Cântecul naţional în Bucovina: Siret

*

Siretul a fost, dintotdeauna, un amestec de limbi şi de culturi, cu români traşi mai spre margini sau prin satele din vecinătate, dar cu bătrâni de o minunată reprezentativitate, precum Vasile Siretean, născut în 1833, şi Toader Palamar, născut în 1827, care purtau cu ei, dintr-un veac, în altul, crâmpeie de memorie şi de cultură obştească românească.

*

„La Siret, între anii 1850-1870, era vestitul taraf al lui Kir Ionică Doboş, format din trei viori, o clarinetă sau un flaut şi un bas”, dar şi Ionică Doboş devenise amintire. Nu memorie, care durează şi pe care o au numai anumite popoare, ci doar amintire.

*

Strigături – 2244, Grigori Nastasi, 1914

Nevasta frumoasă – 2169, Maxim Jemna, 1914

Cântecul cărăuşilor la plecare – 1100, Vasile Siretean, 1909

Frunză verde măr domnesc – 459, Toader Palamar, 1908

Of şi earăşi of! – 456, Veronica Popovici, 1908

Cântecul Catincuţei – 1099, Vasile Siretean, 1909

Tânguirea unei neveste – 1080, Vasile Siretean, 1909

Până ieram tinirel – 458, Toader Palamar, 1908

Măi, măi, măi, Marandă măi! – 521, Grigori Agapi, 1908

Tinirel m-am însurat – 460, Toader Palamar, 1908

Vai, mândruţă, ce să fac? – 1102, Vasile Siretean, 1909