Cântecul naţional în Bucovina: Satu Mare

Satu Mare, aşezare cu 4.300 de locuitori, în 1890, cu un primar român şi cu unul german, cu şcoală românească şi cu şcoală germană, însemna un model de civilizaţie în Bucovina, preţuit ca atare, dar în care învăţătorii superiori Ioan Andruhovici şi Pancratie Prelipcean erau, cu excepţia ţăranului Pamfil Popescu, singurii păstrători ai cântecului strămoşesc, inclusiv al celui despre haiducul „Ion a Pietrariului”, despre care scrisese o superbă nuvelă Simion Florea Marian, care îl cunoscuse, pe când era copil.

Cântec fonotecat:

p122

Repertoriul vechi al Satului Mare:

Corabască veche – 1109, Ioan Andruhovici, 1909

Frunză verde odolean – 72a, Pancratie Prelipcean, 1907

Ion a Pietrariului – 1105, Ioan Andruchovici, 1909

Om frumos la frumos trage – 2234, Pamfil Popescu, 1914

Dânguliţă fa! – 1104, Ioan Andruchovici, 1909

Puica me cu brâul lat – 1108, Ioan Andruchovici, 1909

Bucovina: Harta cântecului naţional No Comments Feb 21

Cântecul naţional în Bucovina: Sfântu Ilie

Sfântu Ilie, „ţinutul dealurilor rostogolite-n neorânduială, dealuri blânde, rotunde, învelite cu veselă iarbă tânără. E moşia mănăstirii de odinioară a Sfântului Ilie, deci face parte din fondul religionar şi, fireşte, acesta l-a arendat Evreilor, cari aici sunt totul. Ţărani zdraveni, înceţi, tăcuţi ară pentru domnul lor de astăzi, care a înlocuit cu burta, ochelarii şi ifosul său pe Domnul cel vechi de acolo, din cetate, pentru care se ara cu sabia şi se secera cu gloria” (Nicolae Iorga, 1904). Mai bine de jumătate dintre săteni proveneau din Galiţia, iar ceilalţi erau fie secui din Scaune, fie români din ţinutul Bistriţei şi Năsăudului, dar toată lumea vorbea româneşte, şi din pricina vecinătăţii cu Suceava, care avea un iarmaroc celebru, în care puteai face afaceri doar dacă vorbeai limba străveche a locului.

La Sfântu Ilie exista un lăutar celebru, Ioan Popovici, care cânta „cu pistonu”, în 1908, deşi nu fusese „la catane”, având doar 21 de ani, dar probabil că moştenea pasiunea şi ştiinţa de a cânta „la alămuri, precum nemţii” (Grigorovitza), de la vreo rubedenie, care slujise în Regimentul 41 Infanterie din Cernăuţi şi deprinsese meşteşugul interpretării melodiilor la trompetă.

Cântece fonotecate:

p54

p124

p179

Repertoriul vechi al satului Sfântu Ilie:

Anicuţa – 330, Ioan Popovici, 1908

Rusasca – 334, Ioan Popovici, 1908

Corabeasca – 333, Ioan Popovici, 1908

Doină – 329, Gheorghi Cojocari, 1908

Tot aştept şi aştept – 328, Nicolai Cojocariu, 1908

Mândruliţă dragă – 49, Maria Reuţ, 1907

Sara bună, mândruliţă – 49, Maria Reuţ, 1907

Fa Frăsână – 51, Panora Bondar, 1907

Of, a mea fetiţă! – 52, Olga Reuţ, 1907

Tot aştept şi-aştept – 328, Nicolai Cojocari, 1908

Ieşi, Mariţă, la portiţă! – 50, Saveta Ieremievici, 1907

Foaie verde trii masline – 331, Ioan Popovici, 1908

Foaie verde şi-un dudău – 331, Ioan Popovici, 1908

Doină veche – 330, Ioan Popovici, 1908

Bucovina: Harta cântecului naţional No Comments Feb 21

Cântecul naţional în Bucovina: Siret

Siretul a fost, dintotdeauna, un amestec de limbi şi de culturi, cu români traşi mai spre margini sau prin satele din vecinătate, dar cu bătrâni de o minunată reprezentativitate, precum Vasile Siretean, născut în 1833, şi Toader Palamar, născut în 1827, care purtau cu ei, dintr-un veac, în altul, crâmpeie de memorie şi de cultură obştească românească.

„La Siret, între anii 1850-1870, era vestitul taraf al lui Kir Ionică Doboş, format din trei viori, o clarinetă sau un flaut şi un bas”, dar şi Ionică Doboş devenise amintire. Nu memorie, care durează şi pe care o au numai anumite popoare, ci doar amintire.

Strigături – 2244, Grigori Nastasi, 1914

Nevasta frumoasă – 2169, Maxim Jemna, 1914

Cântecul cărăuşilor la plecare – 1100, Vasile Siretean, 1909

Frunză verde măr domnesc – 459, Toader Palamar, 1908

Of şi earăşi of! – 456, Veronica Popovici, 1908

Cântecul Catincuţei – 1099, Vasile Siretean, 1909

Tânguirea unei neveste – 1080, Vasile Siretean, 1909

Până ieram tinirel – 458, Toader Palamar, 1908

Măi, măi, măi, Marandă măi! – 521, Grigori Agapi, 1908

Tinirel m-am însurat – 460, Toader Palamar, 1908

Vai, mândruţă, ce să fac? – 1102, Vasile Siretean, 1909

Bucovina: Harta cântecului naţional No Comments Feb 21

Cântecul naţional în Bucovina: Solca

„Solca e o stradă, dar o stradă dreaptă, bine orânduită, destul de noroioasă. În calea mea spre mănăstire nu văd alta decât ţerani de-ai noştri, ca cei de asară, ba chiar şi câte o munteancă purtând catrinţa neagră cu marginea roşie. În curţi stau căruţele lor deshămate. Oamenii au venit ca să plătească la perceptor şi ca să se spoveduiască la preot”, scria Nicolae Iorga, în 1904, în Joia Paştelui. Dar Solca devenise staţiunea balneară de renume („al doilea Meran”), cu două aşezăminte pentru cură, înconjurate de vile de vacanţă ale celor mai bogaţi oameni din Bucovina, cu un parc în care cântau muzică vieneză orchestre evreieşti celebre, care încântau inima nomenclaturii locale, în frunte cu Tigran Ritter von Pruncul, care ţinea sus steagul românismului, în casa lui fiinţând, din 1896, cabinetul de lectură „Sentinela Poporului”, care avea, încă din start, 300 de cărţi (un număr impresionant pentru vremurile acelea), 4 abonamente la gazete şi o avere de 56 florini şi 68 creiţari.

„La Solca, Bucovina, e colaborator lăutarul Gheorghe Gorovei credincios al academicianului Simion Florea Marian, la culegerea cântecelor”, dar nu şi în 1914, când Alexandru Voievidca ajunge în Solca şi când, ca şi Marian, lăutarul plecase în veşnicie. Cântecul naţional românesc nu prea mai încăpea în această oază de europenism, numită Solca, dar Alexandru Voievidca tot avea să descopere câteva relicve ale identităţii noastre naţionale:

Frunză verde de-alunică – 2191, Nicolai Burdă, 1914

Astă vară la Ispas – 2185, Ioan Burdă, 1914

La cârşmă, la făgădău – 2184, Ioan Burdă, 1914

Seleaca inima mea! – 2189, Paraschiva Ciobotar, 1914

Frunză verde trii migdale – 2190, Veronica Manea, 1914

Foaie verde grâu mărunt – 2245, Iroftei Bilan, 1914

Bucovina: Harta cântecului naţional No Comments Feb 21

Cântecul naţional în Bucovina: Soloneţ

În satul celebrului culegător de cântece Constantin Milici, care era şi un bun cântăreţ – după cum sugerează Alexandru Voievidca, rapsodul cu faimă era Filimon Milici, concurat de învăţătorul Edward Pral – personaj important al zonei, secretar al băncii raiffeiseniene din Todireşti şi Soloneţ, dar şi de localnicii Alexandru Hulai şi Mihai Tipa.