Fonotecarea muzicii vechi bucovinene - Ziua întâia | Dragusanul.ro

Fonotecarea muzicii vechi bucovinene – Ziua întâia

Răzvan MITOCEANU şi Petrică OLOIERU, repetând "Hora lui Moş Cimpoi"

Răzvan MITOCEANU şi Petrică OLOIERU, repetând “Hora lui Moş Cimpoi”

*

Cei mai buni muzicieni ai Sucevei (dacă ar fi existat alţii, aş fi lucrat cu ei), Răzvan Mitoceanu şi Petrică Oloieru, Petrică Oloieru şi Răzvan Mitoceanu, au început, astăzi, 14 septembrie 2015, la ora 12, în studioul Centrului Cultural “Bucovina” – cu Dănuţ Lungu la pupitru, repetiţiile şi înregistrările fondului vechi de folclor bucovinean, păstrate, până acum, mute şi neştiute, în manuscrisele marelui nostru antecesor, Alexandru Voievidca. De la eveniment nu a lipsit reputatul şi inimosul gazetar de cultură, Tiberiu Cosovan.

*

După prima zi de înregistrări (mai târziu, în seara aceasta voi posta 20 de cântece – dar să-l ferească Dumnezeu pe folclorosul care şi-ar însuşi vreo piesă, fără aprobarea noastră!), am concluzionat ceea ce, de fapt, ştiam încă de la primele repetiţii ale “Zicălaşilor”:

*

1. Muzica naţională românească are un specific al ei, care se păstrează intact până la falsificările bolşevice ale ansamblurilor “profesioniste”;

*

2. Unele piese, precum “Hora bătrânească” a lui Grigore Vindereu au fost înveşnicite de marii noştri compozitori (“Hora” lui Vindereu a fost preluată integral de George Enescu şi inclusă în “Rapsodia Română”);

 

3. Multe cântece vechi, precum “Haiducki”, cântată, în anul 1500, la înscăunarea regelui Poloniei, de către lăutarii suceveni care însoţeau delegaţia lui Ştefan cel Mare, condusă de logofătul Tăutu, s-au păstrat, dar cu titluri ocazionale (“Haiducki”, cunoscută, parţial, drept “Banul Mărăcine”, se găseşte, în Bucovina anilor 1900, sub titlul de “Bătuta din Stroieşti”, cu o parte în plus faţă de “Banul Mărăcine”, dar cu 3 părţi mai puţin decât cântecul notat, în 1500, de Jana z Liublina);

 

4. În Bucovina au existat lăutari măcar la fel de buni precum legendarii Nicolae Picu şi Grigore Vindereu, dar care nu au avut norocul să iasă, precum primii, în calea vreunui scriitor: Alexandru al lui Vasile Bujdei din Vicovu de Sus, lăutarii Ienciu, Bujdei Ienciu şi Chiciu (o horă îi poartă numele) din Gura Solcei sau Nicolae Turcu din Vama – dintre cei pe care i-am fonotecat parţial;

*

5. Folcloristica bucovineană de după Alexandru Voievidca nu-i decât o bulibăşeală nătângă, în care suficienţa personajelor le conferă acestora falsa autoritate de “autori de studii” şi de membri ai juriilor; manuscrisele probează, dacă sunt lecturate cu vioara şi cu un instrument ritmic, absenţa “valorilor dialectale”, absenţa specificităţilor “vetrelor folclorie”, ale “zonelor şi subzonelor folclorice” etc.; într-un cuvânt, probează imbecilitate teoreticienilor;

*

6. Deşi de multe ori banalizată, ba chiar obscenizată prin texte, muzica bucovineană autentică păstrează coloristica bogată şi nuanţată, dar şi inefabilul cântecelor îndătinate ale neamului nostru, fiind de o prospeţime melodică incredibilă;

*

7. Cele trei specificităţi stilistice distincte ale vechii lăutării româneşti (bresle de lăutari târgoveţi, tarafuri de lăutari ţigani şi lăutari evrei de la Kolomeea, aduşi pe la nunţile boiereşti) se simt chiar şi în primele 20 de înregistrări (iar noi ne-am propus să înregistrăm doar 500, din cele peste 2.200 de cântece, culese doar de Alexandru Voievidca din Bucovina).

*

Ar mai fi câteva lucruri de spus, dar aştept şi înregistrările viitoare.

*

Desigur că fonotecarea pe care o săvârşim noi are drept scop reînvierea unui patrimoniu spiritual (spiritual, Brătene, nu “imaterial”!), pe care îl vom pune la dispoziţia tuturor doritorilor – cu excepţia a 7 melodii, care vor plăcea în mod deosebit interpretei male preferate şi pe care ei i le voi dărui. Cine anume? Alina Ţăpar, din Rădăuţi. Alina nu are egal, o să vedeţi!

*

Spuneam, mai sus, că va fi vai şi amar de cei care vor fura melodii, şi iată la ce mă refer: nu vreau să falsificaţi nătând patrimoniul ăsta pur şi străvechi. Dacă vă place o melodie, apelaţi la Petrică Oloieru şi la Răzvan Mitoceanu, care să o esenţializeze şi să o modernizeze în deplină cunoştinţă de cauză. Pentru că, dacă vă prind, dragii tatei gurişti, bătându-vă joc de patrimoniul nostru spiritual, vă dau în judecată şi nu veţi câştiga, la nunţi, într-o viaţă, cât o să vă luăm noi.

*

Fără îndoială, patrimoniul nostru muzical trebuie să ţină pasul cu vremea şi cu estetica difuză pe care o pretind aceste vremi. Dar actualizarea temelor vechi trebuie făcută cu pricepere şi în limitele matricei noastre stilistice, cum numea Blaga făptuirile. Blaga al meu, nu al ălora de l-au înjugat lângă o altă rumegătoare.

*

Până ce îmi trimite Dănuţ Lungu înregistrările, vă pun la dispoziţie o scurtă foto-cronică ale zilei întâi de fonotecare a muzicii vechi bucovinene:

*

 

Vraful de partituri

Vraful de partituri

Petrică Oloieru, acordându-şi ţambalul

Petrică Oloieru, acordându-şi ţambalul

Răzvan Mitoceanu "întunecând" studioul lui Dănuţ Lungu

Răzvan Mitoceanu “întunecând” studioul lui Dănuţ Lungu

Răzvan Mitoceanu, acordându-şi vioara

Răzvan Mitoceanu, acordându-şi vioara

Răzvan Mitoceanu şi Petrică Oloieru, repetând prima piesă

Răzvan Mitoceanu şi Petrică Oloieru, repetând prima piesă

Tiberiu Cosovan, fotografiindu-l pe Petrică Oloieru

Tiberiu Cosovan, fotografiindu-l pe Petrică Oloieru

Tiberiu Cosovan, fotografiindu-l pe Răzvan Mitoceanu

Tiberiu Cosovan, fotografiindu-l pe Răzvan Mitoceanu

Petrică Oloieru, înregistrând

Petrică Oloieru, înregistrând

Răzvan Mitoceanu, înregistrând

Răzvan Mitoceanu, înregistrând

Răzvan Mitoceanu şi Petrică Oloieru, înregistrând muzică veche bucovineană

Răzvan Mitoceanu şi Petrică Oloieru, înregistrând muzică veche bucovineană

Răzvan Mitoceanu şi Petrică Oloieru, descifrând alt cântec

Răzvan Mitoceanu şi Petrică Oloieru, descifrând alt cântec

Cei mai buni muzicieni ai Sucevei (altminteri, aş fi lucrat cu alţii)

Cei mai buni muzicieni ai Sucevei (altminteri, aş fi lucrat cu alţii)

*