Sfânta Înălţare, pe înălţimile huţule

Biserica satului Breaza

Cândva (în toamna anului 1841), Iraclie Porumbescu venea la Breaza, împreună cu tatăl său, Tănase, ca să-şi viziteze unchiul, de pe Făghiţăl, Ioan Golembiovschi, unchiul urmând să-i înlesnească însurătoarea cu frumoasa Măriuţa, fata primarului Mihalache Macovei, pe care tatăl lui Ciprian Porumbescu a iubit-i întreaga viaţă, după cum şi mărturisea singur. Venise de peste Feredeu, poposise pe culmea muntelui, din spatele cimitirului, şi i se tăiase respiraţia, în faţa frumuseţii văii Moldovei, cotropită, încetul cu încetul, de gospodării temeinice.

Culmea Feredeului, încă vegheată de spiritul lui Iraclie Porumbescu

Mi-am reamintit de Iraclie şi poate că l-am şi retrăit, ieri, de Înălţare, când am participat, alături de huţului din Breaza la Pomenirea Morţilor printr-o adevărată sărbătoare a luminii. La Breaza, nu se fac pomenile păgâne ale trocului deşănţat care se comite, anual, în satul meu natal, Plopenii. La Breaza, se aprind lumini şi se vorbeşte, cu o tulburătoare seninătate, despre cei care nu mai sunt. Urmaşii vin cu gustări (pască, ouă roşii, plăcinte, gogoşi, prăjituri) şi cu băutură pentru a-şi rememora, la un pahar de vorbă, străbunii.

Mormintele porumbeştilor brezeni se află aproape de intrarea în cimititir, mai jos de capela hexagonala care a fost, cândva, biserica satului Fundu Moldovei. În casa lor de pe Făghiţel, refăcută în anii din urmă, încă le mai vieţuiesc urmaşii. Grinda casei, frumos încrustată şi împodobită cu simboluri totemice şi cu litere chirilice (Ciprian Porumbescu avea să scrijelească, la Stupca, pe grinda bucătărioarei, ceva asemănător – dovadă că a fost adesea în casa unchiului din Breaza), a fost achiziţionată de Gheorghe Flutur şi dăruită muzeului din Stupca, unde poate fi admirată de toată lumea.

Fosta biserică hexagonală din Fundu Moldovei

De Înălţare, brezenii stau de vorbă cu străbunii. În fond, dacă Cerurile sunt deschise, de ce n-ar face-o?

Jurnalism No Comments May 22

Basska lui Zdob şi Zdub – Dubioza Kolektiv!

Trupa bucureşteană BASSKA, din noaptea ZOB ŞI ZDUB – DUBIOZA KOLEKTIV

Într-o seară Bucovina Rock Castle, în care vor cânta şi TRAVKA, şi LUNA AMARĂ, trupa BASSKA, înrudită şi cu DUBIOZA KOLEKTIV, şi cu ZDOB ŞI ZDUB, mai ales prin dezlănţuire stilistică (faceţi click pe poză şi vedeţi videoclipul “Easter Blend”), va contribui la caracteristica de rock-euroestic, pe care noi am atribuit-o serii de vineri, 21 august 2015.

Sper că bunii noştri prieteni, cei vreo trei mii de tineri care ocupă, an de an, vecinătatea scenei Bucovina Rock Castle, vor fi mulţumiţi, gustând cu entuziasm un spectacol de 5-6 ore, conceput după premisa “dacă-i bal, bal să fie!”.

BUCOVINA ROCK CASTLE 2015 OFFICIAL No Comments May 19

Folclorul românesc, creaţie a lăutarilor ţigani – RESCRIS

Dansuri ţigăneşti din anul 1830

Cum nu aud notele (de asta am şi făcut “Zicălaşii”, ca să pot auzi şi eu cântecele străbunilor), am încurcat partiturile, postând “Romanesca” din secolul XVI în locul suitei de dansuri ţigăneşti “Romanische Tanze”, publicată în anul 1830 şi readusă în auzul zilei, pe 13 aprilie 2015, la Suceava, de către zicălaşii lui Petrică Oloieru, în finalul spectacolului. În rest, afirmaţiile rămân valabile, dansul ţigănesc din vremea muşatinilor urmând să se audă, la Cetate, în 30 mai (dacă nu plouă; dacă plouă, amânăm cu o săptămână). Deci:

Odată cu tentativa de redescoperire a cântecelor vechi româneşti, pe care am numit-o “Zicălaşii”, aveam să pricep (şi vă rog s-o faceţi şi singuri) că folclorul românesc adevărat, cel interpretat de breslele de muzicanţi târgoveţi, a fost brutal abandonat, în favoarea folclorului ţigănesc, decretat, prin anii 1924-1938, drept folclor autentic românesc. Ce-i drept, iobagii nu apelau, odinioară, decât la tarafurile de lăutari ţigani (cel mai des format din “două scripci proaste” – după cum mărturiseau călătorii străini), dar iobagii, mai ales cei din Moldova, nu erau români, fiind aduşi din ţările vecine şi, de aceea, fiind numiţi “vecini – după cum consemna Dimitrie Cantemir.

Cântecele ţigăneşti defineau o parte a culturii rurale, cealaltă parte (răzeşească) fiind reprezentată de cântece breslelor de muzicanţi târgoveţi, toate consemnate separat chiar şi de Alexandru Voievidca, şi de Friedwagner. Până să mi se fi ivit în cale, prin mijlocirea lui Dănuţ Lungu, Petrică Oloieru, Răzvan Mitoceanu, Constantin Irimia, Ionuţ Chitic, Narcis Rotaru, Adrian Pulpă şi Gabriel Hurjui, nu puteam proba cele spuse mai sus. Acum, însă…

În finalul concertului “Walachische Tanze und Lieder“, prima premieră muzicală a ZICĂLAŞILOR, există, pe lângă cântecele profund româneşti, şi câteva melodii de dansuri ţigăneşti (“Romanische Tanze“, specifice sfârşitului de secol al XVIII-lea şi începutului de secol al XIX-lea, publicate în 1830) pe care zicălaşii le-au interpretat în finalul concertului lor din 13 aprilie, în faţa bustului lui Petru Rareş. Dacă reascultaţi concertul, veţi constata că “Romanesca”, cum e notată suita pe film, pe care am redat-o ca partitură în moţul paginii, conţine fragmente ale folclorului românesc contemporan, probând că folclorul “românesc”, promovat de imbecilitatea erudită (de tip cristescu sau brăteanu), este, de fapt, folclor ţigănesc. Vechi, frumos, dezinvolt, dar creat de lăutarii ţigani şi nu de “badea Costan din Mălini şi de gospodarii din Bucşoaia”, cum tălâmb se înduhneşte de patriotism ieftin brăteanu. Ascultaţi, în finalul concertului, “Romanesca” (cum am etichetat eu “Romanische Tanze), deci dansurile ţigăneşti din jurul anului 1800, făcând click pe fotografia care urmează, şi decideţi dacă am sau nu dreptate.

Erudiţii, atâţi câţi mai există, pot verifica fidelitatea lecturării partiturii, în orchestrarea realizată de prof. Petru Oloieru, şi în concertul “Walachische Tanze und Lieder“, dar şi în cel care va urma, “Chemarea străbunilor” drept pentru care, pe lângă partitura deja “lecturată”, voi posta şi partitura dansului ţigănesc de după anul 1500 (“romanesca” nu înseamnă cunoscutul stil de interpretare european, cu nume identic, ci chiar un vechi dans ţigănesc înromânizat, adică furat de ignoranţa românească deja tradiţională), cu audiţie la premiera din 30 mai, de la Cetate.

Partitură cu dansuri ţigăneşti de după anul 1500

Nu desconsiderăm folclorul ţigănesc (dovadă că îl avem inclus în repertoriu, iar în următoarea recuperare de memorie muzicală vom include şi alte dansuri ţigăneşti, din secolul XVI, ba chiar şi un cântec al lui Stănică a lui Trifu din Horodniceni – lăutarul care i-a vândut vioara “Amati” lui Iraclie Porumbescu), dar considerăm că e o nerozie, de care numai un directoraş şuşanist ca brăteanu constantin călin se poate face vinovat, să refuzi cunoaştere, să dai cu bombeul în memorie, în patrimoniul sacru al acestor pământuri.

Cântecul lui Stănică Trifu

Şi cântecele breslelor de lăutari târgoveţi români, şi cântecele lăutarilor ţigani, şi cântecele lăutarilor evrei din Kolomeea (kolomeicile – dansurile purtând nume de naţionalităţi, şi kozak-urile – dansurile numite de moldoveni “bătute”) fac parte din patrimoniul sfânt al acestor locuri şi toate merită încredinţate, fără înnoroiri de tip zgâianu, clipa sau recolciuc, viitorimii. În fond, încă nu e prea târziu pentru dărâmarea lozincardismului cu memoria adevărată, cunoscută şi asumată cu responsabilitate.

Oricâţi ni s-ar pune împotrivă, noi, Ion Drăguşanul, Petru Oloieru, Răzvan Mitoceanu, Constantin Irimia, Narcis Rotaru, Adrian Pulpă, Ionuţ Chitic, Gabriel Hurjui şi Dănuţ Lungu, vom realiza, volum cu volum, “FONOTECA MUZICII VECHI ROMÂNEŞTI“, pe care s-o încredinţăm viitorimii, pentru ca măcar viitorimea să nu mai poată fi păcălită de coşneguţii vreumurilor ei.

Bucovina, pe un itinerariu cultural mondial

Bucovina, în agenda unui mare chitarist: Jan Akkerman

Ne-am obişnuit cu poziţionarea Bucovinei şi a Sucevei în itinerariile de spectacole ale unor mari trupe rock (“VADER”, de pildă, se află, în luna mai, într-un lung turneu prin Brazilia, Argentina şi nu mai ştiu care alte ţări – la Suceava va cânta în 20 august), deci într-un circuit cultural mondial.

Îmi place să văd că şi Bucureştii beneficiază de pe urma festivalului sucevean, unul dintre primii zece chitarişti ai lumii, Jan Akkerman, urmând să cânte, ca şi “Nazarteh”, în vara trecută, şi la Bucureşti.

Şi nu o să mă credeţi, dar, deşi îmi produce atâtea neplăceri şi suferinţe bătălia cu morile de vânt, eu chiar mă bucur când văd că prin “Naţiunea Poeţilor” şi prin “Bucovina Rock Castle” ni se aud respiraţiile până hăt şi până la cer.

BUCOVINA ROCK CASTLE 2015 OFFICIAL No Comments May 17

Bucovina Rock Castle 2015 – Ediţie jubiliară

În serile de 20, 21 şi 22 august 2015, în şanţul de apărare al Cetăţii Suceava, scena Festivalului Internaţional BUCOVINA ROCK CASTLE, Ediţia a V-a, 2015, dotată cu ecran cu leduri, cu lasere (care să trezească Suceava din amorţire), cu focuri şi cu alte minuni marca Marius şi Lucian Socoliuc, va vibra de cântec adevărat, de cântecul prin care respiră şi Cerul, şi Pământul şi, tocmai de asta, nu prea încape şi în măruntele vanităţi ale ecranelor de televiziune.

Veţi putea vedea şi auzi concerte de vis, care satisfac toate “gusturile rock” (faceţi click pe fotografii, inclusiv pe cea de sus, şi veţi descoperi, în ordinea serilor de spectacole, câteva dintre trupele laureate în acest an şi muzica lor), concerte care, ca şi în anii precedenţi, integrează Suceava într-un circuit muzical internaţional de excepţie.

BUCOVINA ROCK CASTLE 2015 OFFICIAL No Comments May 16