Carmen Marcean şi cuvintele din clepsidră
Omul şi cartea
*
Din respect egal faţă de om (Carmen Antoaneta Marcean) şi faţă de carte (“Cuvinte din clepsidră”, Editura PIM 2014), m-am înfăţoşat astăzi, joi, 28 noiembrie, împreună cu poetul de poet Roman Istrati, în Sala “Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei “I. G. Sbiera”. Acolo, public demn de cuviincioasă închinare, în frunte cu doamnele Rodica Alexandru, Maria Elena Cuşnir, Ileana Paranici, Gabriela Teişanu, Dana Beale şi aşa mai departe, dar şi cu domnii Ion Paranici, Ioan Ieţcu, Constantin Horbovanu, Emilian Marcu, Gabriel Cărăbuş, Georgel Mihalciuc, Adrian Tabarcea şi aşa mai departe.
*
Parte din publicul care merită închinăciuni
*
Reprezentanta Asociaţiei “Universul Prieteniei” din Iaşi, doamna Rodica Rodean ne-a invitat, pe mine şi pe Roman Istrati, în prezidiu, chestie pe care amândoi şi la unison am refuzat-o categorici, nefiind noi vrednici de o astfel de onoare (nişte pârliţi, care îşi poartă flendurile râzând, în loc să îşi tragă singuri palme). Iar manifestarea a început, deschisă de directorul Bibliotecii, doctorul în istorie Gabriel Cărăbuş, moderată, apoi, fain şi antrenant, de doamna Rodica Rodean, de la Iaşi, care, cu asociaţia pe care o conduce, face un lucru extraordinar: încearcă să combată enclavizarea culturii.
*
Gabriel Cărăbuş, deschizând manifestarea
*
Componenţii prezidiului au vorbit frumos, antrenant, probând şi erudiţie, ba chiar şi patriotism netrucat (în fond, ce altceva este cultura). Scriitorul Emilian Marcu, de la Iaşi, pe care îl admir şi pentru miile şi miile de pagini scrise, dar scrise cu har de netăgăduit, a dat curs unei optici culturale (după manifestare, aveam să-l întreb dacă are familie; are, dar îl acceptă “zidit” în faţa maşinii de scris).
*
Emilian Marcu, ascultând la ce spuneau alţii
*
Domnul doctor Ioan Ieţcu, profitând de prilej, a ţinut un adevărat curs despre poezia lui Ovidius, căreia i-a contrapus (deloc inspirat) poezia poetesei Carmen Antoaneta Marcian, autoare bună, care debordează de spirit, dar hăt-hăt, precum noi mai toţi, de legendarul exilat la malul mării noastre.
*
Ioan Ieţcu, conferenţiind despre opera lui Ovidius
*
Despre ce-am spus eu, în afară de faptul că autoarea “Cuvintelor din clepsidră” este un poet adevărat, n-am să vă povestesc, că doar n-am înnebunit într-atât, încât să mă autodenunţ. Eu doar am făcut poze, că tare-mi place să fiu pozar, deşi nu prea pricep ce vrea aparatul de la mine, iar el, prin reciprocă, nu se dumireşte ce vreau eu de la el.
*
Poetesa-actriţă care a citit din cartea lansată
*
Ion Paranici, Rodica Alexandru, Ileana Paranici şi Elena Maria Cuşnir
*
Gabriel Cărăbuş
*
Adrian Tabarcea
*
Roman Istrati
*
Roman Istrati… Cred că el şi eu, dar şi eu şi el, ar trebui să ne reprofilăm. Am scoate bani frumoşi, dacă am ţine cuvântări într-un club cu intrarea plătită, vorbind despre patrioţi şi despre culţi. Ar veni lumea să râdă – că doar râsul ne-a mai rămas, în curând urmând să ne rămână numai plânsul – şi bine am mai trăi noi din râsul tuturor, cu excepţia patrioţilor şi culţilor despre care am face vorbire. Roman Istrati a intrat în scenă cu un personaj, care, cică, n-ar prea şti pe ce lume trăieşte.
*
Roman Istrati, la intrarea în scenă
*
Apoi a rugat să i se dea un pupitru, pentru că nu a vorbit niciodată ca un tovarăş sau domn şi că visul lui de-o viaţă ăsta ar fi, să vorbească de la pupitru. I l-am adus eu, împreună cu Gabi Cărăbuş.
*
Roman Istrati, cu o spumoasă filipică, la pupitru
*
Ce, Ştefan Iordache! Ce, George Dinică! Să-l fi auzit dumneavoastră pe Roman Istrati, apoi pe Carmen Marcean, cu o fabulă perfect integrată momenului!
*
Carmen Antoaneta Marcean
*
În fabulă, e vorba despre doi beţivi, un bou şi un leu, care beau şi beau, înspăimântând chiar şi luna de pe cer. Şi vine vaca să-şi ia boul acasă, dar boul, amintindu-i de ce i s-a întâmplat conjugalei ieri, o expediază acasă. Şi vine şi leoaica, iar leul se pierde cu firea şi e gata s-o zbughească spre domiciliu, dar boul îşi râde de frica lui, în faţa nevestei. El, leul, care se pretinde regele şi spaima tuturor vietăţilor de pe pământ, să tremure în faţa nevestei! Iar leul se scuză cam aşa: O, dacă aş avea nevastă o vacă, nu mi-ar păsa; dar a mea e… leoaică!
*
Splendidă fabulă! O am, dar o s-o reproduc abia după ce autoarea şi-o va publica singură pe pagina ei de Facebook.
*
Apoi a cântat şi ne-a încântat colega mea, Gabriela Teişanu, prozatoare înnăscută, proaspăt debutată în “Revista Bucovinei”. La ultimul cântec, “Cântă cucu-n Bucovina”, piesă scrisă de bibliotecarul Universităţii din Cernăuţi, Constantin Mandicevschi, în 1903, la rugămintea lui Spiru Haret şi a lui Nicolae Iorga, Gabrielei i s-a alăturat Georgel Mihalciuc, inimos actor al teatrului de odinioară al Sucevei.
*
Gabriela Teişanu, cu o Doină
*
Gabriela Teişanu, cu un cântec acompaniat de orchestră
*
Cântă cucu-n Bucovina, cu Gabriela Teişanu şi Georgel Mihalciuc
*
Dinamică, sclipitoare prin replici, inclusiv prin cele ale autoarei Carmen Antoaneta Marcean (Nelu, mereu în plan secund, filma de-l apucau brâncile), lansarea cărţii “Cuvinte din clepsidră” a fost una dintre cele mai frumoase dintre cele la care am participat. Mulţumim, Carmen, mulţumim, dragi ieşeni!
*
