Haiducul Pantelimon, încătuşat la Fălticeni, în 1914

Haiducul Pantelimon, încătuşat la Fălticeni

*

Celebrul haiduc din munţii Neamţului, Pantelimon (în fotografie, cel marcat cu X), a fost arestat la Fălticeni, la sfârşitul lunii februarie 1914, dar la procesul de la Bucureşti, din vară, unde apărea în faţa instanţelor alături de şapte fârtaţi, avea să fie eliberat, pentru că nu existau probe împotriva lui, ci, dimpotrivă, o puzderie de martori care subliniau bunătatea haiducului. Odată şi odată, poate o să-mi fac timp şi pentru acest personaj pitoresc al istoriei noastre mărunte.

O întâlnire secretă cu toamna

Astăzi, m-am trezit copac

*

Astăzi m-am trezit copac şi-mi auzeam luminile foşnind nostalgic, aşa că mi-am scos rădăcinile din pământ şi am pornit hai-hui, în căutarea toamnei. Aveam o întâlnire secretă cu toamna şi conveniserăm să o caut, până o s-o aflu. Ca să-i dăruiesc ei luminile mele, frumos împăturite şi legate cu un şnur de lumină, pe care-l păstrasem încă din primăvară.

*

Dacă aveţi, cumva, ca şi mine, nostalgia toamnei (de asta făcusem, pe vremuri, “Octombrie de Bucovina” – “De ce octombrie, şi ce legătură are octombrie cu Bucovina?”, întrebase Stela Acatrinei – cine a fost Stela Acatrinei? Nu ştiţi? Nu contează, o frunză, dusă de adierele şi brumele toamnei – “Păi, în 1 octombrie 1774 lanţul de ocupaţie a nordului Moldovei a fost complet, determinănd apariţia Bucovinei istorice; în 12 octombrie 1777, la Cernăuţi, Bucovina depunea jurământul de credinţă faţă de Austria; toate petrecerile româneşti, de după strânsul recoltei, începeau în octombrie, după moda nemţească a lui “Ocktober Fest”… “Bună, idee!”, a zis Gheorghe Flutur, înghesuind în buricul târgului fânarele “Produsului în Bucovina”, iar Ioan Cătălin Nechifor, în vizionarismul lui comod, deja se visa ştab al unei regiuni vieneze a răsăritului european. Cum, nu ştiţi nici cine-s Gheorghe Flutur şi Cătălin Nechifor? Nu contează. În fond, n-au fost decât nişte alte frunze, duse de adierile şi brumele toamnei… Phii!, m-am luat cu vorba), deci, dacă aveţi, ca mine, nostalgia toamnei, plecaţi, într-o zi senină, din Suceava (scăpaţi şi de sfinţenia găluşcărească a Sfântului Ion Lungu de la Suceava ot Prelipka!), pe la Litenii Bucovinei, Frumoasa (Drăgoi, vornicul de Tulova, adică de Vorniceni, avea un băiat, pe care l-a făcut stareţ la ctitoria lui, vechea Moldoviţa, şi o fată, pe care a făcut-o stăpână peste moşia de lângă Tulova – iar moşia băiatului se numeşte, de veacuri, Frumosu, tot aşa cum moşia fetei se numeşte, tot de pe atunci, Frumoasa; ceea ce înseamnă că frumoşi erau copiii lui Drăgoi Viteazul, ctitorul Drăgoieştilor, şi că s-a mai pierdut un mit sublim în cele două toponime – c-aşa suntem noi, românii, uituci şi indiferenţi). Dar iar m-am luat cu vorba, că-aşa-i felul meu – pălăvrăgesc, pălăvrăgesc fără ostenire – şi, ca să nu vă plictisesc mai departe, vă dau doar traseul: ieşiţi în şoseaua Fălticenilor prin Berchişeşti, iar după ce treceţi de Gura Humorului, o luaţi la stânga, urcaţi pe Suha, în sus, până pe Puzdra, coborâţi până în coasta Broştenilor, din care vrea să fugă Cioată, ca să ni se facă primar de Suceava (ce, Lungu n-a văzut ruinele Broştenilor şi nu face, deja, din ele un model pentru Suceava?), iar de la Holda, o luaţi la dreapta, pe minunata vale a Bistriţei Aurii şi mergeţi, mergeţi, fascinaţi de Bistriţa Aurie, până ce treceţi de Crucea şi Satu Mare, apoi o luaţi, prin Chiril şi pe coasta muntelui Chiril, pe “Trans Rarău”, spre Pietrele Doamnei, urmând să coborâţi spre Pojorâta, iar de acolo, vă descurcaţi şi singuri. Eu mă opresc, pun doar poze şi vă las, ca să nu vă înnebunesc, dintr-odată, cu flecărelile mele:

*

La poalele dealului Corlatei

Drumul spre Berchişeşti

Pe Suha, în sus, după Ostra

Pe valea râuleţului Suha

În căutarea toamnei, pe Suha

Spre Puzdra

Toamna, pe Puzdra

Spre valea Bistriţei Aurii

Bistriţa Aurie, la Holda

Pe Bistriţa Aurie, în sus

Bistriţa Aurie, cea mai bună prietenă a toamnei

Vedeţi toamna?

Peisaj de Ion Grigore?

Spre Satu Mare

Valea luminii

Fascinanta Bistriţă Aurie

Despărţirea de Valea Soarelui

Chiril: sus, se zăresc Pietrele Doamnei

Pietrele Doamnei, de pe terasa Cabanei “Rarău”

Pietrele Doamnei

Spre Pojorâta

Prin Pojorâta, spre casă

*

Monumentul guvernărilor PSD, PNL, PNŢcd, PD…

MONUMENTUL GUVERNĂRILOR

*

Probabil că doar în Bucovina există un monument al guvernărilor post-comuniste, rămas ca o ironie a sorţii, pe locurile de pe valea Suhăi pe care, în urmă cu un sfert de veac, funcţiona o industrie minieră demnă de toată admiraţia, nu doar eficientă.

*

Decăderea şi vânzarea de neam şi ţară a început odată cu pseudoconceptul “mormanului de fier vechi”, dat pe gură de Petre Roman, primul mare sabotor al economiei noastre naţionale şi închinător de patrie şi neam pe la curţile cui nu le vrea.

*

Nu ştiu cum şi nu ştiu de ce a rămas acest monument în picioare, pe molozul combinatelor miniere şi a flotaţiilor de pe valea râuleţului Suha, şuvoi năvalnic de unde roşii (de la poluarea cu fier şi cupru), prin care însuşi muntele pare că sângerează.

*

În jur şi în preajmă, moloz, ruine, ceva mai sus – şi nişte hale şi blocuri fără ferestre, lăsate în paragină. Când le-am revăzut, astăzi, m-a cuprins o furie pe “ştirile” presei sucevene, pe care le tot ironizez discret, de câteva zile, deşi de dezastrul acesta nu-i vinovat, de pildă, individul ăla din Broşteni, Cioată, care s-ar face primar în Suceava, numai să nu se mai întoarcă într-un alt centru minier ruinat, din pricina altor cioate, care ne-au prăduit până acum. N-am avut când şi nici prea mult chef să pozez totul, ca să vă pot întreba, domnilor PSD, PNL, UDMR şi care mai sunteţi, cu ce obraz mai îndrăzniţi să cereţi, încă o dată, voturile românilor. Priviţi, dumneavoastră, cei care staţi cu ochii lipcă pe ecranele televizoarelor, cum arată România viitoare, România de peste maximum un deceniu, cu tot cu monumentul minunatelor ei guvernări:

*

*