Domnului Gabriel Todică: cât un pumn de cireşe

cineva va răspunde odată

pentru păsări, pentru struguri necopţi,

s-aruncăm cu o piatră în grauri,

s-aruncăm cu un graur în nopţi

şi-apoi nopţile bete şi triste

să le bateţi în fire de iarbă,

cineva va răspunde odată,

parcă-aud: vârsta-ncepe să fiarbă!

cineva va răspunde odată,

e firesc, e util să se-ntâmple

şi cenuşa aceea şi doare

şi cenuşa aceea şi împle,

numai graurii, graurii negri

peste cerul din scame şi feşe

azi îmi cer şi-mi înscriu datoria:

vârsta mea cât un pumn de cireşe!

Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 13

Opriţi planeta, eu vreau să cobor!

1978, cu actorul Dinu Ianculescu, lecturând poemul în premieră

Mi se desface cobza grea în ierburi

decapitând şi-ngenunchind înfrântă,

ţărâna are gura-nsângerată

şi fulgeră cuvintele, şi cântă;

până la tălpi mă-ncenuşez albastru

amanetând în veac singurătate

şi-mi urcă-n palme umedă ţărâna

cât încă-mi reazăm tâmplele pe coate;

femei schiţate pe un zid de cretă

m-ademenesc năprasnic şi m-alungă,

pe bulevardul care nu mă-ncape

câte-o iubire leneşă mă-ndungă

şi-mi neguţez cuminte tinereţea

prin pieţele cu rame cenuşii,

încă mai ard dezlănţui pândarii

prin vulpile de bitum şi prin vii;

femei subţiri cu gura ca o crimă

pe un tăiş sau pe un plumb fierbinte

îmi riscă la ruletă tinereţea

furată violent dintre cuvinte,

nu protestez timid în piaţa mare,

ci îmi dărâm genunchii într-un număr,

sunt o fiară parcă hăituită

cu-o unghie de plumb înfiptă-n umăr;

nu mai ucid provincial amante,

nu mai vânez ninsori pentru ospeţe,

în abatorul mondial, prieteni,

se junghie din scurta-mi tinereţe

şi-ncenuşat şi parcă fără mine

dau filele absente mai departe,

pot să-mi păstrez nesăbuita-mi vârstă

doar cetluind-o singular pe moarte;

n-am idealuri, gândului i-i reazăm

un pat închiriat şi o planetă,

în mersul ei rotund numai cuvântul

mă tânguie-mpuşcat şi mă regretă;

nu m-acuzaţi de pesimism, prieteni,

un luptător s-a prăbuşit înfrânt,

decapitat frumos cu buza ierbii

şi-ascultă poeziile-n pământ

şi mă mai dor poemele nescrise

din tălpile desculţe până-n creştet,

în abatorul mondial, prieteni,

se junghie cu fier îngust şi veşted

ca să rămân încă o vreme tânăr,

străfulgerat de linişte şi dor,

ca să vă strig târziu, la miezul nopţii:

Opriţi planeta, eu vreau să cobor!

Poezie de ion dragusanul No Comments Jul 13

„Că destul am tot sperat / De la neamţul lăudat”

„Gura satului”, revista de umor, dar şi de „cântări” a lui Iosif Vulcan, cu apariţii din 1862, scrisă în limbajul „latinist” deja îndătinat în imperiul austriac, care avea să fixeze nişte particularităţi fonetice în lumea satului transilvan, beneficia de cea mai inspirată caricatură a vremii, extrem de actuală în toate timpurile… româneşti.

Dintre producţiile literar-umoristice, greu de transcris într-un limbaj accesibil astăzi, voi alege, totuşi, câteva, în intenţia de a sublinia savoarea umorului ardelenesc.

Cântece corteşeşti

Frunză verde de secară,

Se apropie claca iară

Ca să-alegem bărbăteşte

Deputaţi la Buda-Peşte.

Colo, colo-n depărtare,

Pregătirea-i foarte mare

În districtul lăudat,

Canaanul cel bogat.

Un preut cu barba sură,

În sat mare, bun de gură,

Şi cu câţiva dregători,

Români buni, după cuptori,

Ziua, noaptea, se trudesc

Pe popor îl sfătuiesc:

Fiţi voi, fraţilor, cu minte,

Cum aţi fost şi mai-nainte.

Arătaţi-vă loiali

Cum au fost românii mari;

Nu ascultaţi de naţiune

Că v-aduce-n periţiune!

Când regimul porunceşte,

S-alergăm la Buda-Peşte!

Ce ne pasă de naţiune,

Când avem constituţiune?

Constituţia ungurească

Şi-n sat limba românească?

Avem munţi, avem parale,

Avem fonduri colosale

Şi-nteresul nost’ pofteşte

S-alergăm la Buda-Peşte!

Lucre naţia cum îi place,

Noi ştim bine ce vom face.

Interese generale,

La schimbări cu speciale,

Pentru naţia română

Nu ne-om da bunul din mână.

Că destul am tot sperat

De la neamţul lăudat,

Dar nimica nu ni-a dat,

Dacă nu l-am ascultat.

Ne-a purtat cu mere, pere,

Însă nu ne-a dat avere,

Dar stăpânii de maghiari

Sunt mai buni, mai liberali.

Ne promit câte oftăm,

Numai noi să-i ascultăm,

Deci cu toţii vă-mpulpaţi

Şi s-alegem deputaţi!

Deputaţi la Buda-Peşte,

Că-nteresu-ne pofteşte;

Nu aşteaptă naţiunea

Să ne schimbăm profesiunea,

Că decât cu ea la rele,

E mai bine cu avere.

Nu e cu sfat a ne opune

La regim, la ce impune,

Deci s-alegem bărbăteşte

Deputaţi la Buda-Peşte!

(Gura satului, Anul VII 1869, nr. 8, p. 29)

Nemeşul românesc

Frunză verde lemn domnesc,

Eu sunt nemeş românesc

Şi de unguri m-alipesc,

Căci sunt nemeş românesc.

Când e vorba de-a alege

Deputat, să facă lege,

Eu cu Pişta mă-nsoţesc,

Căci sunt nemeş românesc.

Când mă-mbie cu-un post bun,

Las poporul meu străbun

Şi cu Pişta mă-nfrăţesc,

Căci sunt nemeş românesc.

Când îmi vine să mă-nsor,

De românce nu mi-i dor,

Iau din neamul unguresc,

Căci sunt nemeş românesc.

Şi apoi, la mine-n casă,

Toată lumea conversează

În limbajul unguresc,

Căci sunt nemeş românesc.

Eu jurnale româneşti

Nu citesc, căci sunt prosteşti,

Ci tot ungureşti citesc,

Căci sunt nemeş românesc.

Eu-s românul cel mai mare,

Strig, propun în adunare

Când îmi cer un post domnesc,

Căci sunt nemeş românesc.

(Gura satului, Anul VII 1869, nr. 13, p. 49)

Urzica vieneza No Comments Jul 12

Flawless, un film de Andrei Siran

Pe Andrei Siran, un tânăr sucevean delicat şi discret, l-am cunoscut în urmă cu un an, când Toy Machines pleca să cânte la festivalul de la Darabani. Peste puţină vreme, aveam să văd şi videoclipul “Flawless”, pe care l-a realizat şi care m-a impresionat prin atenţia dată faptei de viaţă, întâmplărilor obişnuite, fericirilor de fiecare zi ale unor oameni care au muzica lor interioară, pe care îşi durează raţiunea şi fericirea de a fi.

Această abordare a cotidianului drept reper fundamental al creaţiei surprinde, dar şi place, muzica băieţilor de la Toy Machines întregind parcă o lume care există şi care îşi ajunge sieşi prin spontaneitate, prin sinceritate, prin netrucat. Iar muzica are, la rândul ei, de câştigat din această permanentă raportare la firesc, la naturaleţea poziţionării omului în natură.

Am mai stabilit legături spre acest videoclip cu bună aderenţă la public, dar capturile de imagini din “Flawless”, pe care le voi înşira mai jos, fiecare fotografie asigurând accesul, printr-un simplu click, la videoclip, înseamnă, de fapt, un omagiu sincer pe care îl aduc tânărului cineast sucevean Andrei Siran, dar mai înseamnă şi o atenţionare asupra unui creator cu viitor sigur: Andrei Siran.

Jurnalism, Rubrica lui Andi No Comments Jul 12

Încălzirea pentru concertul de la Cluj-Napoca

Pentru că marele spectacol rock din Cluj-Napoca se apropie, sucevenii de la TOY MACHINES s-au reunit iar în noua capitală a Moldovei (Cluj-Napoca) şi repetă piesele pe care şi-au propus să le cânte, cu acest fericit prilej.

Andrei “Buzu” Parascan, singurul component al trupei care şi-a găsit un loc de muncă în Suceava, stă la Andi, de câte ori merge la Cluj, pentru că fiul meu are căsuţa lui, în cartierul Mărăşti. Iar dimineaţa, când Andi îşi încălzeşte vocea cu “Arctic Monkeys”, cum o face de obicei, Buzu se joacă, aparent distrat, cu chitara. Aşa le-a şi venit ideea de a înregistra/filma, cu telefonul, Fireside (Arctic Monkeys minimal acoustic cover), deci o joacă a jocului, pe care au postat-o pe youtube, ca să-şi amuze prietenii.

Filmuleţul, cu peste 200 de vizionări, în mai puţin de 24 de ore, poate fi vizionat, făcând click pe oricare dintre fotografiile acestui material, care vă introduce într-un univers mic, dar intim, şi în care sunetele sunt vegheate de lucrări semnate de Carmel Georgescu, Radu Bercea şi Mihai Pânzaru-PIM, adică de prieteni ai lui Andi, care îl tot răsfaţă cu daruri plastice oridecâteori îl întâlnesc.

Jurnalism, Rubrica lui Andi No Comments Jul 12