Bucovina şi suferinţele ei / 1914-1918
*
*
*
După recuperarea liricii lui Vasile Gherasim, se naşte dumnezeu, după scrierea monografiilor localităţilor Solca şi Marginea, iată că i-a venit şi rândul lucrării monografice bucovina şi suferinţele ei / 1914-1918 să-şi ocupe locul în categoria CĂRŢI, în care adăpostesc, pe acest site, şi cărţi pe care le-am scris eu, şi cărţi pe care le-au scris alţii, dar în primul rând, memorie bucovineană. Mult mai exhaustivă decât mărturiile postate pe site, în ultimele luni, cartea, pe care o voi posta îndată, aduce în indiferenţa clipei o lume şi o vreme, despre care nu se ştia mai nimic, până acum.
*
Căutând, de multă vreme, o colecţie cu cântece naţionale româneşti din Basarabia, realizată tot de Friedwagner, mărturie importantă, care le-ar permite “Zicălaşilor” să facă o paralelă bine argumentată între formulele stilistice de interpretare instrumentală din Bucovina şi din Basarabia, am dat peste un album de război, “Bessarabien-Ukraine-Krim”, publicat de Erick Zander, în 1943, la Berlin. Imaginile de război, cu ostaşi germani şi români, chiar dacă reprezintă mărturii importante ale vremurilor zbuciumate de sub aura nefastă a ultimului măcel planetar, nu mă prea interesează, firea mea respingând cu oroare violenţa, poate că şi conform principiului unui poet scoţian, născut în aceeaşi zi cu mine (doar veacurile diferă), Burns, care decidea şi pentru mine: “Decât să tai un om, mai bine fac vreo zece!”.
*
Am ales, deci, din paginile albumului menţionat, doar imagini cu localităţi basarabene, cu oameni ai vremii, inclusiv evrei, ba lucrând la repararea drumurilor, ba întâmpinându-i cu bucurie pe ostaşii români, intenţionând eu să adun, în timp, şi o colecţie de iconografie basarabeană, cu care le sunt dator prietenilor Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Petru Oloieru şi Marcel Bostan, cu minunata lui “Alternosfera”. În salvările fotografiilor am folosit numărul paginilor de album şi localităţile, dacă în album se menţionau localităţi (Chişinău, Soroca, Moghilev etc.).
*
*
*
Fără nici o îndoială,
într-o urbe ipocrită
cinstea nu-i tradiţională,
dar tradiţia-i… cinstită!
*
Astăzi, dimineaţă, pe la 7,30 trecute fix, când, din ordinul conducătorului judeţului şi al instituţiilor judeţului Suceava, distinsul şi onoratul domn Tiberiu George Beldiman, mă îndreptam spre sediul Centrului Cultural “Bucovina” ca să tai frunze la javre comunitare, oraşul Suceava mirosea primăvăratec a reavăn şi nu mică mi-a fost mirarea să văd harnicul şuvoi edilitar spălând asfaltul aleii din itinerariul meu diurn. Curgea apa mai dihai decât Suceava la Prelipca, iar eu, topit de admiraţie faţă de ideea bravului dumneavoastră primar, Ion Lungu, de a scoate o parte din străzile istoric înglodate ale Sucevei la suprafaţa zilei, exaltam de bucurie. Vedeam spiritul gospodăresc al lui Ion Lungu plutind prin spiritualitatea locului şi am exclamat: “Bravo! Să vă trăiască!”.
*
“Dumneata nu vezi, dom’le, că s-a spart conducta, schimbată în toamna trecută cu una modernă, europeană, şi că se duc pe apa sâmbetei bănuţii noştri?”, s-a dat la mine un cetăţean. Nu, nu vedeam şi refuz să văd. Să mai văd. De mai bine de un deceniu atenţionez asupra lucrărilor de mântuială, concepute anapoda, dar cu care Lungu îndatorează generaţiile viitoare de suceveni, iar domniile voastre, mari degustători de găluşte şi de folcloroase, îmi tot râdeţi în nas (deja-i albastru de câte ştampile VOTAT aţi îndesat în vârful nasului meu!) şi tropotiţi haida-dâra dâr-dâr-da pe viitorul copiilor dumneavoastră. Ai mei au plecat pentru totdeauna din Suceava, deci nu vor plăti inconştienţa cu care, astăzi, îl votaţi pe Ion Lungu. Să vă trăiască Ion Lungu şi poate că-i voi da şi eu un vot, la vară, aşa, de-al dracului, dacă tot mă obigaţi să plătesc ceva din pierderile duse pe apa sâmbetei şi a incompetenţei.
*
*