitul lacom gata-i s-o apuce:
rândurile scrise au străpuns adânc,
*
Sunt ca nişte cuie pentru răstignire,
trec în goană caii, saltă la oblânc
ruginite arme – o închipuire
albă ca o pâclă despre timpul crud
tropotind pe boltă-n apele stelare,
orele în curgeri undeva se-aud,
nu contează unde cartea-i lumânare.
Dolheştii Mari: Instantanee de la o sărbătoare a culturii
Mihai Pînzaru-PIM şi Petrică Titianu
*
N-aş fi crezut că e posibil, în România de astăzi, ca un sat, dar unul cu publicaţie lunară de folclor şi de informare locală – cu doi ani de existenţă, Dolheştii Mari, să poată organiza, doar de dragul culturii, o manifestare amplă, în care cărţile, folclorul, muzica folk şi cea clasică să dialogheze trăit, vibrant, fără aroganţe şi fără prefăcătorie.
*
N-aş fi crezut că încrâncenata bătălie electorală din restul ţării, nu va conta nici măcar cât o frunză în curgere lină şi neauzită, desprinsă din crengile nucilor seculari, şi că o să-i hăsesc pe ponta şi pe iohannis bine ferecaţi într-un panou închis de afişaj, ca nu cumva să se prostească şi să tulbure liniştea satului cu hârâitul lor de maidanezi care-şi dispută ciolanul puterii.
*
N-am ştiut câţi prieteni aveam să întâlnesc la Dolheştii Mari, unii – pentru prima dată (în prietenii aceştia, pe care-i simţi şi până a-i întâlni, am eu încredere) şi cât de acasă aveam să mă simt în satul acela, în care n-am mai fost vreodată, dar în care viii sunt pe deplin vii. Tocmai de asta, o să-mi încep lunga relatare-foto, cu câteva instantanee ale firescului duminical.
*
Cătălin Darabă, primarul Dolheştilor Mari
*
Dolheşteanul putnean Mircea Aanei, întâmpinându-l pe PIM
*
Printre nucii Dolheştilor Mari