Fonotecarea muzicii vechi bucovinene – Ziua a treia

Studioul “Bezna lui Coşneguţă” al Centrului Cultural “Bucovina”

*

Astăzi, 16 septembrie, am ajuns la ţinta noastră, a “Zicălaşilor”: horele, sârbele şi jocurile Bucovinei. Ni s-au dezvăluit câteva “Ardelence”, din care una, “Banul Mărăcine” – aşa cum îl cam ştim, iar alta, preluată stilizat de către Alexandru Bidirel şi încredinţă patrimoniului românesc de spiritualiate drept “Hora Bucovinei”, nu este decât o “Boierească”, pe care a cântat-o, în 1911, straşnicul lăutar Altexandru al lui Vasile Bujdei, din Vicovu de Sus.

*

Horele “Boiereşti”, lente şi aşezate (boierii îşi suflecau anteriile, pe care le prindeau în brâu), aveau să fie, încă din vremea lui Alexandru Voievidca, rebotezate şi încredinţate repertoriului petrecăreţ al ţinutului nostru moldovenesc. Lăutari minunaţi, precum Samson Plaiu din Valea Seacă, Ioan Popovici din Sf. Ilie, Gheorghe Rostoş din Şcheia, Mihalachi al lui Vasile Moroşan din Grăniceşti, Nicolai al lui Iacob Cozma din Gura Sadovei sau Leonte Niţan din Zahareşti, precum şi păstrători de memorie vie, precum Filemon Milici şi Eduard Pral din Soloneţ, Dumitru Gemeniuc din Stroieşti, Nicolaie Bogatu din Uideşti, Precop Hău din Valea Putnei sau Alexandru Dulgher din Cacica, aveau să ne lumineze ziua aceasta de neuitat, în care vânătoarea de armonii a aparaturii lui Dănuţ Lungu avea cătările fixate pe vioara lui Răzvan Mitoceanu şi pe ţambalul lui Petrică Oloieru, muzicienii muzicieni ai Sucevei şi artişti înnăscuţi, cărora le pasă şi cărora le vibrează sufletele de neastâmpăr. Că doar de aia-s artişti!

*

Ion, drăguşanul de Zicălaşi

* 

Fonotecarea muzicii vechi bucovinene – Ziua a doua

*

Ziua a doua a înregistrărilor de muzică veche bucovineană s-a întâmplat să ne scoată în faţă mai ales cântece şi jocuri de nuntă, aşa-zisele “zicale”. Ştiam, încă de ieri, că manuscrisele lui Alexandru Voievidca adăpostesc muzica de răscruce, cea care încheie epoca muzicii medievale româneşti şi, totodată, cea înstrăinătoare, de dinainte de acţiunea de românizare şi, mai ales, de dinante pe folclorul ceapiştilor pentru cultivarea întregului popor.

*

Astăzi nu a fost nici o surpriză pentru noi să constatăm că mai curând găseşti un fir de iarbă în târgul lui ion cremene lungu, decât un ecou de muzică veche bucovineană în folclorul bucovinean al ultimilor 75 de ani. Nu pot pricepe cum a fost posibil să uităm, cu atâta nătângă indiferenţă, şi oameni de talent, care ne-au luminat istoria obştească, dar şi identitatea noastră reală, cea a spiritului. Nu pot să pricep tupeul îndrumătorilor culturali din sistemul actual al culturii bucovinene, care nu ştiu boabă din ceea ce a fost şi care continuă, în frunte cu “Doctor în Folclor” Călin Brăteanu, să falsifice, şi mai prosteşte, şi mai fără responsabilitate, chiar şi ultimele fărâme de spirit, de autentic.

*

Astăzi, muzicienii muzicieni Petrică Oloieru şi Răzvan Mitoceanu, Răzvan Mitoaceanu şi Petrică Oloieru, secondaţi splendid, de la pupitrele studioului Centrului Cultural “Bucovina”, vărul meu de-al doilea, Dănuţ Lungu, au fonotecat peste 40 de cântece (după ora 20, când termină segmentarea, mi le trimite Dănuţ şi vi le arăt), în bezna roşcată a studioului cu scaune şubrede şi incomode, şi ea “operă” a lui Brăteanu (se bagă în toate ca tăunul lui Creangă), dar când se arăta pupăcios faţă de Gheorghe Flutur, nu pe dos şi viceversa.

*

Ce vom face, în formula “Zicălaşii”, după ce terminăm fonotecarea celor 500 de piese, selectate de mine, nu prea ştim şi nici nu ne prea preocupă. În aceste zile doar savurăm cu nesaţ respiraţia bunilor şi străbunilor. Suntem primii care o facem, deşi nu întâietatea ne interesa, ci doar cunoaşterea de sine. Ca oameni, ca fire de iarbă în necuprinderea unei uriaşe naturi umane.

*

*

Tiberiu COSOVAN, despre fonotecare

*

Patrimoniul imaterial

*

A început fonotecarea

cântecelor naţionale bucovinene

*

În studioul de înregistrări al Centrului Cultural Bucovina (CCB) a început fonotecarea cântecelor naţionale bucovinene.

La îndemnul scriitorului Ion Drăguşanul, cel care a aruncat mănuşa în această mare provocare, doi muzicieni de mare calibru, Răzvan Mitoceanu şi Petru Oloieru, cu Dănuţ Lungu la pupitrul tehnic, au demarat proiectul „Calea Străbunilor – Zicălaşii legendarului Nicolai Picu”, pentru celebrarea Zilei Bucovinei, prin reconstituirea zilei de 28 Noiembrie 1918, acţiune care vizează fonotecarea a nu mai puţin de 500 de cântece, hore şi jocuri bucovinene vechi, în interpretare simplă (vioară & ţambal).

*

Dacă de la începutul acestui an s-a constituit baza de date cu partituri ale cântecelor, horelor şi jocurilor româneşti din perioada 1845-1914, fiind montate, sub formula tarafurilor de la curţile boiereşti şi domneşti două concerte-spectacol de muzică medievală românească (sub titlul „Wallachische Tanze und Lieder”), din data de 9 septembrie, recuperatorii de spiritualitate românească veche grupaţi sub emblema consacrată, „Zicălaşii” au luat în discuţie 500 de partituri de hore, jocuri şi cântece bucovinene, piese pentru care au fost scrise orchestraţiile şi armoniile pentru a putea fi înregistrate.

*

Aşa că, începând de ieri, în studioul de înregistrări al CCB, cu Răzvan Mitoceanu la vioară, Petru Oloieru la ţambal şi Dănuţ Lungu la pupitru, s-a trecut la fonotecarea acestor piese, moşteniri ale vremurilor uitate, păstrate în manuscrisele lui Alexandru Voievidca. Pe parcursul fonotecării vor fi selectate 120 de piese, cu care, în interpretarea formulei orchestrale „Zicălaşii”, va fi ilustrat muzical „tabloul” reconstituirii zilei de 28 noiembrie 1918.

*

Tiberiu COSOVAN

*

*