Zilele naţionale ale jafului patriotard!

ion lungu: Şî doar i-am zîs io – cumătri nu ti lacomi!

Spre deosebire de alţi jurnalişti, eu am convingerea că, pentru memoria identităţii naţionale, Suceava, şi ca judeţ, şi ca târg, trebuie să cheltuiască. Oricât de mulţi ar părea 310.000 lei (CJ dă 210.000, iar… Lungu, 100.000 lei), tot înseamnă prea puţin pentru a sărbători, aşa cum se cuvine, Ziua Bucovinei şi Ziua Naţională a României. Din păcate, la noi nu se sărbătoreşte nimic. La noi, doar se fură.

Dinu Zară îl acuză pe Cătălin Nechifor că fură, şi nu-i deloc adevărat. Fură alţii, nu Nechifor, fură ăi de se ocupă de “eveniment”. Nechifor nu se bagă, nu ia decizii, ci doar aprobă. Asta i-am şi reproşat eu, de-a lungul timpului: neimplicarea.

Nu ştiu, pentru că nu m-a interesat cine sunt organizatorii stupizeniei din 28 noiembrie şi 1 decembrie, cine anume fură, deşi nu-i greu de aflat. Calculul exact al banilor furaţi estre simplu de făcut. Deci:

Dacă o scenă cu dotări de ultimă oră (sunet, lumini, aparatură, instrumente) a costat, la Bucovina Rock Castle, timp de trei zile, cu program de probe şi spectacole între orele 10 dimineaţa şi 2… tot dimineaţa, 46.000 lei, aceleaşi dotări, pentru doar două zile de spectacole efective, deşi nu de aceeaşi durată zilnică, putea costa maximum 32.00 lei. Se plătesc 65.000 lei, deci dublu, deci un furt de 33.000 lei. Iar dacă ar fi numai atât: pariaţi că închirierea scenei s-a plătit de două ori, inclusiv de către Primăria Sucevei?

Trupa SMOKIE putea fi adusă cu 6.000 euro (cât ne-a costat, la Bucovina Rock Castle, fiecare trupă mare – dar noi chiar am negociat la sânge!), dar haideţi să exagerăm la un 15.000 euro. Şi tot putem consemna un furt de minimum 15.000 euro.

Alte cheltuieli nu sunt în cele două zile sărbătoreşti, pentru că formaţiile artistice de amatori vin pe gratis – nici măcar o biată diurnă nu li se dă oamenilor. Cei din nordul Bucovinei vor primi, probabil, câte o masă şi gata. Şi-atunci, unde-i miliardul Primăriei Sucevei? Pe ce se toacă, cumătre (al lui Lungu, nu al meu!) “cu mucii în batistă”?

Înţelegător cum sunt, datorită experienţei în organizare de manifestări mari, mai adaog 10.000 lei pentru cheltuieli suplimentare – eventuale plăţi simbolice a unor artişti (de unde artişti?), masă, cazări etc. Şi fac totalul, şi constat că bugetul suficient pentru cele două zile de spectacol este de maximum… 110.000 lei. Şi se cheltuie 310.000 lei!…

Iată, deci, că Zilele Naţionale se transformă, la Suceava, în zilele jafului patriotard. Un miliard, costuri reale, două miliarde – furate. Cine sunt hoţii? Eu ştiu, dar nu vreau să le iau pâinea de la gură procurorilor. Că şi aşa înfulecă de pomană cozonacul!

Jurnalism No Comments Nov 24

Idioţia şi stupiditatea au ajuns titluri de nobleţe

Afişul unei “sărbători de porunceală”

Faceţi bine dacă mergeţi să vedeţi patriotismul plenar, manifestat de domnii Ioan Cătălin Nechifor şi Ion Lungu, prin intermediul minţii creatoare a distinsului doctor în folclor Călin Brăteanu. Pentru că, pe 28 noiembrie 2015, e Ziua Margaretei Clipa, divinitatea culturală a cărturarilor Ion Lungu şi Viorel Varvaroi, gloriei acestei întrupări grăniceşteano-şcheiene a Bucovinei urmând să i se aducă jertfă Ansamblul Artistic “Ciprian Porumbescu” şi, desigur, umilirea simandicoasă a muzicianului de la Stupca (doi bani nu dă pe memoria lui savanta directoare Tamira Gonda Cojocariu!). Lor, acestor mari cugete şi conştiinţe bucovinene, le dedic materialul din “Românul”, pe care l-am rebotezat, actualizându-l, prin titlul de mai sus, care nu-i decât un citat din pamfletul “De zece ani…”:

“Românul“, despre ieri, dar mai ales despre azi

„De zece ani de zile, aceleaşi manifestaţii ridicole”, a fost răspunsul guvernului de uzurpaţiune, rostit prin sinistrul ministru de interne dl I. G. Duca, la moţiunea Partidului Naţional Ţărănesc, cetită, în şedinţa Camerei din 19 martie 1928, de către. dl Dr. Ştefan C. Pop, urmată de retragerea parlamentarilor naţional-ţărănişti.

Şi Ţara replică: De zece ani, de când acest guvern odios persistă în minciuna de a produce muncă constructivă; de zece ani de zile, de când neruşinarea liberală domneşte în această ţară; de zece ani de zile, de când se cultivă în România buruiana discordiei, grădinarul fiind partidul liberal; de zece ani de zile, de când acea muncă constructivă dărâmă tot ce s-a construit în lungul secolelor, unitatea sufletească, care trebuia să fie numai încoronată prin Unirea din 1918; de zece ani de zile, de când neruşinarea liberală batjocoreşte naţiunea Română: de zece ani de zile, de când siguranţa individuală este numai o himeră, legile texte scrise şi trecute la arhive, înlocuite fiind cu voinţa dlui I. I. C. Brătianu, până mai ieri, iar astăzi cu aceea a dlui 1. G. Duca.

De zece ani de zile, de când în ţara românească idioţia şi stupiditatea au ajuns să fie titluri de nobleţe, onorate de guvernele liberale cu cele mai înalte situaţii în stat.

De zece ani, de când Tancrezii, Ioneştii, Georgeştii, Petreştii etc. jefuiesc avutul ţarii, fără să fie pedepsiţi, şi, tot de atâta vreme, cele mai veroase afaceri sunt muşamalizate de acelaşi partid liberal.

Sunt zece ani de când cioclul Vintilă Brătianu pândeşte moartea financiară şi economică a ţării româneşti. De zece, ani cetăţeanul acestei ţări îşi consumă rezervele, este batjocorit de administraţie, bătut de jandarm, jefuit de drepturile sale politice.

Sunt zece ani de când armată ţării, neîngrijită, neechipată, nearmată este sortită să fie pradă primului atac al duşmanilor noştri, bine pregătiţi prin politica liberală, care ne înstrăinează şi cei mai devotaţi prieteni.

Zece ani au trecut, presăraţi fiind de falimente şi prăbuşiri ale celor mai de seamă instituţiuni economice. Sunt zece ani de când prăbuşiţi voi, mincinoşilor, care pretindeţi să construiţi.

Care organism, fie chiar individual, este acela care nu simte apăsând asupra sa pumnul politicei liberale? Oare nu politica liberală destructivă ia din mâna atâtor mii de ţărani pământurile pe care le-au sărutat cu lacrimi în ochi când le-au primit?

Sărăcia, corupţia, tâlhăria nu sunt oare efectele sinistre ale politicii liberale? Zece ani au trecui de când blajinul popor român adună suferinţele picătură de picătură; zece ani de-a rândul răbdarea ţării a fost pusă la încercare; timp de zece ani, partidul liberal fură dreptul cetăţeanului, banul statului; zece ani de zile, naţiunea romană a fost reprezentată în Parlamentul ţării de derbedei şi tâlhari, aleşi de jandarmi.

În zece ani, răbdarea ţării şi-a ajunşi culmea. A sosit anul răfuielii. Voinţa acestei ţări, nesocotită, zece ani în şir, se va manifesta în toată splendoarea şi toată străşnicia sa.

Palmele primite de această naţiune prea răbdătoare vor fi înapoiate înzecit. Lăcustele vor fi stârpite. Tâlharii şi asasinii, puşi la furci. Odată stârpit răul, pe cerul ţării româneşti se va ridica un soare mai luminos, firul muncii, în adevăr constructive, se va relua, legea îşi va avea respectul său, naţiunea îşi va putea manifesta voinţa după bunul său plac. Individul va fi factor în organismul de stat. Provinciile alipite vor forma un întreg cu restul ţării, fără a mai fi exploatate ca nişte pâşalâcuri.

În al zecelea an, românul va trebui să devină stăpân în ţara sa! (Românul, Anul XIII, nr. 13 din 25 martie 1928)

1914-1918: BUCOVINA SI SUFERINTELE EI, Jurnalism No Comments Nov 24

Agârbiceanu: De serbări de porunceală cine are nevoie?

Afişul unei “sărbători de porunceală”

În loc de orice alt comentariu, voi reproduce un fragment din “Credem”, de Ion Agârbiceanu, publicat în revista lui Octavian Goga, “Ţara Noastră”, cu ocazia şirului de sărbători “Zece ani de la Unire”, debutate, calendaristic, de Basarabia:

Nu-i timpul să prăznuim aniversările de zece ani de la unire… Prea e mare mizeria, prea multe nedreptăţile şi necazurile, prea adânci nemulţumirile… Bucuria sinceră cine o poate porunci? Şi de serbări de porunceală cine are nevoie? Da, dacă în zece ani de la unire s-ar fi putut realiza cel puţin o parte din visul pe care l-a adus fiecare român în România nouă! Dacă situaţia economică s-ar fi îmbunătăţit, dacă administraţia şi guvernarea s-ar fi europenizat, dacă viaţa politică s-ar scurge pe drumuri normale. Dacă mie mi-ar fi bine.

Dar aşa? Ce rost are serbarea unirii Basarabiei şi ce rost va avea, puţin mai târziu, a celorlalte provincii? Dacă praznicul nu se poate face în mijlocul unei bucurii generale, ce rost poate avea?

Aşa se poate întreba fiecare român cu dragoste de neam şi de ţară. Oricine ar putea adăuga: numai când cei 10 ani ar însemna efortul suprem al unui neam, în toate domeniile creaţiei naţionale, am avea dreptul la praznic. Da aşa, când toţi suntem vinovaţi de stările de azi? (fragment din Credem, în Ţara Noastră, Anul IX, No. 18, 29 aprilie 1928, p. 575).

1914-1918: BUCOVINA SI SUFERINTELE EI, Jurnalism No Comments Nov 24

Şi ion lungu scrie “versus”, la crâşmă!

ion lungu: Oi, tu sî nu ti dai diştiept, cî şî eu am scris versus la crâşmî!

Fondurile europene sunt precum grâul ceapeului, pe care-l tăvălea proverbial nevasta lui Bulă cu brigadierul: daţi-le dracului, sunt europene, nu-s ale noastre! Oare?

Oare avem dreptul să asistăm impasibili la răsturnarea Sucevei cu sus-ul în jos şi viceversa, de către un primar năzuros şi suficient, care atrage fonduri doar pentru a-şi bate joc de ele? Nu vedeţi: sapă, astupă, asfaltează, apoi iar sapă, iar astupă, iar asfaltează, într-o mântuială care ne dă gata. Sau “construieşte” hardughile aşa-zis culturale, ambele la fel de improprii actului cultural, şi Centrul pentru Sprijinirea Tradiţiilor Bucovinene, şi fostul cinematograf “Modern”, transformat, cică, în sediu pentru Teatrul “Matei Vişniec”, pentru Ansamblul Artistic “Ciprian Porumbescu”, pentru cinema şi pentru Centrul Cultural “Bucovina”.

Aici, la “Modern”, acustica sălii e un dezastru, lipsesc şi cabinele, şi depozitele de decoruri, de costume şi de recuzită, aşa că nu poate funcţiona în hardughia inutilă nici Teatrul “Matei Vişniec”, nici Ansamblul “Ciprian Porumbescu”, şi cu atât mai puţin ambele, simultan. Bun, teatru, la Suceava, e o şmecherie taman ca şi “proiectul” Suceava, capitală culturală europeană: nimeni nu le vrea, nici măcar târgul, dar dă bine în auzul electoral. Dar, dacă tot are lungu ambâţul de a toca bani europeni, de ce nu apelează la arhitecţi profesionişti, care ştiu ce înseamnă o clădire destinată spectacolului şi pot calcula parametrii care să asigure o acustică perfectă?

De ani şi ani, văd cum lungu ba plantează panseluţe, pentru ca, peste o săptămână, să aştearnă dale peste ele, ba înlocuieşte conductele înlocuite în urmă cu o lună, două. Că-şi trage sau nu şpaga de 30 la sută, la primele ore ale dimineţii, în primărie, cum se tot vorbeşte prin târg, nu-mi pasă. N-am nimic împotriva comisioanelor, cu condiţia ca ele să provină din lucruri utile pentru comunitate, nu din viitoare cafenele şi restaurante ale familiei lui lungu. Îmbogăţească-se, dar să nu distrugă definitiv oraşul acesta, care ar putea fi şi frumos.

Astea ar fi, pe scurt, motivele care m-au făcut să mă năpustesc, astăzi, asupra acestui suficient; şi o voi mai face, ori de câte ori o să-i simt minţişoarele duhnind prin târg.

ion lungu: Un tieatru adivarat îi mai lipsăşti capitalii culturali ieuropieni pi cari o conduc io!

Jurnalism No Comments Nov 19

20.000 euro şi aducem DEFTONES!

DEFTONES la Bucovina Rock Castle 2016 – un vis imposibil?

Dacă nu ar exista atâta minciună în administraţia “bucovineană”, local-suceveană şi judeţeană (pentru 2016, avem 4/5 din bugetul pe fiecare an anterior, de fiecare dată insuficient pentru anvergură), dacă iubitorul de rock din urbe ar obişnui să-şi cumpere biletetul, chiar şi atunci când rămâne sus, pe platou (la pleaşcă), tare lesne ne-am împlini un vis, acela de a aduce la Bucovina Rock Castle, ediţia din 2016, DEFTONES. Dumnezeu pare să simpatizeze cu visul nostru, din moment ce trei dintre membrii trupei, prezenţi la spectacolul de la Paris, au scăpat cu viaţă, plecând cu puţin înainte de incalificabilul act terorist.

Încercăm, desigur, să ne descurcăm şi pe cont propriu, dar, dacă am avea o garanţie suceveană de doar 90.000 lei (doar 20.000 euro, căci diferenţa o găsim noi), am putea trece imediat la fapte, unul dintre prietenii noştri probaţi fiind, la rândul său, prieten cu muzicienii de la DEFTONES. Numai că, în parvenitismul “bucovinean”, şi politic, şi economic, nu te poţi baza pe cuvântul nimănui, aşa că nu luaţi, încă, de bună promisiunea noastră. Căutăm aiurea şi, când vom găsi şi cei 20.000 euro lipsă la necesar, vă dăm de veste. În fond, de atâţia ani poartă Andi, la concertele trupei lui, DEFTONES pe inimă (şi, mai ales, în inimă), încât e foarte posibil să i se împlinească visul.

Jurnalism No Comments Nov 16