Arendaşii Centrului Cultural "Bucovina" | Dragusanul.ro

Arendaşii Centrului Cultural “Bucovina”

Viorel Leancă: Am înţeles, unde văd mici şi bere, duc orchestra să cânte!...

Viorel Leancă: Am înţeles, unde văd mici şi bere, duc orchestra să cânte!…

*

Centrul Cultural “Bucovina” a fost luat în arendă. Aşa s-a întâmplat şi pe vremea lui Flutur, aşa se întâmplă şi pe vremea lui Nechifor. Brăteanu a concurat de unul singur, în faţa unei comisii corupte, pe baza unei biografii întocmite de el, şi iată-l paşă al petrecerilor câmpeneşti. Băiţan nu avea studii de specialitate şi a fost numit paşă interimară, dar şi când şi-a făcut rost de o diplomă, a pierdut cu brio concursul şi tot paşă a rămas. Pe încă trei ani.  Gonda are studii de scenografie, din câte ştiu, dar este de o incampacitate înduioşătoare. În concursul trucat a fost serios devansată de Sorin Filip, dar sultanul Varva-Roy a amânat pentru totdeauna continuarea concursului, cu proba orală, iar Gonda rămâne la leafă nemeritată. Pe încă trei ani.

*

Cam asta înseamnă Centrul Cultural “Bucovina”, luat în arendă de sultanul roşu Varva-Roy. Mici, bere şi lăutarii Ansamblului, cumătrii politice şi lăutarii ansamblului, o supra-aglomerare a instituţiei cu nemoteiuri, inclusiv politice, care nu au nici o treabă cu cultura, ba chiar dimpotrivă – ăla, miliţianul reformat şi declarat nul, cu leafă aproape triplă faţă de cea a prof. Petru Oloieru, ca arhivar-bibliotecar trebuia să noteze, de pe afişul “Naţiunii Creatorilor”, titlurile cărţilor care urmau să fie lansate în festival; după o veşnicie, a venit şi mi-a spus că nu are în magazie cărţile “Luna Amară”, de Mihnea Blidariu, şi “Toy Machines”, de Andi; “Ăştia-s cântăreţi şi trupe, nu cărţi!”, am răbufnit eu, iar insul s-a luminat la faţă: “Aaa!… De asta nu le am eu în magazie!…”.

*

Ar fi nedemn să continuu, în astfel de realităţi culturale, cu fonotecarea muzicii vechi bucovinene. De ce să-l aglomerez pe prof. Petru Oloieru cu încă o normă, peste o normă şi jumătate, prestate, pentru 900 lei pe lună, în arendăşia lui Ion Băiţan? De ce să-l umilesc? Pentru că ne îndeamnă sufletul să facem ceea ce nu s-a făcut niciodată? Dar nu vedeţi cum tropotesc ăştia peste sufletul nostru?

*

Şi cu recuperarea lui T. Robeanu, personaj exponenţial al Bucovinei şi ca poet, şi ca istoric, şi ca om politic, cred că am să amân lucrurile, deşi mi-am propus ca, în 12 noiembrie, odată cu premiera “Zilei Scrisului Bucovinean!” (în 12 noiembrie 1938, s-a înfiinţat Societatea Scriitorilor Bucovineni), să împlinesc o datorie pe care nu eu, ci Bucovina o are faţă de memoria lui T. Robeanu. De ce să pun aceste glorii (aşa spunea Horus, către Osiris: “Am preluat toate gloriile tale!”) în cârca lui Nechifor, a lui Varvaroi sau a miliaţianului nul, dar răsfăţat cu lefoi mare de… arhivar-bibliotecar la fără frecvenţă – bietul om are atâta de tras cu farmaciile soţiei sale, încât numai de cultură nu-i mai arde! Partea proastă e că, din pricina lor, nici mie nu-mi mai arde de cultură.