Scrisoare deschisă: Domnului Preşedinte I. C. Nechifor

*

Domnule Preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava, Ioan Cătălin Nechifor,

*

Aflând eu că bucovinenii şi oamenii de cultură se vor întâlni, astăzi, 22 iulie 2015, ora 16, în Sala “Elena Greculesi”, pentru a dezbate proiectul “Suceava, capitală culturală europeană”, m-am înfăţoşat la faţa locului, ca să-i văd şi pe bucovineni, şi pe oamenii  de cultură, ca un biet ţăran neştiutor ce mă aflu. Gândeam că poate m-oi dumiri şi prin ce-i Suceava capitala Prelipcăi sau viceversa – dar nu m-am dumirit, şi prin ce-i Prelipca culturală – şi tot nu m-am dumirit.

*

La un moment dat, un prieten de odinioară, pe nume Sandu Băişanu, m-a rugat să spun ce cred eu despre şansele proiectului. Bineînţeles că şansele sunt mari, deşi Suceava nu merită un astfel de proiect, care oricum nu se va depune, pentru că se vor împotrivi iudele consilieristice municipale. În ce mă priveşte, eu cred că nici un proiect cultural autentic nu are vreo şansă, nici măcar locco, câtă vreme cultura judeţeană este diriguită şi de ţărănoi care scriu pe bloguri “ieşti“, dar pentru huzurul cărora se falsifică şi concursuri de angajare pe posturi.

*

Dezbaterile au fost interesante, Dorin Liviu Clement, Doina Cernica, Roman Istrati, Nicolae Cîrlan, Mihai Pânzaru-PIM, Lucica Puşcaşu şi mulţi alţi creatori, dar care n-ajung directori în cultură nici dacă i-am pune pe cruce, exprimând puncte de vedere şi pertinente, şi interesante, şi bune de pus în practică. Dar pe când ascultam eu fascinat frumoasele discursuri (mă mai culturalizez şi eu, deh!, că tocmai vorbea Emil Havriliuc), numai ce-am simţit o mână apăsându-mi scuturat umărul drept, din spate, iar o voce rurală gâjâitâ mi-a gângăvit în ceafă: “Pi cini faci tu, uăi, ţărănoi?”. Întorcând capul, am dat nas în nas cu ăla, analfabetul pe care l-aţi pus director pe viaţă la Şcoala de…  Arte (!!!)… “Ion Irimescu” (???) , deşi scrie “ieşti” în loc de eşti (pariez că nu e în stare să scrie corect o propoziţie, nu o frază, după dictare!), şi m-am simţit indignat: ca trântor culturnic uns director, trebuie să-l suport, că doar dumneavoastră l-aţi uns; dar să-i permit ăstuia să-mi zică “uăi” (adică “băi”, dar se scrie, în şcoala de arte, fonetic, şi numai în biroul de cârmaci) şi să mă zgâlţâie de umăr nu sunt obligat să o fac. Aşa că am părăsit revoltat sala dezbaterilor, lăsându-l pe Sandu Băişanu cu Suceava culturală pe care tocmai v-o şuteşte, pentru că şi el o merită:

*

Directorul”ieşti” al Şcolii de Arte “Ion Irimescu”

*

Simate domnule Preşedinte Ioan Cătălin Nechifor,

*

astăzi m-aţi jignit grav, lăsându-vă potaia slobodă să se dea la nădragii mei. Ar fi bine să o trimiteţi la ţară, domnule Preşedinte, pentru că spaţiul cultural judeţean merită, dacă nu respect, măcar o minimă igienizare.

*

Aş regreta mult, domnule Preşedinte, dacă v-aş purta pică pentru că mi-aţi ignorat rugămintea de a vă ţine potaia la locul ei. Nu de alta, dar să nu turbez, pentru că muşc al dracului de rău!

*

Cu consideraţie,

Ion Drăguşanul

Dar dacă Băişanu are dreptate?

Ştefan Băişanu

*

Mulţi am râs – şi bine am făcut, doar suntem români! – când amestecul acela de politician  mult prea entuziast şi de poet care îşi tot refuză statutul, numit Ştefan Alexandru Băişanu, a încercat să ne convingă că Suceava merită statutul de capitală culturală europeană, pentru că e clar, Suceava, începând cu lungu, acest penibil dispreţuitor de cultură, şi terminând cu cei mai mulţi dintre târgăii ei, nu-l merită.

*

Suceava nu merită statutul de capitală culturală europeană, dar asta nu înseamnă că nu l-ar putea dobândi, în condiţiile în care, prin regulamentele europene, şansa se oferă oraşelor care nu au mai nimic, dar care îşi doresc să dobândească, dacă nu cultură, măcar un cadru cultural-turistic, altul decât fudula bundiţă de dihor şi zi-i, vasile, zi-i! (bombă nucleară se face inimioara lui ion lungu, când îi răsună în creieraş o astfel de melopee filosofică tipic moldovenească!).

*

Când vorbesc despre şanse, iau în calcul sugestiile prietenilor mei. Victor Rusu, de pildă, ne cerea să încercăm să gândim o strategie, prin care Bucovina să dobândească statutul de euroregiune tradiţională protejată (ceea ce ar însemna un argument şi pentru sugestia lui Băişanu), la noi supravieţuind, datorită unei superficialităţi spirituale lenevoase, şi toată simbolistica europeană străveche, şi toate ritualurile totemice ale datului european (disimulate, în obiceiuri şi datini), şi ritmicităţi străvechi (au dovedit-o “Zicălaşii”). În planul culturii moderne, avem deja o infrastructură solidă, chiar dacă ţin încă “Naţiunea Creatorilor” şi “Bucovina Rock Castle” la foc mocnit, chiar dacă nu am pus umărul, încă, la definitivarea visului lui Stelică Nistor de a oferi acestui spaţiu un festival european de teatru novator.

*

Cei care susţin că în judeţul Suceava nu există cultură nu-s mai ceapă degerată decât primarul lungu, pe care îl şi merită pe deplin. Din nefericire, nu există o strategie culturală pragmatică, care să transforme produsul cultural într-un produs turistic. Totul e o făcătură, un “aruncat cu furca”, o epuizantă chermeză electorală, în care micul şi berea fac legea.

*

Sunt, în judeţul Suceava, multe, multe minţi creative, capabile de fapte mari, dar peste care se tot trage oblonul asurzitor al manelismului politruc, de tip “zilele” oraşului sau ale comunei, de tip festivălos pe la Sadova, Bilca, Horodnic, Dumbrăveni, Stupca etc., fără să rămână ceva în urmă, fără să folosească decât traficanţilor de naivitate populară, numiţi politicieni. Fără îndoială, şi Băişanu este un politician (dar dacă are, totuşi, dreptate în sugestie?), pe care-l doare de cultură în blugii de firmă, peste care a revărsat patriotic un fals de “cămeşă” populară şi un suman de iobag (în loc de mantau străbunilor săi), dar sugestia şi demersul lui merită, totuşi, şi atenţie, şi analiză.

*

De-a lungul anilor, i-am tot învăţat pe tinerii cu care am intrat în dialog: Dacă există o şansă din zece mii, încearcă-o, pentru că înseamnă o şansă; dacă nu o încerci, abia atunci nu ai nici o şansă.

*

Practic, textul acesta un asfel de sfat înseamnă: haideţi să încercăm! Să ne întâlnim, să dezbatem ideea, să decidem şi să ne implicăm sau nu! Desigur că mă adresez doar celor care şi există, nu şi păşitorilor păguboşi (halesc tot ce le cade în mână, după modelul idolului lor, vag alfabetizatul de la primărie, lungu) dintre naştere şi naştere.

Naţiunea Creatorilor 2015: pictură, poezie şi muzică

Afişul “Naţiunea Creatorilor 2015“

*

În încercarea de a înfăţişa cultura durabilă într-un mod cât mai atractiv, Centrul Cultural “Bucovina” vă propune cinci spectacole de muzică şi poezie, în “scenografia” expoziţiei Taberei Internaţionale de Pictură “Bucovina – trecut, prezent şi viitor” şi a Taberei de Arte Vizuale “Bucovina, oglindită în artele vizuale contemporane”.

*

Concertul, prevestitor de “Bucovina Rock Castle”, va fi susţinut de muzicienii Mihnea Blidariu, de la “Luna Amară”, şi Andi Drăguşanul, de la “Toy Machines”, cei doi urmând să cânte, împreună, 14 cântece pe seară, în pauzele celor trei reprize muzicale urmând să fie vernisată expoziţia mobilă, seratele literare fiind susţinute de Menachem M. Falek, Aviva Golan şi Lea Taran – toţi din Israel, şi de Roman Istrati, Liviu Dorin Clement, Victor T. Rusu, Alexandru Ovidiu Vintilă şi Ion Drăguşanul. Încă nu ştim la care dintre manifestări va participa şi poetesa… Sofia Vicoveanca, prezentă cu şapte poeme în antologia bilingvă “Naţiunea Poeţilor 2015”, iar Constantin Severin, care pleacă prin cele străinătăţuri, să-şi vadă copiii, probabil că va lipsi.

*

Conceptul de “naţiune a creatorilor” l-am conştientizat, citindu-l pe cumplit de nedrept uitatul mare poet bucovinean Mircea Streinul, care susţinea că Dumnezeu ni se tot arată, prin cele trei dimensiuni ale sale: poezia, pictura şi muzica.

*

Legitimaţiile, care ţin cont de sugestia sculptorului Cezar Popescu (în realizarea “Trofeului Bucovinei”), precum că arta (artistul) este tentaţia a zborului, captivă în sfericitatea pământească, nu vor individualiza, ci vor reuni într-o singură naţiune pictori din Slovacia, Cehia, Croaţia şi România, poeţi din Israel şi din judeţul Suceava, muzicieni rock dispuşi să susţină, seară de seară, cinci lungi concerte acustice, prilej de a rândui, împreună cu noi, cele privitoare la Festivalul Internaţional Bucovina Rock Castle, care, datorită parşiveniei primarului lungu, are de suferit, ca în fiecare an, până ce punem noi umărul şi o scoatem la capăt. De fiecare dată, chiar glorios (auzit-ai, lungule?).

*

*