Turnul Babel sau Turnul lui Bel

Turnul Babel, în The Sacred Books and Early Literature of the Est, Austin, 1915

„Când Anu, Bel şi Ea, Marii Zei, prin sfatul lor, au fixat limitele Cerului şi al pământului, şi în mâinile zeilor mari au fost încredinţate crearea zilei şi reînnoirea Lunii, şi omenirea a privit zeul Soare în poarta răsăritului” (The Sacred Books, Crearea Soarelui şi a Lunii, p. 70).

Anu este Cerul, iar Bel, cunoscut în istoria spirituală a omenirii drept Babel, datorită “Bibliei”, este Pâmântul. Ea este văzduhul.

Extrem de interesantă, pentru că are corespondent în literatura populară românească, dar şi în cea ucraineană, este mitul coborârii zeiţei Ishtar (Eftepir, la daci, sau Lucia, la romani, Crăiasa Zăpezii, la români, primăvara Maia, la ucraineni) în adâncuri:

„Zeita Ishtar, ca marele zeiţă-mamă, este zeiţa vegetaţiei şi a fertilităţii printre oameni şi animale. Se spune că ea petrece jumătate de an pe pământ, când natura este în floare şi animalele nasc puii, în timp ce în jumătatea de an rămasă, când natura pare moartă, ea este închisă în lumea inferioară, cunoscută sub numele de Aralu. Mitul coborârii ei în Aralu simbolizează trecerea de la vară la iarnă, în timp ce eliberarea ei sugerează trecerea de la iarnă la vară. Povestea pare să aibă ca sugestie principală posibilitatea reînvierii morţilor; se poate să fi fost compus în legătură cu un ritual în cinstea zeului sumerian vechi Tammuz sau Dumu-Zi-Apsu, „copilul spiritului (sau viaţa) din Deep”, „zeul-soare al primăverii, a cărui plecare a fost jelită şi a cărui întoarcere a fost salutată cu ceremonii adecvate. În alte povestiri, Tammuz este prezentat ca iubit al zeiţei Ishtar, ucis de zeiţă, din cauza respingerii lui de dragostea ei” ((The Sacred Books, Coborârea zeiţei Ishtar în lumea adâncurilor, notă de subsol, p. 235).

Jurnalism No Comments Dec 20

Eroul Necunoscut Nicolae N. Varvaroi

Decretul Regal de conferire a Medaliei “Serviciul Credincios”

Am văzut şi am fotografiat prost un decret regal, semnat de Regele Mihai, privind conferirea Medaliei „Serviciul Credincios” caporalului Varvaroi N. Nicolae, din Berchişeşti, om care ţinuse şi un jurnal de front, dar care a fost pierdut de Arhivele Militare din Piteşti.

Cum ştiu că mulţi dintre conjudeţenii noştri posedă documente vechi, pe care toată lumea şi, mai ales, instituţiile de profil le ignoră, vă propun să le scanaţi şi să ni le trimiteţi în copii, ca să ne facem datoria de a le încredinţa memoriei veacurilor care vor urma.

ARHIVELE BUCOVINENE ALE SUFLETULUI No Comments Dec 20

Antrenamentul epigramiştilor: “Urzica vieneză”

Epigramişti din Bucovina

Antrenamentele epigramiştilor şi ale caricaturiştilor suceveni pentru înscrierea, în 2015, cu drepturi depline, în Campionatul Naţional de Caricatură şi Epigramă, gândit de Mihai Pânzaru-PIM şi de Victor T. Rusu, mi-au permis, din postura de aparent competitor, la ambele secţiuni, să constat că, deşi avem umorişti de excepţie, lipsa antrenamentului (motivaţiei de a crea) se simte. Şi cum trebuie să oferim această motivaţie, care să valorifice un patrimoniu uman demn de toată admiraţia, noi, cei de la Centrul Cultural “Bucovina”, trebuie să facem loc, în “Revista Bucovinei” şi mai vechii noastre opţiuni publicistice, “Urzica vieneză“, numită aşa pentru că a fost întemeiată de bucovineni, prin 1867 – dacă-mi amintesc bine, la Viena, iar această bucovineană tradiţie a umorului de calitate trebuie reluată.

Primul exemplar al reluării de tradiţie

Cu umorişti precum Ştefan Stroe, Mihai Pânzaru-PIM, Emil Ianuş, Florin Şuşinschi, Stelian Cazacu, Ovidiu BOA, Ion Cozmei (nu vă uitaţi la aiurelile de acum, pentru că Ion Cozmei a fost un poet adevărat şi un epigramist spumos!), Pamfil Horodnic, Constantin Horbovanu, Radu Bercea, Şerban Stroe, Sorin Ursan-DELACLIT, Carmen Marcean, George Licurici, Ovidiu Donisă, Sorin Baciu, Sorin Poclitaru, Viorel Corodescu-COV, Constantin Moldovanu, Oana Bejinari şi aşa mai departe, se poate face o revistă de umor excepţională, ceea ce, în curând, se va şi întâmpla.