Bucovina, euroregiune tradiţională protejată

Suceava, capitală culturală europeană: drum închis!

*

Un statut aparte pentru Bucovina, în peisajul cultural european, nu se poate dobândi din încropeli, din colaje de manifestări, în care, până acum, lungu a dat cu piciorul, dar pe care, de anţărţ, începe să le fluture deasupra ţestei ca pe o panglică de hârtie igienică. Şi nici nu are nevoie Suceava şi, cu atât mai puţin, Bucovina de vremelnicia numită “capitală culturală europeană”, pentru că Bucovina înseamnă, aşa cum observase colegul meu Victor T. Rusu, o euroregiune tradiţională, pe care nu ştim şi nici nu vrem să o valorificăm ca atare.

*

Numai că statutul acesta trebuie asumat, afirmat şi recunoscut ca atare, acel protejată, care poate încununa specificul bucovinean, garantând durabilitatea interesului pentru ceea ce există şi dincolo de frumuseţea clasică a Bucovinei.

*

Sunt ani şi ani, de când noi, cei aflaţi la cheremul rataţilor politici pe care-i tot deversează toate partidele în sistemul decizional al culturii, încercăm să traducem în faptă criteriile care să-i asigure Bucovinei statutul de euroregiune tradiţională protejată. Nu întâmplător m-a apucat pe mine pasiunea pentru muzica veche românească, pentru fundamentele Datinii – o adevărată “Biblie” a românilor, şi pentru mărturii despre fondul ancestral european de ritualuri şi mistere, care, aşa cum se ştie de peste trei milenii, din aceşti munţi au pornit, din muntele-munte în care AR RA AR AUM (Slujind Soarelui, Slujeşti lui Dumnezeu) însemna o identitate astrală, şi nu doar una geografică: Rarău.

*

Ritualul şi misterul, reconstituite prin identificare în patrimoniul nostru şi în cel european de spiritualitate ancestrală, pot constitui focare de interes pentru lumea largă, cu condiţia să renunţăm la imbecilităţile şovine, în care “doina” devine un specific românesc (“o melopee ritmică”), când “dainas” (în multe doine întâlnim “na, daina, daina, daina”) încă mai înseamnă, şi pentru populaţiile baltice, şi pentru cele scandinave, invocaţii individuale, iar “lautar” – combinaţia instrumentală vioară-nai-cobză, mărturisite de Pindar ca însoţind toate ceremoniile sacre boreale şi păstrate, ca atare, în componenţa tarafurilor de lăutari târgoveţi din Moldova până pe la anul 1885 (când moare Vindereu).

*

Din nefericire, cele schiţate în rândurile de mai sus rămân doar o utopie, pentru că inutilă este gândirea în vremurile în care numai proştii iau decizii.

Vine ploaia, dar şi ploaia mânjeşte oraşul

Nori de ploaie, încremeniţi deasupra Sucevei

*

În urmă cu vreun ceas, am văzut, prin fereastră, păsările zburătăcind prin aer şi am priceput, cu instintele copilăriei irosite într-un sat, că vine ploaia. Am ieşit pe balcon şi am auzit-o, în depărtare, fremătând, fără străluminări şi fără tunete, cu foşnet de frunze uscate, de parcă toate păsările de pe cer s-ar fi desprins din copaci şi ar luneca într-aiurea. Încerc să fotografiez păsările desprinse din crengi, dar sunt prea departe, iar cerul, deja copleşit de toată mizeria pământului, întârzie să se despovăreze de ceea ce nu-i aparţine.

*

Ascult muzică; îmi ascult fiul cântând, iar ploaia întârzie, întârzie, întârzie, şi nu am cu ce şi prin ce mă despovăra. Ascult muzică, de parcă cerul s-ar prăbuşi singurătate peste sufletul meu. Ascult…

Camarilei paşei Varva-Roy: continuăm, pe cont propriu

Fundal pentru “Doina” – Colecţia Anticulturală a ciracilor paşei Varva-Roy

*

Iubitorii muzicii rock nu au şanse să vadă, prea curând, filmele cu concertele trupelor din ediţia 2015 a Festivalului “Bucovina Rock Castle“, pentru că tehnicienii arendăşiei Centru Cultural “Bucovina” trudesc, la greu, cu “colecţiile” de stupidităţi folcloroase, marca Brăteanu & Cristescu, pe care le înghesuie inutil pe youtube. Nu-i bai. Dacă Suceava nu are nevoie de “Bucovina Rock Castle”, pe care şi Consiliul Judeţean se străduie să-l compromită – cum am văzut în “Monitorul de Suceava” – prin amplasarea de panouri publicitare, în care îţi ia faţa un beţiv care urinează pe zidul Cetăţii, în vecinătatea toaletelor amplasate de Primărie, atunci ne vom abţine de la a-l mai face.

*

Dar la fonotecarea cântecului naţional bucovinean ar fi păcat să renunţăm. În fond, putem lucra, după orele de program, în timpul nostru liber. La reconstituirea zilei de 28 Noiembrie 1918 putem renunţa, dar la fonotecare, nu. Trebuie să reînviem muzica vechilor lăutari ai Bucovinei, cărora o să le caut, în viitor, şi mormintele, dar şi ce s-a mai păstrat despre vieţile lor.

*

Prin urmare, prieteni prost-plătiţi şi aflaţi la cheremul unor necuveniţi ocupanţi ai scaunelor decizionale, haideţi să ne întâlnim, luni, după ora 16 şi, dacă ne-or interzice ăia accesul în studiou, căutăm unul privat şi ne facem, până la capăt, datoria reînvierii patrimoniului naţional de spiritualitate bucovineană!

*

Despre promisiunile lui Ioan Cătălin Nechifor să uităm cu toţii. Ăsta e obişnuit doar să zică laş tot felul de chestii, şi de aici confuzia că ar şi pune preţ pe ceea ce fac… Zicălaşii.

ion lungu – capital incultural european

ion lungu: Ştiu, muză Steiciuc Carmen şi Veronica, că ţi-am promis că te fac poetă capitală europeană, dar pe Bobby Stroe mă sprijin, ca să nu-mi rup gâtul cu stiva asta de gunoi…

*

Straşnic barbat e şi ion lungu, ăsta de l-aţi ales primar! E bute, n-a văzut un spectacol de teatru sau un concert în viaţa lui, nu şi-a poluat minţişoarele fragile cu vreo carte, de la cartea obligatorie de citire, încoace, şi iată-l ditamai preşedintele proiectului “suceava – capitală culturală europeană”. I-a dat brânci lui PIM, că doar delicata poetă Carmen Veronica Steiciuc, lacomă după băgat în faţă mai dihai decât tăunul lui Creangă după curul vacii, nu suportă concurenţă, l-a înşurubat în schema cugetătoare pe necugetătorul viorel varvaroi şi pe nu mai ştiu cine şi, gata, avem cultură!

*

L-am auzit, pe un post de tembeleviziune locală, pe ion lungu vorbind despre poziţionarea sucevei lui pe axa Petersburg-Berlin, printr-un festivăluţ de filme de amatori, la care participă şi vor mai participa inclusiv nişte liceeni suceveni, împinşi în faţă de un fel de sosie masculină băgăreaţă a băgăreţei steiciuce lirice.

*

Le doresc succes tuturora, pentru că urmaşii şi urmaşii urmaşilor mei s-au stabilit, pentru totdeauna, la Cluj-Napoca, aşa că nu are cum să-i contamineze, vreodată, dejecţiile sucevei – capitală inculturală europeană a lui ion lungu, carmen veronica steiciuc, viorel varvaroi şi călin brăteanu.

Arendaşii Centrului Cultural “Bucovina”

Viorel Leancă: Am înţeles, unde văd mici şi bere, duc orchestra să cânte!…

*

Centrul Cultural “Bucovina” a fost luat în arendă. Aşa s-a întâmplat şi pe vremea lui Flutur, aşa se întâmplă şi pe vremea lui Nechifor. Brăteanu a concurat de unul singur, în faţa unei comisii corupte, pe baza unei biografii întocmite de el, şi iată-l paşă al petrecerilor câmpeneşti. Băiţan nu avea studii de specialitate şi a fost numit paşă interimară, dar şi când şi-a făcut rost de o diplomă, a pierdut cu brio concursul şi tot paşă a rămas. Pe încă trei ani.  Gonda are studii de scenografie, din câte ştiu, dar este de o incampacitate înduioşătoare. În concursul trucat a fost serios devansată de Sorin Filip, dar sultanul Varva-Roy a amânat pentru totdeauna continuarea concursului, cu proba orală, iar Gonda rămâne la leafă nemeritată. Pe încă trei ani.

*

Cam asta înseamnă Centrul Cultural “Bucovina”, luat în arendă de sultanul roşu Varva-Roy. Mici, bere şi lăutarii Ansamblului, cumătrii politice şi lăutarii ansamblului, o supra-aglomerare a instituţiei cu nemoteiuri, inclusiv politice, care nu au nici o treabă cu cultura, ba chiar dimpotrivă – ăla, miliţianul reformat şi declarat nul, cu leafă aproape triplă faţă de cea a prof. Petru Oloieru, ca arhivar-bibliotecar trebuia să noteze, de pe afişul “Naţiunii Creatorilor”, titlurile cărţilor care urmau să fie lansate în festival; după o veşnicie, a venit şi mi-a spus că nu are în magazie cărţile “Luna Amară”, de Mihnea Blidariu, şi “Toy Machines”, de Andi; “Ăştia-s cântăreţi şi trupe, nu cărţi!”, am răbufnit eu, iar insul s-a luminat la faţă: “Aaa!… De asta nu le am eu în magazie!…”.

*

Ar fi nedemn să continuu, în astfel de realităţi culturale, cu fonotecarea muzicii vechi bucovinene. De ce să-l aglomerez pe prof. Petru Oloieru cu încă o normă, peste o normă şi jumătate, prestate, pentru 900 lei pe lună, în arendăşia lui Ion Băiţan? De ce să-l umilesc? Pentru că ne îndeamnă sufletul să facem ceea ce nu s-a făcut niciodată? Dar nu vedeţi cum tropotesc ăştia peste sufletul nostru?

*

Şi cu recuperarea lui T. Robeanu, personaj exponenţial al Bucovinei şi ca poet, şi ca istoric, şi ca om politic, cred că am să amân lucrurile, deşi mi-am propus ca, în 12 noiembrie, odată cu premiera “Zilei Scrisului Bucovinean!” (în 12 noiembrie 1938, s-a înfiinţat Societatea Scriitorilor Bucovineni), să împlinesc o datorie pe care nu eu, ci Bucovina o are faţă de memoria lui T. Robeanu. De ce să pun aceste glorii (aşa spunea Horus, către Osiris: “Am preluat toate gloriile tale!”) în cârca lui Nechifor, a lui Varvaroi sau a miliaţianului nul, dar răsfăţat cu lefoi mare de… arhivar-bibliotecar la fără frecvenţă – bietul om are atâta de tras cu farmaciile soţiei sale, încât numai de cultură nu-i mai arde! Partea proastă e că, din pricina lor, nici mie nu-mi mai arde de cultură.