T. Robeanu: Suceava e avută-n turnuri
Suceava decăderilor romantice de odinioară
*
La izvorul din pădure
*
La izvorul din pădure
Pe un trandafir sălbatec
Şede-un cuc cu pene sure.
*
La-izvorul din pădure
Mers-a gingaşa copilă,
Albă şi cu ochi de mure.
*
Şi-ntr-acolo în pădure
Vine vânătorul tânăr;
Cum s-ar duce el pe-aiure?
*
La izvorul din pădure
Cântă-atunci nespus de dulce
Cucul cel cu pene sure.
(Convorbiri Literare 1888, No. 8)
*
*
Tu, palidă şi tristă floare
*
Tu, palidă şi tristă floare
Ce creşti pe stâncile fecioare,
Mâhnirea de călugăriţă
Din faţă-ţi pentru lumea oarbă,
Nici raza caldă să o soarbă
Nu e în stare, albumiţă.
*
Nici melodia nu încântă
Singurătatea ta cea sfântă;
O, cât e dorul tău de jalnic
Când prin văzduhurile clare
Ridici tu casta ta visare
La plutitorul vultur falnic.
*
Tu ştii, că-i scris în neagra carte
Nicicând de el să nu ai parte,
Dar vrei măcar să mori aproape.
Iar noi, drăguţa mea pierdută?
O, vino!, tristă mă sărută
Ş-apoi lavina să mă-ngroape!
(Convorbiri Literare 1889, No. 4)
*
*
Strofe Carpatine
*
Prin întuneric de codru de brad,
Ploi de lumini din stele cad.
Şi umplu de-argint izvoarele clare
Şi inima de dor şi visare.
*
Aşa tânără, fragă, ca amorul dintăi
Înfloreşte o roză la răscruce de căi,
Înfloreşte-aşa dulce, ca tine, la care
Mă duce, iubită, ascunsa cărare.
*
Sub pasul rar şi discret de cerbi
Se-nfioară încet vârfuri de ierbi;
Din vale negura se ridică
Căruntă ca o legendă antică.
*
Se clatină brazii, salută în somn:
Prin visul lor trece Dragoş domn.
În pălărie o veselă floare,
În mână cornul de vânătoare.
(Convorbiri literare 1891, No. 6)
*
*
În ger, pe troienita stradă
*
E vis? Dar nu, eu sunt pe stradă,
Călcâiele-n omăt scrâşnesc;
Un aspru ger prin lume trece
Şi stelele învineţesc.
*
Pe-o creangă s-aşează păsări de aur
Cu glas de-argint şi legendar
Şi cântă dornic, şi cântă dulce
Şi ca o fantomă-n lună dispar.
*
Ademenit tresare ramul
Şi mi se rumpe inima,
Cu trupuri tinere şi nude
Acopăr flori visarea sa.
*
Ca un surâs de primăvară
Oaza fragedelor vieţi
Adie candidă, senină
În mijlocul mortalei gheţi.
*
N-ai zile, gingaşă minune!
Realu-i rege autocrat,
Din legile lui din vecie
El nici o iotă n-a cedat.
*
Mori, chiar de te-ar sădi pumnalul
În sân entuziast, virgin
Să-i bei căldura lui. Pieirea
E a iluziei destin.
*
În ger, pe troienita stradă,
A mele tâmple bat arzând.
E vis? Întâia mea iubire
Cu ochi plânşi mi-a trecut prin gând.
(Convorbiri Literare 1892, No. 3)
*
*
În bolta de la „Craiul Negru”
*
Suceava e avută-n turnuri
Ca muntele bogat în stânci,
Ea are strade glorioase
Şi are pivniţe adânci
*
În bolta de la „Craiul Negru“
Acolo-i vinul minunat.
Acolo trei voinici aseară
Într-un ungher s-au aşezat
*
Au pene roşii-n pălărie
Şi tinereţe în obraz.
Mustăţile, aşa de dârze
Şi vorbele aşa cu haz.
*
Crâşmaru-n umbră clipoceşte,
Mănunchi de chei i-atârnă-n brâu,
Nepoata are ochi albaştri
Şi-i blondă ca un spic de grâu.
*
Aduce vin în cupe clare,
Roşind, celor trei darabani,
Ei au mustăţi atât de dârze,
Ea numai optsprezece ani.
*
Şi unul sare în picioare,
Zâmbind mânuţele i-a prins.
Guriţa-al doilea îi sărută
În şagă mai, mai înadins.
*
Iar cel din urmă stă deoparte
Aşa de palid, chinuit –
Ah, mult amar şi, totuşi, dulce
În ochii săi ea a citit.
(Convorbiri Literare 1893, No. 8)
