Inscripţia de pe Capela Martirilor de la Tribunal
*
Până ce colegul şi vărul meu Dănuţ Lungu va termina de segmentat fonotecarea de astăzi, haideţi să vă arăt o frazare simbolică străveche, prezentă pe una dintre cele mai noi şi mai moderne biserici din Suceava, cea închinată, iniţial, mântuirii fostelor victime ale comunismului, deţinuţii politici, şi numită, iniţial, Capela Martirilor – nu ştiu cum se numeşte acum, când are altă funcţionalitate, cea de biserică de cartier. Înainte de toate, să vă arăt, în detaliu, frazarea în limbjul iluminării (Luga suryannya):
*
*
Simbolul al doilea (Crucea Nordului sau Constelaţia Lebăda, care simbolizează emisfera nordică, deci pământul care adăpostea raiul, din care au fost izgoniţi Adam şi Eva) vă este cunoscut, el figurând, la baza zidurilor, pe toate bisericile vechilor mănăstiri bucovinene. Primul simbol, însă, care suprapune, peste Crucea Nordului, Calea Zeilor (Deva-yana), este mai complicat, iar incifrările lui le-am descoperit înainte de Festivalul “Naţiunea Poeţilor”. Pentru că, dacă unim cele două capete ale Căii Zeilor cu capetele opuse ale Crucii Nordului, obţinem… Steaua lui David, care şi ea reprezintă o naraţiune incifrată:
*
*
Prin suprapunerea celor două triunghiuri, în Steaua lui David, rezultă o bandă de suprapunere, în care, dacă, iarăşi, se unesc capetele opuse, se formează următoarea imagine:
*
*
Unde aţi mai întâlnit imaginea asta? Aici:
*
*
Concluziile şi redescifrarea frazei de pe Capela Martirilor din Suceava, de lângă Palatul de Justiţie (aiurea!), vă rog să vi le asumaţi!