Bucovina, România: zile mari, cu oameni mici (I)

Suceava, în pragul iernii

Luminile Consiliului Judeţean Suceava

*

Aflând eu că, astăzi, 27 noiembrie 2015, începând cu ora 12, debutează manifestările patriotice şi culturale dedicate Unirii Bucovinei cu Patria Mamă, am zis că-i musai să mă patriotizez şi să mă culturalizez şi eu, aşa că m-am înfofolit şi am ieşit din casă prin nămeţi (de fapt, prin fleoşcăraie, dar sună mai patriotic-cultural “prin nămeţi”). Cinstind vorbind, vroiam să mă molipsesc de la eminentul nostru cârmaci judeţean de tehnica negocierilor rock, în care, cu întreg bugetul Bucovina Rock Castle pe 2016, poţi aduce la Suceava, pentru două ceasuri, celebrele trupe Skokey-oasa Sandra şi pop BZN-ista Saragossa Band.

*

În centrul Sucevei, firea de gospodar a lui ion lungu se vede, mai ales că nu-i mult de curăţat, magnifica scenă a şi mai magnificului nostru cârmaci ocupând două treimi din sarcofagul lui lungu. Numai că, în drum, am dat peste un mascat, care, ca şi lungu avea numele scris pe piept, numai că eu, tot ca şi lungu, nu ştiu să citesc. Cine-o fi mascatul ăsta? Poate că-l recunoaşteţi domniile voastre:

*

*

În centru, se lucrează, se curăţă fleşcăraia (pardon, nămeţii!) şi se amplasează scena pentru Smokey Sandra şi BîZîN-itul Saragossa Band, care nu-i din Saragossa, unde a căutat-o domnul Cârmaci, ci din Bavaria şi cântă un pop spectaculos, de te apucă pântecăraia.

*

*

Achipui terenul din faţa şi din spatele scenei cu ochii şi iute îmi dau seama că, la spectacole, dacă vin vreo zece suceveni mai trupeşi, aşa ca mine, se ocupă spaţiul destinat publicului şi nu se mai poate bucura poporul de filmele cu distinsul nostru Preşdinte, închinându-se evlavios, cu un sobor de preoţi, la Martirizata Eroic Înaripată din buricul târgului, în vreme ce armata, cu vitejie strămoşească, îi va da onorul.

*

*

În sala Ştefan cel Mare, din Consiliul Judeţean, încă mai există splendidele vitralii, făcute pe vremea lui Franz Ritter Des Loges, iar în preajma lor întâlnesc doi oameni la care ţin: tânărul Ionuţ Dan Adomniţei şi colegul meu, Victor T. Rusu:

*

Ionuţ Dan Adomniţei

Victor T. Rusu

*

Apoi, încep să vină şi patrioţii, şi cremoşii culturii bucovinene, dar rapid îmi dau seama de ce lacune uriaşe am, pentru că nu recunosc nici un patriot, dar nici măcar vreo somitate culturală, dintre cele care aveau să fie onorate de Consiliul Judeţean cu diplome înrămate. În schimb, deosebirea dintre bravii noştri patrioţi şi la fel de bravii oameni de cultură am făcut-o rapid: patrioţilor li se aşezau pe mese cafele, ape minerale şi nu mai ştiu ce, iar oamenilor de cultură, ioc! În fond, patrioţii sunt primii între egali, aleşii noştri, pe când oamenii de cultură nu-s, în ochii patrioţilor, decât un fel de boschetari, dar cu care te poţi, totuşi, fandosi, în anii electorali:

*

Patrioţii bucovineni

Crema Culturii Bucovinene

Patrioţii votează

Crema Culturii Bucovinene

*

Cinstit vorbind, ca de fiecare dată, în ultimii patru ani, de câte ori intru în Palatul Administrativ, ca să mă înţelepţesc (şi am intrat de vreo şase ori, în patru ani), intru bou şi ies vacă. Aşa am păţit şi azi, când, fascinat de cuvântarea Preşedintelui, care promitea o lecţie de istorie, pe care n-a mai ţinut-o sau a ţinut-o sub formă de şedinţă a aleşilor noştri patrioţi, cu fascinaţia am rămas, pentru că, apoi, Preşeditele s-a răspândit prin sală, ca să împartă diplome Cremei Culturii Bucovinene, în vreme de patrioţii aşteptau răbdători şi responsabili, cu cafelele şi apele minerale în faţă, alegerile care vor veni.

*

Patrioţii şi, în fund, Crema Culturii

Preşedintele şi Crema lui Culturală

Patrioţi şi Oameni de Cultură

*

Cu pospaiul meu de cultură îmi amintesc nişte nume, dar văd şi constat că nu încap în areopagul cultural Steiciuc-Brăteanu al Preşedintelui nici Sofia Vicoveanca, dar nici  Dimitrie Savu, Constantin Heror, Angela Furtună, Doina Catargiu, Constantin Mândrişteanu, Ana Constantines, Ion Paranici, Mihai Pânzaru-Pim, Eugen Dimitriu, Costel Burcea, Dumitru Oniga, Petru Oloieru, Niadi Cernica, Mircea Dăneasa, Ioan Manole, Răzvan Mitoceanu, Viorica Moruz, Constantin Severin, Dumitru Rusu, Sorin Ursan-Delaclit, Vasile Anghel Siminiuc, Roman Istrati şi aşa mai departe. De unde se vede că am o memorie învechită, care nu mai corespunde standardelor culturale europene, implementate de Ioan Cătălin Nechifor (m-am uitat prin sală, să văd dacă-l recunosc, dar, în afară de Cezar Straton şi de câţiva ziarişti, n-am mai recunoscut pe nimeni; e drept, personajul central era un bărbat falnic, căruia i se zice Preşedintele, dar nu ştiu din ce cauză sau dacă nu cumva se face mişto de nepricepuţii ca mine).

*

Patrioţii cu cafele şi ape minerale

Crema Culturii Bucovinene

*

O să merg şi la manifestările din zilele următoare, măcar pentru a mă dumiri dacă mascaţii fără nume sunt troieniţi ca să nu vadă mândrele noastre sărbători patriotice şi culturale sau au tras ei, de bunăvoie, zăpezile oblon peste posteriatea lor.

*

Locul de joacă, la târgul Sucevei şi la sat

Loc de joacă în Suceava

Loc de joacă, într-un sat din munţii huţăneşti

*

Costurile unui loc de joacă standard sunt aceleaşi şi în suburbia Prelipcăi, numită Suceava, şi într-un sat de munte, cum e Breaza, dar unde chiar există un primar. Un primar care nu are crâşme, cafenele, oskaruri, versusuri etc., ci o comunitate de condus. Un astfel de loc de joacă e prevăzut cu dale cauciucate, care să protejeze copiii de posibile accidente. La Suceava, se pune prund, ca la Prelipca din copilăria lui ion lungu, iar dalele cauciucate numai bunul Dumnezeu ştie unde ajung. Şi cum procurorii nu au nici un Dumnezeu, n-au de unde afla unde anume au dispărut dalele cauciucate pentru locurile de joacă din mocirloasa Suceavă.

*

Şi pentru copiii, Suceava lui ion lungu e sinistră

Loc de joacă pentru copiii mai mărişori, tot într-un sat

*

Sunt multe la număr satele din judeţul Suceava care au locuri de joacă adevărate, incluzând şi terenuri de sport, cu gazon artificial şi cu tribune pentru spectatori. În sate, locurile de joacă reconstituie o atmosferă, care să stimuleze imaginaţia. În sate, prin locul de joacă, fiecare copil păşeşte într-o poveste. La Suceava lui ion lungu, cel care, conform noului lui slogan electoral, îşi mai doreşte “încă un mandat / pentru asfaltat”, locul de joacă e emblema decăderii, ba chiar a ruinării târgului, e un spaţiu întunecat, cenuşiu, posomorât, premeditat parcă pentru a stăvili şi fereca imaginaţia. Imaginaţia şi speranţa.

*

Posomorâtul loc de joacă sucevean

Acolo unde mai există speranţă: într-un sat în care primarul este primar

*

Nu ar trebui să-mi mai pese. Urmaşii urmaşilor mei, ca şi a multora dintre dumneavoastră, sunt şi vor fi clujeni. Dar e dureros să-i vezi pe copilaşii Sucevei crescând într-un târg atât de jalnic. Târgul lui ion lungu, în care cei care rămân trebuie să se resemneze ca la o coborâre în Infern: Lăsaţi orice Speranţă!

Alte variante de coperte pentru cartea lui Motrici

Varianta a doua, cu o fotografie de Victor T. Rusu

*

Pentru că s-a întâmplat să ajungă un “clocot / stins / în noaptea dansului”, pentru că, de atunci, ca şi lui Gheorghe David, ca şi lui Daniel Tănase, ca şi lui Emil Ursu, ca şi lui PIM, Mircea Motrici îmi lipseşte, încerc tot felul de schiţe de coperte, cuvântul decisiv urmând să-l aibă tehnoredactorul “Muşatinilor”, Alexandru Pînzar (doctor în istorie pe bune!) şi, desigur, Rozalia Motrici. Bine ar fi dacă aş primi opţiuni pentru o copertă sau alta şi din partea cititorilor acestui site.

*

Varianta a treia, mai spre spiritul cărţii şi al fotografiei lui Victor T. Rusu

Zilele Naţionale: prostia, mai păguboasă decât hoţia!

Suceava: Târgul de mirosuri… tradiţionale!

*

Astăzi, mi s-au dumirit multe dintre problemele puse în discuţie ieri (în materialul de sub varianta copertei cărţii lui Mircea Motrici). Astăzi, am aflat, de pildă, că preţurile uriaşe pentru scenă şi pentru trupa rock (dar care nu mai este Smokey, ci BZN, care nu mai este BZN, ci… dacă nu s-o găsi nici o trupă disponibilă, asta e!) se explică, fără şmecherii şi dosire de parai, din partea C. J. Suceava – cum susţinea Dinu Zară – ci cu tradiţionale şi autohtone prostii.

*

E o tradiţie nechiforiană, la Suceava, ca, la începutul anului, să nu ţi se garanteze un buget pentru manifestările mari, în care să te încadrezi. Aşa că şi cu pârdalnicele sărbători naţionale, s-a trezit Nechifor, pe la sfârşit de octombrie, şi a zis democratic, european, precum rromul la mal: Hai să facem! Problema e că Nechifor vrea să se vadă pe ecrane (şi să vadă tot boborul), pe când vor cânta artiştii, cum primeşte dânsul şi dumnealui onoruri militare şi cădelniţări ortodoxe (căci şi ortodoxia se ţine cu şmecheria). Iar ecranele costă de te usucă, aşa că preţul scenei nu-i cu nimic exagerat. C. J. plăteşte luxul de imagine pe care îl pretinde (costurile reale pentru fanteziile tehniciste ale lui Nechifor sunt de minimum 75.000 lei, aşa că 15.000 euro, cât se va plăti pe scenă, înseamnă un preţ bun).

*

Cu trupa Smokey, chestia stă aşa: luaţi pe neaşteptate (altul ar fi fost costul, dacă ar fi fost contractat spectacolul, pentru decembrie, în ianuarie sau cel târziu în februarie), muzicienii au cerut un preţ mare, apoi, când şi-au dat seama că nu pot ajunge, la timp, la un concert deja contractat, au zis pa şi pusi. BZN ar fi venit, dar nu mai au cum face o rezervare la avion. Oricum, şi costul concertului acestei trupe sau al oricărei alteia, care va putea veni, va fi preţ mare, de campanie electorală, pentru că oportunitatea e de partea muzicienilor.

*

Fără nici o îndoială, nimeni de la C. J. Suceava nu fură, dar pagube de circa un miliard se produc, pentru că, în cazul acesta, prostia e mai nocivă decât hoţia. Cu miliardul primăriei lui Lungu nu ştiu ce se va întâmpla, dar există două variante: să nu se ţină Lungu de cuvânt, ca de obicei, sau să-l volatilizeze. Mă mir, pentru că ar avea motive de implicare, din moment ce cântă, potenţată mai dihai decât Ansamblul “Ciprian Porumbescu”, geniul Bucovinei: Mar-ga-re-taaaaa… Cli-paaa! Pa şi pusi.

*0

*

C. J. Suceava e în ceaţă, şliboviţă şi ninsoare; asta e!

Mircea Motrici: Libertatea visului

Schiţa copertei antologiei lirice de autor Mircea Motrici

*

Lucrată de doamna Rozalia Motrici, antologia lirică de autor “Libertatea visului” readuce în atenţia zilei sufletul incredibil de luminos şi de proaspăt al celui care a fost şi a rămas Mircea Motrici. Pe lângă cele trei volume de versuri, publicate, de-a lungul timpului, soţia publicistului a pus, în postfaţă, şi cronicile cărţilor de poezie ale lui Mircea Motrici.

*

Publicată de Centrul Cultural “Bucovina”, cartea a intrat sub tipar, la “Muşatinii”, urmând să fie lansată în 21 decembrie 2015, de Ziua cea mai scurtă – Ziua Memoriei.