Fonotecarea muzicii vechi bucovinene – Ziua întâia

Răzvan MITOCEANU şi Petrică OLOIERU, repetând “Hora lui Moş Cimpoi”

*

Cei mai buni muzicieni ai Sucevei (dacă ar fi existat alţii, aş fi lucrat cu ei), Răzvan Mitoceanu şi Petrică Oloieru, Petrică Oloieru şi Răzvan Mitoceanu, au început, astăzi, 14 septembrie 2015, la ora 12, în studioul Centrului Cultural “Bucovina” – cu Dănuţ Lungu la pupitru, repetiţiile şi înregistrările fondului vechi de folclor bucovinean, păstrate, până acum, mute şi neştiute, în manuscrisele marelui nostru antecesor, Alexandru Voievidca. De la eveniment nu a lipsit reputatul şi inimosul gazetar de cultură, Tiberiu Cosovan.

*

După prima zi de înregistrări (mai târziu, în seara aceasta voi posta 20 de cântece – dar să-l ferească Dumnezeu pe folclorosul care şi-ar însuşi vreo piesă, fără aprobarea noastră!), am concluzionat ceea ce, de fapt, ştiam încă de la primele repetiţii ale “Zicălaşilor”:

*

1. Muzica naţională românească are un specific al ei, care se păstrează intact până la falsificările bolşevice ale ansamblurilor “profesioniste”;

*

2. Unele piese, precum “Hora bătrânească” a lui Grigore Vindereu au fost înveşnicite de marii noştri compozitori (“Hora” lui Vindereu a fost preluată integral de George Enescu şi inclusă în “Rapsodia Română”);

3. Multe cântece vechi, precum “Haiducki”, cântată, în anul 1500, la înscăunarea regelui Poloniei, de către lăutarii suceveni care însoţeau delegaţia lui Ştefan cel Mare, condusă de logofătul Tăutu, s-au păstrat, dar cu titluri ocazionale (“Haiducki”, cunoscută, parţial, drept “Banul Mărăcine”, se găseşte, în Bucovina anilor 1900, sub titlul de “Bătuta din Stroieşti”, cu o parte în plus faţă de “Banul Mărăcine”, dar cu 3 părţi mai puţin decât cântecul notat, în 1500, de Jana z Liublina);

4. În Bucovina au existat lăutari măcar la fel de buni precum legendarii Nicolae Picu şi Grigore Vindereu, dar care nu au avut norocul să iasă, precum primii, în calea vreunui scriitor: Alexandru al lui Vasile Bujdei din Vicovu de Sus, lăutarii Ienciu, Bujdei Ienciu şi Chiciu (o horă îi poartă numele) din Gura Solcei sau Nicolae Turcu din Vama – dintre cei pe care i-am fonotecat parţial;

*

5. Folcloristica bucovineană de după Alexandru Voievidca nu-i decât o bulibăşeală nătângă, în care suficienţa personajelor le conferă acestora falsa autoritate de “autori de studii” şi de membri ai juriilor; manuscrisele probează, dacă sunt lecturate cu vioara şi cu un instrument ritmic, absenţa “valorilor dialectale”, absenţa specificităţilor “vetrelor folclorie”, ale “zonelor şi subzonelor folclorice” etc.; într-un cuvânt, probează imbecilitate teoreticienilor;

*

6. Deşi de multe ori banalizată, ba chiar obscenizată prin texte, muzica bucovineană autentică păstrează coloristica bogată şi nuanţată, dar şi inefabilul cântecelor îndătinate ale neamului nostru, fiind de o prospeţime melodică incredibilă;

*

7. Cele trei specificităţi stilistice distincte ale vechii lăutării româneşti (bresle de lăutari târgoveţi, tarafuri de lăutari ţigani şi lăutari evrei de la Kolomeea, aduşi pe la nunţile boiereşti) se simt chiar şi în primele 20 de înregistrări (iar noi ne-am propus să înregistrăm doar 500, din cele peste 2.200 de cântece, culese doar de Alexandru Voievidca din Bucovina).

*

Ar mai fi câteva lucruri de spus, dar aştept şi înregistrările viitoare.

*

Desigur că fonotecarea pe care o săvârşim noi are drept scop reînvierea unui patrimoniu spiritual (spiritual, Brătene, nu “imaterial”!), pe care îl vom pune la dispoziţia tuturor doritorilor – cu excepţia a 7 melodii, care vor plăcea în mod deosebit interpretei male preferate şi pe care ei i le voi dărui. Cine anume? Alina Ţăpar, din Rădăuţi. Alina nu are egal, o să vedeţi!

*

Spuneam, mai sus, că va fi vai şi amar de cei care vor fura melodii, şi iată la ce mă refer: nu vreau să falsificaţi nătând patrimoniul ăsta pur şi străvechi. Dacă vă place o melodie, apelaţi la Petrică Oloieru şi la Răzvan Mitoceanu, care să o esenţializeze şi să o modernizeze în deplină cunoştinţă de cauză. Pentru că, dacă vă prind, dragii tatei gurişti, bătându-vă joc de patrimoniul nostru spiritual, vă dau în judecată şi nu veţi câştiga, la nunţi, într-o viaţă, cât o să vă luăm noi.

*

Fără îndoială, patrimoniul nostru muzical trebuie să ţină pasul cu vremea şi cu estetica difuză pe care o pretind aceste vremi. Dar actualizarea temelor vechi trebuie făcută cu pricepere şi în limitele matricei noastre stilistice, cum numea Blaga făptuirile. Blaga al meu, nu al ălora de l-au înjugat lângă o altă rumegătoare.

*

Până ce îmi trimite Dănuţ Lungu înregistrările, vă pun la dispoziţie o scurtă foto-cronică ale zilei întâi de fonotecare a muzicii vechi bucovinene:

*

Vraful de partituri

Petrică Oloieru, acordându-şi ţambalul

Răzvan Mitoceanu “întunecând” studioul lui Dănuţ Lungu

Răzvan Mitoceanu, acordându-şi vioara

Răzvan Mitoceanu şi Petrică Oloieru, repetând prima piesă

Tiberiu Cosovan, fotografiindu-l pe Petrică Oloieru

Tiberiu Cosovan, fotografiindu-l pe Răzvan Mitoceanu

Petrică Oloieru, înregistrând

Răzvan Mitoceanu, înregistrând

Răzvan Mitoceanu şi Petrică Oloieru, înregistrând muzică veche bucovineană

Răzvan Mitoceanu şi Petrică Oloieru, descifrând alt cântec

Cei mai buni muzicieni ai Sucevei (altminteri, aş fi lucrat cu alţii)

*

Naţiunea Poeţilor: Premierea poeţilor din Israel

Managerul Viorel Varvaroi, premiind-o / pupând-o pe Aviva Golan

*

Ca să vedeţi ce năstruşnicii poate face un banal aparat de fotografiat, care porneşte nu când vreau eu, ci când vrea el. Dacă nu ar fi diploma din mâna poetesei şi dacă aş restrânge niţel planul (prin decupaj), chiar aţi fi convinşi că Managerul Centrului Cultural “Bucovina”, domnul Viorel Varvaroi, s-a dat intim şi năbădăios la Aviva Golan, adică la poeta din Ierusalim, al cărei prenume, Aviva, înseamnă “Primăvară”, cum, de altfel şi arată.

*

Aviva Golan a primit Premiul şi Diploma “Manfred Vinkler”, regretatul poet cu rădăcini bucovinene, care declara, în ultimul său interviu, că Bucovina rămâne, pentru totdeauna, singura şi adevărata lui patrie.

*

Managerul Viorel Varvaroi, premiind-o / pupând-o şi pe Lea Taran

*

Ce manager vrednic: tot ce prinde pupă! Iar la “Naţiunea Poeţilor”, Viorel chiar a pupat cu plăcere, adică doar cu suflet de prieten, care îşi îmbrăţişează prietenii.

*

Lea Taran a primit Premiul şi Diploma “Dan Pagis” şi s-a bucurat mult, pentru că regretatul poet cu rădăcini rădăuţeni, pe care l-am publicat anul trecut, în traducerea şi sub îngrijirea lui Menachem Falek, a fost profesorul de facultate preferat al distinsei poetese Lea Taran.

*

Viorel Varvaroi, Lea Taran şi memoria lui Dan Pagis

*

Menachem M. Falek, Preşedintele Societăţii Scriitorilor Hebrei din Ierusalim, este un extraordinar ambasador al Bucovinei în Israel şi al Israelului în Bucovina. Domniei Sale i s-a conferit o diplomă specială, prin care i se recunoaşte statutul de promotor al culturii româneşti din Bucovina în întreaga lume.

*

Managerul Viorel Varvaroi, citind, emoţionat, textul diplomei lui Menachem Falek

Doi prieteni, între ei şi ai mei: Menachem M. Falek şi Viorel Varvaroi

*

Muzica rock, în premieră absolută la Corlata

Andi de la “Toy Machines” şi Mihnea de la “Luna Amară”, la Corlata

*

Cântând, pentru prima dată în viaţa lor, prin nişte sate româneşti, Mihnea Blidariu, de la “Luna Amară”, şi Andi Drăguşanul, de la “Toy Machines”, au avut ceva emoţii, în ciuda faptului că multe dintre oraşele României nu au case de cultură care să se poată compara cu “Ateneul Popular” din Calafindeşti sau cu Căminul Cultural din Corlata. Dar parcă multe oraşe din România au primari care să se poată compara cu Loghin Saviuc sau cu Violeta Ţăran? N-au şi îşi merită soarta.

*

Odată cu umplerea sălii Căminului Cultural din Corlata, Mihnea şi Andi, care aşteptau, cumva resemnaţi, pe treptele instituţiei, s-au mai consolat cu gândul că măcar vor avea un public numeros.

*

Andi şi Mihnea, pe treptele Căminului Cultural din Corlata

*

Odată început spectacolul, cei doi organizatori, din punct de vedere artistic, ai Festivalului Internaţional “Bucovina Rock Castle” s-au liniştit, cântând pentru un public de excepţie, dornic şi de o astfel de muzică: publicul din Corlata.

*

Mihnea Blidariu şi Andi Drăguşanul, asistând la spectacolul dansatorilor din Corlata

*

Satul Corlata, capitală culturală europeană!

Primirea Naţiunii Poeţilor cu pâine şi cu sare, de către primarul Violeta Ţăran

*

Suceava nu va fi niciodată capitală culturală europeană. Istoriceşte nu merită acest statul, fiind condusă, vreme de veacuri, doar de parveniţi inculţi şi suficienţi. Corlata, însă, deja este capitala poeziei europene, cu statut dorit şi atribuit de poeţi din Germania, Olanda, Belgia, Israel, Franţa, Anglia, Estonia şi Brazilia.

*

Pentru sătenii din Corlata, unii dintre ei martori ai copilăriei lui Florin Piersic, alţii nepoţi ai lui Ştefan Piersic, Festivalul “Naţiunea Poeţilor” înseamnă sărbătoarea satului lor, pe care o aşteaptă cu nerăbdare şi pe care o întâmpină cu bucurie, după cum o dovedesc şi imaginile de mai jos:

*

Primăriţa Naţiunii Poeţilor, Violeta Ţăran

*