Cu o întârziere de 110 ani, Bucovina tipăreşte poeziile lui T. Robeanu
*
La începutul veacului sângeros, pe fondul încrâncenatei bătălii dintre Nicolae Iorga şi discipolii curentelor literare moderniste, s-a ajuns să fie puse „în cumpănă meritele autorilor clasici“ (C. Tonegaru-Fiul, Cuget clar, 1936, p. 61), mai ales dacă autorii respectivi erau pe placul sau, şi mai grav, prietenii lui Nicolae Iorga.
*
Printre victimele colaterale ale acestui măcel literar s-a numărat şi prietenul cel mai apropiat al lui Iorga, bucovineanul George Popovici, personalitate a vieţii politice europene, într-o vreme, istoric novator în istoriografia română, spre vremea vremii, dar în esenţa lui lăuntrică, poet. Poet predestinat trăirilor poetice, a zvârcolirilor de dincolo de aparenţa cuvintelor, pe care, de altfel, nici nu prea punea preţ, semnându-şi rarele texte lirice cu un retorism calamburistic, adresat Virginiei Bejan, în 1885, când publica un splendid poem în „Revista Politică“ din Suceava: „Te robea, nu?“ (T. Robeanu).
*
Poezia lui T. Robeanu înseamnă, pe deplin, direct şi cu o deplină onestitate, sufletul bucovineanului George Popovici, dezvăluit printr-o spovedanie baladescă – în măsura în care baladescul înseamnă sfărâmare de cătuşe ale sufletului, în care principala problemă existenţială o reprezintă vremuirea, deci efemeritatea destinului omenesc, pe care Robeanu, asemeni zeilor antici, la care tot făcea trimiteri, nu o putea accepta. Marele poet bucovinean, în ciuda aparenţelor, nu era un „autor clasic“, ci unul novator şi de o modernitate europeană, pe care doar Mircea Streinul avea să o descifreze, propunându-şi să scrie studiul „Poezia morţii, la T. Robeanu“, studiu prin care să probeze că modelul său de poet este, în fond, precursorul impresionismului timpuriu german. E drept, George Popovici nu punea mare preţ nici pe poezia pe care a scris-o (nu egala starea lirică a fiinţei sale), dar nici pe opera sa ştiinţifică, prin care săvârşea un pionierat în istoriografia românească, pe care nimeni nu l-a putut duce până la capăt, nu punea preţ.
*
Robeanu exista dincolo de cuvinte şi, dacă îi veţi citi cu atenţie poemele, veţi înţelege că el a pus în brazde „mirabila sămânţă“ din care au rodit, într-o superbă continuitate a spiritului, Vasile Bogrea (ca reper, luaţi poezia „Mors“), Vasile Gherasim şi „ucenicul“ său, Lucian Blaga, dar şi Mircea Streinul, împreună cu pleiada lui de poeţi „iconari“. Stilul baladesc nu-i decât un pretext şi un cadru pentru T. Robeanu, ca şi pentru Ion Barbu, mai târziu, de a-şi desfăşura revolta cosmică împotriva Timpului. În fond, aşa s-au născut şi novaţiile lui pe tărâmul istoriei.
*
NOTĂ: Cartea de poezie “La Suceava, în Cetate”, cuprinzând şi toate studiile vechi despre opera lui T. Robeanu (Nicolae Iorga, Şt. O. Iosif, Ion Bogdan-Duică, Ion Grămadă, George Fotino), se va lansa în 12 noiembrie 2015, atunci când se va sărbători, pentru prima dată, Ziua Scrisului Bucovinean, în cinstea înfiinţării Societăţii Scriitorilor Bucovineni, la Cernăuţi, în 12 noiembrie 1938. Dacă nu o fac scriitorii, trebuie să o facă, totuşi, cineva.
