Datina, Biblia Românilor – ediţie nouă, adăugită

*

Pentru că, de o vreme, mi se tot cer exemplare ale cărţii Datina, Biblia Românilor, pe care am publicat-o în urmă cu vreun deceniu şi pentru că, între timp, am aflat, din sursele documentare străvechi, o puzderie de alte informaţii, care îmi întăresc susţinerile de odinioară, am decis ca, imediat după lansarea de cărţi din 7 ianuarie 2015, să încep rescrierea cărţii Datina, Biblia Românilor, reorganizând şi materialul.

*

Până în toamna anului 2015, voi izbuti, desigur, să recriu şi să tipăresc a doua ediţie a accestei cărţi, extinzând, de la spaţiul sacru bucovinean, la cel naţional, şi metoda de abordare. Prin urmare, cei care o doresc, sunt rugaţi să-mi comunice din vreme, ca să-i pot lua în evidenţă şi să le trimit cartea înaintea lansării oficiale a noii ediţii, una revizuită şi adăugită.

*

Precizez că, şi în varianta ediţiei întâi, cartea încerca recuperarea de istorie şi de spiritualitate strămoşească din reperele Datinii, care este, precum Biblia pentru evrei, istoria neamului nostru.

La Suceava, de Anul Nou vine Anul Vechi

Renul: Dragi suceveni, nu va lasaţi pacaliţi! Aista şi cân’ dă, ie!

*

Mândrul oraş al Sucevei, încărcat de atâta istorie, încât şi-a arunctat statuia ctitorului la gunoi, se pregăteşte de întâmpinarea Anul Vechi, de Anul Nou. Aceleaşi poleieli bazaristice, amplasate taman ca în anul trecut, acelaşi Ion Lungu, plesnind de bunăstare şi de colinde aburcate bucal (“colinzi”, zice Lungu în clasicu-i analfabetism), aceleaşi fânare de evazionat fiscal şi sanipidistic (sic), başca duhneală de folcloroase de numai, numai!

*

Orăşelul celor daţi în mintea copiilor, decând îl tot pradă

*

“Centru civic”, adică monstruozitatea mulsă zdravăn de edili, vreme de câţiva ani, arată trist, descurajant, ca un fel de buimacă păşire în trecut. Butaforii prost făcute, şi acelea puţine la număr, procurate de prin bazarele turceşti. Pere mălăieţe, pe post de lampioane, omăt, lunecuş periculos (aveţi grijă: la urgenţe, medicii nu pot fi treziţi pe timp de noapte, că le sare muştarul!), mizerie. Incultură, cinism, şmecherism de ţărănoi care, peste noapte, se crede atât de deştept, încât pe toţi ne ia de proşti. Şi poate că are dreptate, din moment ce îl tot îndurăm, cu găluştele lui soioase, de atât amar de vreme!

*

Noul ctitor al Sucevei: omul de zăpadă

*

Suceava nu are nimic exponenţial pentru Bucovina. Suceava nu e o pecete, ci un petec jegos, cusut prost pe veşmântul imaculat al celui mai minunat ţinut din lume.

*

Primarul Lungu: Esti c-îmi stă ghini ca virgulî ctitor a Sucevii?

*

Ar trebui să nu-mi pese. Când au realizat ce tot alegem noi, copiii mei, ca şi ai dumneavoastră, au plecat cât mai departe şi nu mai vor să se întoarcă nici picuraţi cu lumânarea. Încet, încet, Suceava se transformă într-un azil de bătrâni, într-o ofensă adusă Bucovinei.

*

Marca ortodoxiei bucovinene?

*

În ţara asta, ocolind, în mod inexplicabil, Suceava, a început vânătoarea de corupţi, deşi corupţia nu este cel mai mare rău al societăţii contemporane. Mult mai nocivă decât corupţia este prostia. Dovadă: Suceava, care, de Anul Nou, va întâmpina… Anul Vechi!

Noaptea Naţională a Bucovinei cu Ţara

Splendidul Palat al lui Franz Ritter Des Loges

*

După ce am participat la sărbătoarea vie a Zilei Bucovinei, adică la o lansare de carte (vorba Elenei Greculesi: “Un popor trebuie să-şi merite locul pe care stă prin memorie şi prin cultură”), am ieşit în Noaptea Naţională a Bucovinei cu Ţara, beznă colorat împestriţată într-un fel de prostire a contemporanilor cu cioburi de sticlă colorată.

*

Suceava, Noaptea Naţională 2014

*

Frumos! S-au strâns tembeleviziunile locale, de nu aveam pe unde trece, semn că, undeva, pe aproape, veghează întâiul patriot al judeţului, domnul Ioan Cătălin Nechifor. Nu de pomană mă cheamă Ion (Io-Anu înseamnă, în armaică, ştiutorul de cer), nu m-am înşelat asupra semnelor tembelevizante, pentru că imediat l-am zărit, mai în beznă, pe bravul patriot, fumând harnic şi preocupat. Noapte, noapte, dar umbra Sârghe i se zărea alături şi mai întunecată. L-am salutat (pe Nechifor, nu şi umbra), dar am priceput repede că am picat la un moment nepotrivit: pe zidurile palatului construit de Franz Ritter Des Loges se scurgeau, zoioase, nişte lumini, pe care patriotul le fotografia zorit. Am rămas atât de marcat sufleteşte şi de intimidat-emoţionat în faţa acestei statuare manifestări de dragoste de ţară, încât brusc şi instantaneu m-a înşfăcat talentul poeticesc de poalele anteriului şi m-am pus pe declamat cu voce tare:

*

Divină Bucovină,

Nechifor ţi se-nchină,

iar Lungu şi mai şi

cinstindu-ţi sfânta zi!

*

Suceava patriotică

*

Gafasem de şi-a dat seama chiar şi Nechifor, privindu-mă cu reproş. Spusesem “sfânta zi”, când până şi Nechifor vedea că e “sfânta-i noapte”, aşa că am salutat ceremonios şi m-am îndepărtat, scrâşnind: Dracu’ m-a pus să-l salut!

*

Sfânta Noapte Naţională a Bucovinei

*

Noaptea, Suceava nu arată rău. Nici bine, dar nici atât de rău ca pe lumină. Numai că, în viziunea ştabilor judeţeni şi muncipipali, Suceava ţine doar de la crâşma lui lungu şi până hăt, la crâşma lui lungu. În rest, urât, chiar şi noaptea.

*

Prin noaptea Sucevei

*

În 1870, la Viena, în faţa unor probe asemănătoare de patriotism, Eminescu exclama: “Dar, domnilor, aşa român mi-e ruşine să fiu!”. Şi cât de dureros se răsucesc în mine, mai ales în Noaptea Naţională a Bucovinei cu Ţara, spusele Poetului!

Carmen Marcean şi cuvintele din clepsidră

Omul şi cartea

*

Din respect egal faţă de om (Carmen Antoaneta Marcean) şi faţă de carte (“Cuvinte din clepsidră”, Editura PIM 2014), m-am înfăţoşat astăzi, joi, 28 noiembrie, împreună cu poetul de poet Roman Istrati, în Sala “Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei “I. G. Sbiera”. Acolo, public demn de cuviincioasă închinare, în frunte cu doamnele Rodica Alexandru, Maria Elena Cuşnir, Ileana Paranici, Gabriela Teişanu, Dana Beale şi aşa mai departe, dar şi cu domnii Ion Paranici, Ioan Ieţcu, Constantin Horbovanu, Emilian Marcu, Gabriel Cărăbuş, Georgel Mihalciuc, Adrian Tabarcea şi aşa mai departe.

*

Parte din publicul care merită închinăciuni

*

Reprezentanta Asociaţiei “Universul Prieteniei” din Iaşi, doamna Rodica Rodean ne-a invitat, pe mine şi pe Roman Istrati, în prezidiu, chestie pe care amândoi şi la unison am refuzat-o categorici, nefiind noi vrednici de o astfel de onoare (nişte pârliţi, care îşi poartă flendurile râzând, în loc să îşi tragă singuri palme). Iar manifestarea a început, deschisă de directorul Bibliotecii, doctorul în istorie Gabriel Cărăbuş, moderată, apoi, fain şi antrenant, de doamna Rodica Rodean, de la Iaşi, care, cu asociaţia pe care o conduce, face un lucru extraordinar: încearcă să combată enclavizarea culturii.

*

Gabriel Cărăbuş, deschizând manifestarea

*

Componenţii prezidiului au vorbit frumos, antrenant, probând şi erudiţie, ba chiar şi patriotism netrucat (în fond, ce altceva este cultura). Scriitorul Emilian Marcu, de la Iaşi, pe care îl admir şi pentru miile şi miile de pagini scrise, dar scrise cu har de netăgăduit, a dat curs unei optici culturale (după manifestare, aveam să-l întreb dacă are familie; are, dar îl acceptă “zidit” în faţa maşinii de scris).

*

Emilian Marcu, ascultând la ce spuneau alţii

*

Domnul doctor Ioan Ieţcu, profitând de prilej, a ţinut un adevărat curs despre poezia lui Ovidius, căreia i-a contrapus (deloc inspirat) poezia poetesei Carmen Antoaneta Marcian, autoare bună, care debordează de spirit, dar hăt-hăt, precum noi mai toţi, de legendarul exilat la malul mării noastre.

*

Ioan Ieţcu, conferenţiind despre opera lui Ovidius

*

Despre ce-am spus eu, în afară de faptul că autoarea “Cuvintelor din clepsidră” este un poet adevărat, n-am să vă povestesc, că doar n-am înnebunit într-atât, încât să mă autodenunţ. Eu doar am făcut poze, că tare-mi place să fiu pozar, deşi nu prea pricep ce vrea aparatul de la mine, iar el, prin reciprocă, nu se dumireşte ce vreau eu de la el.

*

Poetesa-actriţă care a citit din cartea lansată

*

Ion Paranici, Rodica Alexandru, Ileana Paranici şi Elena Maria Cuşnir

*

Gabriel Cărăbuş

*

Adrian Tabarcea

*

Roman Istrati

*

Roman Istrati… Cred că el şi eu, dar şi eu şi el, ar trebui să ne reprofilăm. Am scoate bani frumoşi, dacă am ţine cuvântări într-un club cu intrarea plătită, vorbind despre patrioţi şi despre culţi. Ar veni lumea să râdă – că doar râsul ne-a mai rămas, în curând urmând să ne rămână numai plânsul – şi bine am mai trăi noi din râsul tuturor, cu excepţia patrioţilor şi culţilor despre care am face vorbire. Roman Istrati a intrat în scenă cu un personaj, care, cică, n-ar prea şti pe ce lume trăieşte.

*

Roman Istrati, la intrarea în scenă

*

Apoi a rugat să i se dea un pupitru, pentru că nu a vorbit niciodată ca un tovarăş sau domn şi că visul lui de-o viaţă ăsta ar fi, să vorbească de la pupitru. I l-am adus eu, împreună cu Gabi Cărăbuş.

*

Roman Istrati, cu o spumoasă filipică, la pupitru

*

Ce, Ştefan Iordache! Ce, George Dinică! Să-l fi auzit dumneavoastră pe Roman Istrati, apoi pe Carmen Marcean, cu o fabulă perfect integrată momenului!

*

Carmen Antoaneta Marcean

*

În fabulă, e vorba despre doi beţivi, un bou şi un leu, care beau şi beau, înspăimântând chiar şi luna de pe cer. Şi vine vaca să-şi ia boul acasă, dar boul, amintindu-i de ce i s-a întâmplat conjugalei ieri, o expediază acasă. Şi vine şi leoaica, iar leul se pierde cu firea şi e gata s-o zbughească spre domiciliu, dar boul îşi râde de frica lui, în faţa nevestei. El, leul, care se pretinde regele şi spaima tuturor vietăţilor de pe pământ, să tremure în faţa nevestei! Iar leul se scuză cam aşa: O, dacă aş avea nevastă o vacă, nu mi-ar păsa; dar a mea e… leoaică!

*

Splendidă fabulă! O am, dar o s-o reproduc abia după ce autoarea şi-o va publica singură pe pagina ei de Facebook.

*

Apoi a cântat şi ne-a încântat colega mea, Gabriela Teişanu, prozatoare înnăscută, proaspăt debutată în “Revista Bucovinei”. La ultimul cântec, “Cântă cucu-n Bucovina”, piesă scrisă de bibliotecarul Universităţii din Cernăuţi, Constantin Mandicevschi, în 1903, la rugămintea lui Spiru Haret şi a lui Nicolae Iorga, Gabrielei i s-a alăturat Georgel Mihalciuc, inimos actor al teatrului de odinioară al Sucevei.

*

Gabriela Teişanu, cu o Doină

*

Gabriela Teişanu, cu un cântec acompaniat de orchestră

*

Cântă cucu-n Bucovina, cu Gabriela Teişanu şi Georgel Mihalciuc

*

Dinamică, sclipitoare prin replici, inclusiv prin cele ale autoarei Carmen Antoaneta Marcean (Nelu, mereu în plan secund, filma de-l apucau brâncile), lansarea cărţii “Cuvinte din clepsidră” a fost una dintre cele mai frumoase dintre cele la care am participat. Mulţumim, Carmen, mulţumim, dragi ieşeni!

*