Spiritul lui Des Loges, în Palatul Administrativ

Ctitorul Palatului Administrativ din Suceava

*

Cetăţeanul din imaginea de mai sus (operă a sculptorului Cezar Popescu) îmi este vechi prieten, şi asta nu doar pentru că eu l-am pus, la loc de cinste, în Palatul pe care el l-a construit (dacă nu mă susţinea Ştefan Alexandru Băişanu, când era prefect, nu cred că-l puteam amplasa), ci şi pentru faptul că îl cunosc bine (doar am scris singura lucrare monografică despre rolul său în modernizarea Sucevei – dacă ştia că o să vină, cândva, primar al Sucevei Lungu, cu siguranţă s-ar fi lăsat păgubaş). Şi nu mică mi-a fost mirarea să descopăr, în holul mare al Palatului Administrativ, ceva din spiritul lui Franz Ritter Des Loges, adică o ornamentaţie sărbătorească de iarnă dincolo de care se ghiceşte lesne “mâna” (mintea!) unui ambientalist (mai curând a unui arhitect). Mi-a plăcut atât de mult opţiunea aceasta profesionistă, încât o salut cu câteva imagini, realizate din unghiuri diferite:

*

*

*

*

*

Cinism bucovineano-moldoveano-româno-european

Bucovina Înaripată

*

Pentru că osteneau şi le era frig să urce până la cimitirele eroilor din deal (întotdeauna nimereau la cel al eroilor sovietici şi nici măcar “o foarte singură dată”, cum zicea Nichita, la cel al eroilor bucovineni), cârmacii muncipali au făcut, uitând să mai şi plătească sculptorul, un monument în buricul târgului, unde populaţia electorală îi şi poate vedea, când aduc ofrande patriotice. Aşa că, pentru că politrucii-s şi mulţi, s-au adunat coroanele cu tricolor de numai-numai. Chestia asta eu am inventat-o, în 1998, când am băgat de seamă că stroieştenii îi tot fură Tricolorul lui Ion Grămadă, dar nu şi coroana. Drept urmare, am pus să se facă o coroană tricoloră şi, cum nu i-o fură nimeni, Eroul Bucovinei are, veşnic, lângă el, stindardul pentru care şi-a dat viaţa. Gheorghe Flutur, care trecea aproape zilnic pe lângă bustul lui Grămadă, a adoptat coroana tricoloră, care a prins să se răspâbndească rapid în cele patru zări. Nu-i rău. Şi nici abundenţa aceasta de patriotism evlavios nu mă deranjează. Dar văd, pe soclu, între două coroane, o manifestare de cinism bucovineano-moldoveano-româno-european de văd negru în faţa ochilor:

*

Cinism bucovineano-moldoveano-româno-european

*

Fără comentarii. Doar cu pumnii strânşi în buzunare şi scrâşnind din dinţi.

Turnul Babel sau Turnul lui Bel

Turnul Babel, în The Sacred Books and Early Literature of the Est, Austin, 1915

*

„Când Anu, Bel şi Ea, Marii Zei, prin sfatul lor, au fixat limitele Cerului şi al pământului, şi în mâinile zeilor mari au fost încredinţate crearea zilei şi reînnoirea Lunii, şi omenirea a privit zeul Soare în poarta răsăritului” (The Sacred Books, Crearea Soarelui şi a Lunii, p. 70).

*

Anu este Cerul, iar Bel, cunoscut în istoria spirituală a omenirii drept Babel, datorită “Bibliei”, este Pâmântul. Ea este văzduhul.

*

Extrem de interesantă, pentru că are corespondent în literatura populară românească, dar şi în cea ucraineană, este mitul coborârii zeiţei Ishtar (Eftepir, la daci, sau Lucia, la romani, Crăiasa Zăpezii, la români, primăvara Maia, la ucraineni) în adâncuri:

*

„Zeita Ishtar, ca marele zeiţă-mamă, este zeiţa vegetaţiei şi a fertilităţii printre oameni şi animale. Se spune că ea petrece jumătate de an pe pământ, când natura este în floare şi animalele nasc puii, în timp ce în jumătatea de an rămasă, când natura pare moartă, ea este închisă în lumea inferioară, cunoscută sub numele de Aralu. Mitul coborârii ei în Aralu simbolizează trecerea de la vară la iarnă, în timp ce eliberarea ei sugerează trecerea de la iarnă la vară. Povestea pare să aibă ca sugestie principală posibilitatea reînvierii morţilor; se poate să fi fost compus în legătură cu un ritual în cinstea zeului sumerian vechi Tammuz sau Dumu-Zi-Apsu, „copilul spiritului (sau viaţa) din Deep”, „zeul-soare al primăverii, a cărui plecare a fost jelită şi a cărui întoarcere a fost salutată cu ceremonii adecvate. În alte povestiri, Tammuz este prezentat ca iubit al zeiţei Ishtar, ucis de zeiţă, din cauza respingerii lui de dragostea ei” ((The Sacred Books, Coborârea zeiţei Ishtar în lumea adâncurilor, notă de subsol, p. 235).

În 7 ianuarie 2015, muzica şi poezia drăguşanilor

Afişul despovărărilor din 7 ianuarie 2015

*

În 7 ianuarie 2015, ne vom face de cap: vom scoate la iveală şi vom dărui, tuturor celor interesaţi, nopţile noastre de nesomn din parcursul anului 2014. Şi prietenii, şi prefăcuţii, dar şi neprietenii sunt aşteptaţi, cu dezarmantă cumsecădenie din partea amândurora, la PADRINO LOUNGE, în holul mare al Casei de Cultură din Suceava.

*

Fără îndoială, vor putea cânta, sub “bagheta” de moderator a lui Mihai Pânzaru-PIM, şi toţi cei care vor dori să o facă. Ba chiar şi discursurile intenţionăm să le acceptăm cu plăcere, dar cu o limitare în timp la 3 minute/persoană.

*

În rest, e bine. Până atunci, vă urăm SĂRBĂTORI FERICITE!

*

andi drăguşanul

ion drăguşanul

Mântuirea sucevei lui lungu prin… mântuială

ion lungu: Găluştili îs di pomanî, pânî în decembri, cân’ îmi scot pârleala porculu’…

*

În vreme ce patria şi poporul se pregătesc de sărbătorile de iarnă, bravul edil al sucevei, domnul ţăran ion lungu, munceşte investiţionar de îi sar capacele. Mai ales cele de pe strada Mărăşeşti şi de pe ramificaţiile pietonale din zonă. Pietonale e un fel de a spune, pentru că aleile şi străduţele respective se numără printre cele mai dificile şi mai periculoase trasee cu obstacole din lume, durate anume de edilul rural lungu pentru ca sucevenii lui dragi (precum mioarele lupului) să se antreneze zilnic întru sporirea capacităţii de efort, ceea ce sănătate curată înseamnă. În fond, când ai un spital sfânt, în care, pe timpul nopţii, serviciul de urgenţă nu funcţionează, ca să nu fie trezit medicul de serviciu, condiţia fizică a pietonului e decisivă. Fotografia de mai sus aparţine cotidianului “Monitorul de Suceava“.

*

Lăcomosul lungu sapă în draci, fără să bage de seamă că îşi sapă singur groapa. De luni de zile, sapă pe Mărăşeşti, apoi astupă, bătătoreşte vag noroiul cu tălpoaiele cizmelor de cauciuc, apoi o ia de la capăt: sapă, sapă, sapă – săpa-i-ar zbenga ieşirea din viaţa publică! Nu contează că sucevenii sperau ca, la sfârşit de săptămână, să facă, în locuinţele lor, curăţenia generală (eu, ştiind năravurile lui lungu, am făcut-o din vreme) . Edilul lungu le taie apa, contribuind decisiv la creşterea vânzărilor de apă la fel de plată ca şi minţişoarele lui; lungu sapă, sapă unde a mai săpat şi unde, când va termina, va săpa iar, în curând. Pentru că aşa-i la noi: îţi găseşti de lucru de mântuială, toci banii – ca să nu ţi-i ia bugetul de stat, şi toată boierimea lui lungu o duce bine, ba chiar duhneşte de bunăstare şi de opulenţă.

*

Străduţa pe care locuieşte consilierul judeţean Mihai Grozavu

*

Detaliu de pe străduţa lui Grozavu

*

Pe străduţa pe care locuieşte consilierul judeţean Mihai Grozavu se lucrează, cu acoperiri şi cu săpături de lucrări, de trei luni. În urmă cu trei zile, nişte muncitori îndesau cu tălpile cauciucate ale cizmelor pământul noroios, apoi au venit alţii, care au început să sape. Şi în capătul aleii, la intersecţia cu strada Mărăşeşti, se lucrează.

*

Săpături pe strada Mărăşeşti

*

Detaliu cu săpători

*

Practic, “La Fierărie” se află între şantirele arheologice ale lui lungu, într-o noroială mai dihai decât mlaştinile târguşorului Okurov, din povestirea lui Saltâkov-Şcedrin. În partea de sus, s-a săpat ieri. Astăzi, nu mai sapă nimeni, deşi câţiva ştabi privesc filosoficos de pe cealaltă parte a şleaului care, până la abandonarea Prelipcăi de către ion lungu, era una dintre cele mai frumoase străzi ale oraşului. Pietonii, deposedaţi şi de craterele lunare ale spaţiului pietonal (a rămas fratele fără dale, dom’ ţăran primar?), ba escaladează peste mormanele de noroi, ba se aventurează pe fostul carosabil, în care maşinile se hârbuiesc la minut. Că-aşa-i în târgul lui cremene lungu.

*

Aventură pietonală pe Mărăşeşti

*

Săpătura de la intersecţia cu strada Oituz

*

Detaliu cu săpătura abandonată şi cu filosoficoşii şefi

*

Şefii săpătorilor lui lungu

*

Sunt convins că există şi alte “puncte de lucru”, răspândite prin întregul târg, pentru că lungu şi ai lui nu puteau rata tunul cel mare: mântuirea sucevei prin lucrări de mântuială. Numai că banii de care îşi bate joc lungu sunt cei plătiţi de noi, prin impozite directe şi indirecte. Şi, tot aşa, oraşul acesta, în care lungu îşi face de cap, al nostru ar cam fi. Măcar din punctul de vedere al patriotismului local.

*

Sunt prea mulţi la număr anii îmbuibării lui ion lungu pe seama noastră, a “cetăţenilor”, semn că, la suceava, şi DNA face parte din marea familie lungu. Ca să nu mai vorbesc de răbdarea locuitorilor, care au trecut cu îngăduinţă şi peste insulta umilirii cu găluşte, dar şi peste cea a calvarului urâţirii, cu premeditare, a oraşului în care locuim, ca să nu-mi reamintesc o spunere a lui Bolintineanu, care, cu siguranţă, la sucevenii de astăzi se referea anticipativ:

*

Cei pe poartă jugul şi-a trăi mai vor

merită să-l poarte, spre… onoarea lor!