Agârbiceanu: De serbări de porunceală cine are nevoie?

Afişul unei “sărbători de porunceală”

*

În loc de orice alt comentariu, voi reproduce un fragment din  “Credem”, de Ion Agârbiceanu, publicat în revista lui Octavian Goga, “Ţara Noastră”, cu ocazia şirului de sărbători “Zece ani de la Unire”, debutate, calendaristic, de Basarabia:

*

Nu-i timpul să prăznuim aniversările de zece ani de la unire… Prea e mare mizeria, prea multe nedreptăţile şi necazurile, prea adânci nemulţumirile… Bucuria sinceră cine o poate porunci? Şi de serbări de porunceală cine are nevoie? Da, dacă în zece ani de la unire s-ar fi putut realiza cel puţin o parte din visul pe care l-a adus fiecare român în România nouă! Dacă situaţia economică s-ar fi îmbunătăţit, dacă administraţia şi guvernarea s-ar fi europenizat, dacă viaţa politică s-ar scurge pe drumuri normale. Dacă mie mi-ar fi bine.

*

Dar aşa? Ce rost are serbarea unirii Basarabiei şi ce rost va avea, puţin mai târziu, a celorlalte provincii? Dacă praznicul nu se poate face în mijlocul unei bucurii generale, ce rost poate avea?

*

Aşa se poate întreba fiecare român cu dragoste de neam şi de ţară. Oricine ar putea adăuga: numai când cei 10 ani ar însemna efortul suprem al unui neam, în toate domeniile creaţiei naţionale, am avea dreptul la praznic. Da aşa, când toţi suntem vinovaţi de stările de azi? (fragment din Credem, în Ţara Noastră, Anul IX, No. 18, 29 aprilie 1928, p. 575).