Fonotecarea muzicii vechi bucovinene – Ziua a treia
*
Astăzi, 16 septembrie, am ajuns la ţinta noastră, a “Zicălaşilor”: horele, sârbele şi jocurile Bucovinei. Ni s-au dezvăluit câteva “Ardelence”, din care una, “Banul Mărăcine” – aşa cum îl cam ştim, iar alta, preluată stilizat de către Alexandru Bidirel şi încredinţă patrimoniului românesc de spiritualiate drept “Hora Bucovinei”, nu este decât o “Boierească”, pe care a cântat-o, în 1911, straşnicul lăutar Altexandru al lui Vasile Bujdei, din Vicovu de Sus.
*
Horele “Boiereşti”, lente şi aşezate (boierii îşi suflecau anteriile, pe care le prindeau în brâu), aveau să fie, încă din vremea lui Alexandru Voievidca, rebotezate şi încredinţate repertoriului petrecăreţ al ţinutului nostru moldovenesc. Lăutari minunaţi, precum Samson Plaiu din Valea Seacă, Ioan Popovici din Sf. Ilie, Gheorghe Rostoş din Şcheia, Mihalachi al lui Vasile Moroşan din Grăniceşti, Nicolai al lui Iacob Cozma din Gura Sadovei sau Leonte Niţan din Zahareşti, precum şi păstrători de memorie vie, precum Filemon Milici şi Eduard Pral din Soloneţ, Dumitru Gemeniuc din Stroieşti, Nicolaie Bogatu din Uideşti, Precop Hău din Valea Putnei sau Alexandru Dulgher din Cacica, aveau să ne lumineze ziua aceasta de neuitat, în care vânătoarea de armonii a aparaturii lui Dănuţ Lungu avea cătările fixate pe vioara lui Răzvan Mitoceanu şi pe ţambalul lui Petrică Oloieru, muzicienii muzicieni ai Sucevei şi artişti înnăscuţi, cărora le pasă şi cărora le vibrează sufletele de neastâmpăr. Că doar de aia-s artişti!
*
*