Dragusanul - Blog - Part 961

Constantin Horbovanu: Cascheta

Constantin Horbovanu, cu diploma în mână, în drum spre casierie; umorul e pe bani!

Constantin Horbovanu, cu diploma în mână, în drum spre casierie; umorul e pe bani!

*

Cu câţiva ani în urmă, la trei luni după ce ne-am luat Dacia Logan, am hotărât, împreună cu nevastă-mea, fiică-mea şi cei trei membri ai familiei Matei, să mergem în concediu, la mare, cu maşina noastră, bineînţeles. Pregătirile au durat o săptămână. Urmând sfatul lui Matei, şeful, adică omul cu ideile, am pregătit, pentru cele două săptămâni de litoral, şi cartofi, şi borcan cu brânză, şi conserve de peşte, şi borcan cu castraveţi, şi sâmburi de bostan, şi ulei pentru salată, şi chibrituri, şi ouă, şi griş, şi… Apoi, am scos şi hainele, şi papucii. Adică am făcut un munte, în mijlocul casei. Când am epuizat lista cu tot ce am pregătit, mi-am dat seama că, totuşi, mergem la mare cu o maşină mică, nu cu tirul! Dar cui să spun asta! Lui Matei? I-am spus, iar el, drept răspuns, mi-a arătat muntele apărut în mijlocul casei lui!

*

– Măi omule!, i-am zis, niţel mai răstit. Mai avem două zile până la plecare. În zilele astea, te rog să scapi de trei sferturi din muntele ăsta! Mergem cu o maşină, o maşinuţă, nu mergem cu tirul! Înţeles? Triez şi eu ce am scos în mijlocul casei…

– Pune un portbagaj pe maşină!

– La câte lucruri sunt, trebuie să pun un tir în spate!

Chiar dacă am eliminat multe, maşina s-a umplut până la refuz. Cauciucurile s-au turtit, de credeai că acu-acu fac poc! Înainte de-a o lua din loc, Matei fugi în apartament şi se întoarse cu o caschetă de poliţist, pe care o aşeză pe bord.

*

– Ce faci cu cascheta aia?!, l-am întrebat curios.

– E a unui verişor, care-i sergent major sau agent, că nu mai ştiu cum li se spune acum. Dacă o punem pe bord, nu ne opreşte, pe drum, nici un poliţist.

– Adu-ţi mintea acasă, măi omule! Vrei să dăm de dracul?! Dacă ne întreabă cineva a cui este sau care dintre noi e poliţist, ce-i răspunzi?

– Eu!

– Treaba ta!

*

Am plecat, spre mare, cu cascheta pe bord, în partea dreaptă, unde stătea Matei, şeful. După Fălticeni, la Spătăreşti, am întâlnit primul poliţist, care „se lega” de maşini. Am încetinit şi eram pregătit să trag maşina pe dreapta, dar acesta, după ce s-a uitat lung la Dacie, mi-a făcut semn să măresc viteza. Iar eu, bucuros,  m-am conformat.

– Ei, acum ce ai de zis?, m-a întrebat Matei.

– Încă nu mi-a venit glasul!

– Când ajungem la Eforie, dai un coniac sau trei beri.

– O bere nu-ţi ajunge?!

– Nu. Dacă te oprea, nenea-ţi găsea ceva nereguli, pe la maşină, şi te uşura de vreo sută de lei, cel puţin.

– Orice amendă o împărţim pe din două.

– S-o crezi tu!

– Când merge numai familia mea în maşină, plăteşte amenda numai ea; când e şi familia Matei, plăteşte şi aceasta. Logic! Înainte de plecarea spre mare, eu am băgat în maşină piese de peste 600 de lei. Ca să ne deplasăm în siguranţă. N-am cerut nimic de la tine. Doar la benzină şi amenzi împărţim. Simplu.

*

Matei a înţeles, nevastă-sa, nu. A început cearta. De fapt, mai mult Adela, adică madam Matei, se certa. Cu toată lumea. În centrul oraşului Bacău, i-a strigat lui, bărbatului ei:

– Opreşte maşina, să cobor!

– De ce să cobori?!

– ă iau aer! Nu mai pot! Mă înăbuş! Opreşte!

Şi-l trage pe amic de gulerul cămăşii.

– De ce mă strângi pe mine de gât? Ce… eu conduc maşina?! Spune-i lui!

Şi a arătat spre mine. Am oprit. Adela, care era pe bancheta din spate, dreapta, a coborât grăbită. A coborât şi Matei. Pe stradă… erau mulţi oameni. Unii mergeau la serviciu, se întorceau de la serviciu. Între orele 7 şi  8, e cea mai mare aglomeraţie pe străzi.

*

– Ce urât îi stă lui Matei, cu şapca aia pe cap!, mi-a zis nevastă-mea.

– Care şapcă?!

Din cauza zăpăcelii, a nervilor, amicul luase cascheta de pe bordul maşinii şi, în loc să o pună înapoi, a pus-o pe cap! Iar nevastă-mea avea dreptate. Adidaşi albi, şosete galbene, pantaloni maro, scurţi, cămaşă roşie, cu flori verzi şi mâneci scurte, cascheta albastră!.. Aşa o combinaţie de culori nici la papagali n-am întâlnit!

– Nu trebuia să le spui de amenzi!, m-a dojenit nevastă-mea.

– De ce nu?! Nu vezi ce fac poliţiştii? Dacă vor să-ţi dea amendă sau dacă au primit sarcini pentru cât mai mulţi bani la stat, prin amenzi, îţi desfac toată maşina, ca să găsească o chichiţă, să te amendeze. Ai uitat de ăla, care mi-a văzut stema cu Steaua, de pe bordul maşinii? De ciudă că Dinamo a luat bătaie, cu trei zile înainte, m-a frecat jumătate de oră şi tot m-a amendat!

*

Afară, prietenii noştri se ciondăneau mai departe. La un moment dat, am văzut, îndreptându-se spre Matei, un poliţist, cu caschetă şi costum, deci unul adevărat. Mi s-a zbârlit părul! Am ieşit rapid din maşină.

– Ce-i cu ţinuta asta, domnule?!, l-a întrebat poliţistul adevărat.

– Lasă-mă-n pace! Vezi-ţi de drumul dumitale!, i-a răspuns răstit amicul, fără să întoarcă privirea spre poliţist.

– Sunt subcomisarul Icsulescu şi nu-ţi permit să-mi vorbeşti aşa!

– Leagă-te de găinari, de potlogari, de hoţi, nu de oamenii cinstiţi!, zise Matei, după ce întoarse capul spre ofiţer.

– Faci uniforma de râs! Asta-i ţinută?!

– Este! N-am voie să umblu în pantalon scurt? În papuci sport? N-am voie?…

*

M-am apropiat de el şi i-am luat cascheta de pe cap. Când a văzut-o, s-a făcut negru la faţă şi mic, mic…

– Sunt subcomisarul Icsulescu!

– Eu… eu… sunt inginerul Matei!.. Din Suceava…

– Inginer?! Nu eşti agent principal??

– Nu!

– Şi de ce umbli cu caschetă, să creadă lumea că eşti un organ de poliţie, în stare de ebrietate!

– Scuze!…

*

– Să vă explic!, am intervenit eu. Cascheta este a fratelui lui, care-i poliţist şi e detaşat, temporar, de la Suceava, pe litoral. A uitat-o acasă, iar noi, fiindcă mergem la mare, i-o ducem.

– De ce aţi pus-o pe cap?

– Ne jucam! Fără intenţia de a… Cerem iertare, dacă s-a interpretat în alt mod.

– Fapta trebuie pedepsită. Vii, cu mine, la inspectorat!, i s-a adresat lui Matei.

– Pot să merg şi eu?, am întrebat.

– Nu. Dumneata parchează maşina, într-un loc de parcare, că aici e parcarea interzisă! Aveţi atât de mulţi bani, ca să vă permiteţi atât de multe prostii, într-o singură zi?!…

– Vă rugăm!…

*

Degeaba. Matei l-a însoţit pe subcomisarul de poliţie şi s-a întors, după aproape două ore. Supărat.

– Ai gândit bine treaba cu împărţitul pierderilor! Felicitări! Şi prezintă-te la neica cu 200 de lei, acum!, mi-a zis el. Atât e partea ta din amenda primită.

– Da?! Îţi dau 50, diferenţa de la o altă amendă primită.

– Poftim?!

– După ce ai plecat, a venit un agent de circulaţie şi ne-a dat amendă de 300 de lei, pentru parcare într-un loc nepermis.

– Cine te-a pus să parchezi într-un loc nepermis??!

– Cascheta ta!

Am râs din toata inima toţi şi nu ne-am mai certat… tot concediul.


când frâng ninsori pe florile de prun

Primavara 2

*

am frânt ninsori pe florile de prun

şi tu-mi vorbeşti despre-ncălziri globale

când iernilor ursit să mă supun

cu trupul ostenit le ies în cale

ca să le cer răgazuri pentru ierbi

şi pentru înfloriri dezlănţuite,

să-şi pască timpul turmele de cerbi

prin sufletele noastre prelungite

*

până spre zări ca umbrele-nserării

de alte anotimpuri vindecate,

şi tu-mi vorbeşti de-aceleaşi depărtări

din care ne-am desprins pe apucate

fără vreun ţel şi fără nici o ţintă,

dar hărţuiţi adesea de ninsori

când clopotele-s puse să ne mintă

şi să arunce-n noi cu sărbători,

 *

şi-n vremea asta, zămislind tăceri,

cu o tăcere cosmică îţi spun

că mi-i atât de dor de primăveri,

când frâng ninsori pe florile de prun


La cumpăna iernii cu primăvara

Primavara 1

Primavara 3

*


Marea fonotecarea a cântecelor vechi

Răzvan Mitoceanu, şeful orchestrei Ansamblului "Ciprian Porumbescu", în rol de viorist

Răzvan Mitoceanu, şeful orchestrei Ansamblului “Ciprian Porumbescu”, în rol de viorist

Profesorul Petru Oloieru, muzicianul cu care au început proiectele "Zicălaşii"

Profesorul Petru Oloieru, muzicianul cu care au început proiectele “Zicălaşii”

*

Astăzi, a început fonotecarea, localitate cu localitate, a manuscriselor lui Alexandru Voievidca, cărturarul bucovinean care ne-a lăsat o comoară, ca să îl ignorăm ca pe duşmani. Am început, aşa cum era şi firesc să o facem, cu cântecele naţionale vechi din Berchişeşti, din drag şi faţă de primarul primar Violeta Ţăran, dar şi pentru toţi sătenii din Corlata, care au izbutit să încetăţenească, în ultimii ani, poeţi din Israel, Olanda, Belgia, Brazilia, Germania, Estonia, Ucraina, Franţa, Anglia şi de pe unde au mai fi fost să fie.

*

Am postat melodiile (scurte după partituri), urmând să postez, mâine (în seara asta nu mai rezist) şi textele cântecelor din Berchişeşti, culese cu marcarea cu litere îngroşate a pronunţiilor ciudate – şi o să vedeţi ce limbă românească limpede se cânta în Bucovina, total alta decât găgăuza folcloroşilor de astăzi. Încetul cu încetul, vom inventaria toate specificităţile de limbaj, pe zone, ca să ştim ce şi cum a fost.

*

Comunei Berchişeşti i-am dăruit şi două cântece vechi, culese din Suceava, şi care erau vechi şi în 1907, “Bordeiaşul” şi “Domnul şi mielul”. Ca să fiu cinstit, nu am mai avut răbdare să nu le ascult şi să nu vi le arăt şi dumneavoastră, aşa că i-am rugat pe prietenii mei, Petrică, Răzvan şi Dănuţ, să începem cu cele două bijuterii, asupra cărora noi, bucovinenii, avem dovezi de apartenenţă, iar alţii nu. Plus că, melodic, sunt mai frumoase decât alte variante.

*

Cu cântece naţionale vechi din Bucovina vă puteţi întâlni, miercuri, 30 martie 2016 (miercurea viitoare), de ziua atestării documentare a Bucovinei geografice (30 martie 1392), la Muzeul de Ştiinţele Naturii din Suceava (Parcul Central), începând cu ora 14. Intrarea este, ca întotdeauna, gratuită, iar ieşirea este liberă, deşi sunt convins că melosul nostru strămoşesc o să vă ferece inimile şi minţile în netimp, în fericire. Aşa că, vă aşteptăm.


Cântece naţionale româneşti din Berchişeşti

Răzvan Mitoceanu şi Petru Oloieru au început fonotecarea, sat cu sat, a manuscriselor Voievidca

Răzvan Mitoceanu şi Petru Oloieru au început fonotecarea, sat cu sat, a manuscriselor Voievidca

*

DOUĂ DARURI SUCEVENE:

*

*

Bordeiaşul – 268, Matei Onofrei, 1907

*

01

*

Bordeiaş, bordei, bordei,

Cu mărtăcinei de tei, of, of,

S-a-ncuibat dragostea-n iei!

*

Bordeiaş fără gârlici,

Tu mă faci să viu aici, of, of,

Desculţu şi făr-opinci!

*

Bordeiaş întunecos,

Mult îmi ieşti tu drăgostos,

Că mă faci să viu pe jos!

*

Întăi pe-aici când veniam,

Patru boi eu înjugam,

Dar acum nici unu’ n-am!

*

Apoi venii şi cu cai,

Dacă băui şi mâncai,

Numa-n cămeşă plecai!

*

Vai de mine-n ce-ncăpui,

Că băui tot ce avui,

De nemică mă făcui!

*

*

Domnul şi mielul – 287, Domnica Găină, 1907

*

02

*

Unde-ai fost tu, mielule? (bis)

În pădure, domnule! (bis)

 *

Ce-ai făcut tu acole,

În pădure, mielule?

Am săltat, tot, domnule,

Şi-am jucat, tot, domnule!

 *

Ce-ai mâncat tu, mielule?

Iarbă verde, domnule!

Ce-ai băut tu, mielule?

Apă rece, domnule!

*

De ce plângi tu, mielule? (bis)

Că m-o bătut, domnule,

Pădurariul, domnule!

*

Cum ai plâns tu, mielule? (bis)

Behehehe, domnule,

Mehehehe, domnule!

*

CÂNTECE NAŢIONALE DIN BERCHEŞEŞTI:

*

*

Măi dorule, măi! – 820, Vasile Panţir, 1908

*

03

*

Luncă, luncă, mult ești lungă, lungă,

Doi voinici stau să te-ajungă,

Măi dorule, măi!

*

Doi voinici cu doi cai murgi,

Da’ nu știu ce-s cei voinici,

Măi dorule, măi!

 *

Nu știu că-s frați sau verișori,

Că-s făcuți din doauă surori,

Măi dorule, măi!

*

Bună calea, doi voinici,

Ce purtați puica pe-aici,

Măi dorule, măi!

 *

De-o purtați de curvă mare,

Să mi-o vindeți pe parale,

Măi dorule, măi!

 *

De-o purtați de curvă mică,

Să mi-o vindeți pe nimică,

Măi dorule, măi!

*

N-o purtăm de curvă mare,

Nici n-am da-o cu parale,

Măi dorule, măi!

*

N-o purtăm de curvă mică,

Nici n-am da-o pe nimică,

Măi dorule, măi!

*

Noi nu putem da fetica,

Că ni-i dreaptă ibovnica,

Măi dorule, măi!

*

*

Cobori, Doamne, pe pământ! – 825, Rachila Ianuş, 1908

*

04

*

Cobori, Doamne, pe pământ (bis),

Vezi duşmanii ce-o făcut! (bis).

 *

O despărţit doi drăguţi

Şi s-o luat doi urâţi.

Di s-ar lua numai cei dragi,

Nu-ar mai şi frunza pi fagi,

*

Dar se mai ieu şi cei urâţi,

De-aceea-s codii înfrunziţi.

Iaca văd toana viind,

Di mâncare aducând.

*

Ce-aduci, toantă, de mâncare? (bis)

Ia, păstăi cu usturoi!

Să le duci, toantă,-napoi!

 *

Parcă văd puica viind, (bis)

Poale albe vânt bătând,

De mâncare mi-aducând.

*

Cu cana plină de vin

Şi cu-o burdă de miere-n sân:

Ia, poftim, pribag, primeşte,

Ospătează şi cinsteşte!

 *

De primit, că le-oi primi,

Da’ de cinstit n-oi cinsti

Până nu te-oi întreba:

De când ai ieşit din sat,

Câţi voinici te-o sărutat?

*

*

Frunzăşoară, frunzuliţă – 826 – Rahila Ianuş, 1908

*

05

*

Frunzăşoară frunzuliţă,

Frunzuşoară frunzuliţă,

Măi bădiţă, măi bădiţă,

Măi bădiţă, doi bădiţă,

*

Din noi, unu’ mă iubeşti

Ori amândoi m-amăgeşti.

Că nu-s frunză de răchită

Să măi iei, badie,-o iubită,

*

Că nu-s frunză de stejar

Să măi iubeşti în zădar,

Eu îs floare râzătoare,

Cini nu m-a iubi moare.

 *

Bădiţă di la Bacău,

N-ai văzut drăguţul meu?

Leliţă, di l-am văzut,

Dar nu ţi l-am cunoscut.

 *

Bădiţă, di le-i mai vide,

Iaca-aşa mi le-i cunoşte:

Că la faţă-i albineţ,

Şi la păr, negru şi creţ,

 *

Şi-n faţa obrazului

Scrisă-i ruja macului,

Mai de sus de gurişoară

Trasă-i neagra musticioară.

*

*

Tânără m-am măritat – 824, Rahila Ianuş, 1908

*

06

*

Tânără m-am măritat,

Mare prost mi-am căpătat,

Când îl văd șezând la foc,

Parcă gioacă ursu-n loc,

Când îl văd șezând pe pat,

Parcă șede-un drac balțat.

*

Eu pun bucatie pi masă,

El mă ie di cap pin casă,

Eu îi pun laptie dulcie,

El îmi dă pumni în fruntie,

Eu îi dau dzamă dge pește,

El de cap mă târâieștie.

*

Îi dau dzamă de gaină

Și el m-apucă la mână,

Eu îi dau dzamă de pui,

El mi-arată zghiciu-n cui,

Eu îi dau laptie acru,

El mă mână la dracu’.

*

Eu mă duc la mănăstire,

Prostu’ vine după mine,

Mă-ncinam pi la icoane,

Prostu’ mă prindie di poalie,

Eu încugiur biserica,

Prostu-mi pune piedica.

*

*

Părăuaş cu apă rece – 817, Ioana Zbârcea, 1908

*

07

*

Părăuaș cu apă rece, / Of și iarăși of!

Pi la casa maicii trece, / Of și iarăși of!

Iese maica să se spele, / Of și iarăși of!

Vede lacrimile mele. / Of și iarăși of!

*

Și se-apucă-a se spala / Of și iarăși of!

Și de pietre-a întreba, / Of și iarăși of!

Nu m-o văzut undeva? / Of și iarăși of!

Pietrele au prins a spune / Of și iarăși of!

 *

M-o văzut plângând pin lume, / Of și iarăși of!

Sub poala de codru verde, / Of și iarăși of!

Grea zare, deși se vede, / Of și iarăși of!

Dar la iele cine șede? / Of și iarăși of!

 *

Tot o soră și un frate. / Of și iarăși of!

Frate, frate ciobanașe, / Of și iarăși of!

Mulge, mulge câte doauă, / Of și iarăși of!

Dă-le drumul câte noauă! / Of și iarăși of!

*

Nori de ploaie se gătește / Of și iarăși of!

Și pe noi ne prăpădește, / Of și iarăși of!

Soră, sorioara mea, / Of și iarăși of!

Că-acela nu-i nor de ploaie, / Of și iarăși of!

*

acia-s zmăul și leul, / Of și iarăși of!

Vin la noi la înpețit, / Of și iarăși of!

Zmăule și leule, măi, / Of și iarăși of!

Șezi la noi, dacă-ai venit! / Of și iarăși of!

 *

Noi n-am venit să ședem, / Of și iarăși of!

Ci-am venit să logodim, / Of și iarăși of!

Să luăm pe soră-ta, / Of și iarăși of!

Dar tu cată și-i dă zestrea! / Of și iarăși of!

*

*

Ochi ca noaptea – 813, Varvara Velehorschi, 1908

*

08

*

Ochi ca noaptea cea adâncă,

Pentru ce v-am întâlnit?

Pentru ce așa de tainic,

Așa dulce mi-ați zâmbit?

 *

Nu știți voi că soarta-mi crudă,

Scrisă cu mână de foc,

Să trăiesc o viață brudă

Și să mor fără noroc?

*

De-mi spuneai: Vină cu mine!,

M-aș fi dus și la nevoi,

Fără să întreb, cu tine

Și-am fi murit amândoi.

*

Când iubirea cea-nfocată

A-ncetat în pieptul mieu,

Atunci ura cea amară

Veștejit-au trupul mieu.

*

*

Năcăjât ca mine nu-i – 821, Ana Panţir, 19

*

09

*

Năcăjit ca mine nu-i

Numai puiu’ cucului!

Și-ar zbura, și n-are pene,

Că l-au lăsat fără vreme.

*

Și-ar cânta, și n-are glas,

Că l-au lăsat pui golaș.

Și-a venit o turture

Și-o luat puiul cu ie.

 *

L-au purtat pisti ogoară,

N-au lăsat puiul să moară.

Turturica-i cam beteagă,

Vine cucu’ și mi-o-ntreabă:

 *

Ce țî-i ție, maică dragă,

Spune-mi să-ți ajut digrabă!

Ia-s beteagă și-am să mor

Pe brațele cui mi-i dor!

*

*

Mândruliţa mea – 822, Rachila Ianuş, 1908

*

10

*

Bucuros catana-aș și,

La compania leliții,

Numai pușca de n-ar și,

Mândrulița mea!

*

Pușca și oțelele,

Că mi-o mâncat șelele,

De-ar și pușca di răchită

Și brutacu‘ plin de pită.

 *

Plânge-mă, maică, cu dor,

Ți-am fost fată și ficior,

Ți-am scos boii din ocol,

Pe Balan și pe Bujor,

 *

Ți l-am dus pân’ la ogor;

Ca o brazdă n-am brazdat

Și-napoi ne-am înturnat,

La catani m-au luat.

 *

Inga, maică, păru’ meu,

Să-l iei, maică, să-l strângi bine,

Într-o naframă să mi-l pui

Și pe apă să mi-l dai.

*

De-i vide că plutește,

Nu mai trage nădejde,

Că nădejdea di la mini

Ca și ghiața cea subțire.

*

Pi cararea mea cea dragă,

Mi-a crescut troscut și iarbă,

Pe troscut vântu’ mi-l bată,

Pe puica focu’ mi-o ardă,

*

Și să nu ardă mai greu,

Numai cum oi zice eu,

Să mi-o ardă cu uscati,

Că m-au scos din sănătate.

*

*

Ghiorghiţă şi Marghioliţă – 2237, Cozma Jitar, 1914

*

11

*

Unde te duci, măi Gheorghiță? / Măi bădiță, măi!

Ia, la cârșmă, Marghioliță, / Mândruliță dragă!

 Ce să faci tu, măi Gheorghiță?

Ia, să beu vin, Marghioliță.

*

beu vin, să beu mereu,

Tot pentru nacazul meu.

 Șepte vedre și-o cofiță,

Și-o garafă rămășiță.

*

Dar cu ce-i plăti, Gheorghiță?

Cu cuvântul lui Gheorghiță!

Cu cuvântul de la tine

Și cu punga de la mine.

*

Am o eapă și-o căruță,

Da’ le-oi da celei cârșmărițe.

Și cu aceste, Marghioliță,

M-oi plăti de o cofiță.

*

Vinde-oi vaca și vițica

Și-oi plăti polobocica.

 Vinde-oi boii și vițelul

Și-oi plăti polobocelul.

*

Și mi-oi vinde turmele

Și-oi plăti șe vedrele.

Și ți-oi vinde sălbulița

Și-oi plăti și rămășița.

*

*

Frunză verde de mătasă – 2236, Dumitru Jitar, 19

*

12

*

Frunză verde de matasă, / tră, la, la!

Pornii plugul de acasă,

Să-i ar şi eu o brăzdiţă

Şi s-arunc nişte sămânţă.

 *

Pe când toamna va veni,

S-am şi eu ce hrepcui,

Şi la earnă ce-mblăti,

Casa cu ce mi-o hrăni.

 *

Mă suii pe-un vârf de coastă,

Scoate dracu’ o nevastă,

Eu, cu ochii după proastă,

Plugul mi-a eşit din brazdă.

 *

Boii din brazdă cârnea

Şi cârceia mi-o rumpea,

Eu, cu ochii după dânsa,

Boii-mi rupseră şi bârsa.

 *

Eu stau să-mi fac alta nouă,

Boii-mi rupse plugu-n două.

Legea voastră de femei,

Pentru voi am dat cinci lei!

 *

Pluguşoru-mi să se strâce

Şi să stau cu el aice?

Nu fi, bade, cu banat

Că pluguţu-ţi s-a stricat!

 *

Nu fi, bade, bănuit

Că plugul ţi-i hărbuit,

Nu ştiu, plugu’ ţi-i stricat

Ori eşti ameţit de cap!

 *

Să vii, joi, până la noi,

Că tu ai vr’o patru boi

Şi, din patru, vinde-om doi,

Tocmim plugul amândoi!

*

*

Copilă dragă! – 815, Varvara Velehorschi, 1908

*

13

*

Copilă dragă, tristă mi-e viaţa,

De când pe mine m-ai părăsit,

Şi-ntunecată-i a me viaţă

De când mormântul te-a coperit.

*

Ieri a ta faţă revărsa viaţă,

Ochi-ţi albaştri frumos luceau,

Dar pe la zorii de dimineaţă

Mai mult pe mini nu mă vedeau.

 *

Cuprins de lacrimi şi-amărăciune,

Cătam pe unde să te găsesc,

Şi-n disperare strig al tău nume,

Dar, vai, departe tu locuieşti!

 *

Noaptea soseşte întunecoasă,

Luna s-ascunde sub negrii nori,

Dar tu, copilă a me frumoasă,

Dormi în mormântul tău cel de flori!

*

*

Ciobanul – 814, Varvara Velehorschi, 1908

*

14

*

Sus, pe plaiul plin de floare,

Paşte-o turmă de mioare,

Iar ciobanul jos culcat

Are ochiul rourat.

Măi ciobane, nu dai samă,

Mieii zbiară şi te chiamă!

Cum să stau de grija lor,

Căci mi-i sufletul cu dor!

 *

La izvor, odinioară,

Întâlnii o căprioară

Cu ochi mari şi luminoşi,

Dar sunt ochi şi mai frumoşi,

Că sunt ochii mândrei mele,

Când nu-i văd, mă împle jele,

Când îi văd, cu dulci fiori

Îi sărut de mii de ori.

*

*

Cânepa – 823, Rahila Ianuş, 1908

*

15

*

Frunzuliţă bob şi linte,

Măi bărbati fii cuminti,

Ie coasa şi fă-nainte

Şi-mi coseşte cânepa!

 *

Şi mi-o coseşte ca pi sus,

Să nu rămâie de-un fus,

Mi-o coseşte şi mi-o bate

Şi mi-o vinde fără preţ!

 *

Măi bărbate, tu ştii bine

Că eu lunea nu lucrez,

Marţi, îi zi di sărbătoari,

Miercurea-i di fată mari,

 *

Joia-i pentru dobitoace,

Vinerea nime’ nu toarce,

Sâmbătă, di la amiazi,

Mi-am pus oală să mă lau,

 *

Să mă lau cu siminoc,

Duminică-i iarmaroc,

Au pus furca pi deşghe,

S-o dat la cârşmă, că be,

*

Trii şire pe fus o pus,

Trii litre pe gât s-o dus,

Da’ tălhăraşu’ de fus

Fuga la bărbat s-o dus.

 *

Di s-o pus la cârşmă şi be,

Nu-i treaba ta, fusule,

Da’ las’ să beie saleaca,

Că i-au fost dragă lumea!

*

Măi barbate, măi barbate,

Ia-n du-te la cârşmă, du-te,

Barbate, femeia ta

Au pus furca pe deşghea!

*

*

Bate puiu’ la fereastă – 818, Vasile Panţir, 1908

*

16

*

Bate puiu’ la fereastă:

Ieşi afară, măi nevastă!

Cum n-aş ieşi eu afară, / of, puiule, of!

Da’ mi-i mort de bat barbatu’,

Cu puşca plină la capu,

Cu pchistoale la pchicioare, / of, puiule, of!

 *

Cu sabghia trasă-n masă,

Să nu pot ieşi din casă,

Focu-n cuptiori dudăieşte, / of, puiule, of!

Pânea-n covată doschieşte,

Copchil nic ni se trezeşte

Şi cibotele ni scrăbăieşte, / of, puiule, of!

 *

Focul că l-oi potoli,

Pânea-n cuptior o voi zvârli

Şi copchilu’ l-oi adormi, / of, puiule, of!

Pe bărbat l-oi acoperi,

Ciobotili li-oi ţâpa,

La tine voi alerga, / of, puiule, of!

*

Haide liuliu şi cu tata,

Că mare curvă e mă-ta!

S-a dus la puiu-i în vale, / of, puiule, of!

Da’ nu mai lătra, bărbate,

La cumătra-am fost, departe,

Că-i trage fata de moarte, / of, puiule, of!

 *

Hai în casă, curvo-aleasă,

Că te-oi pune după masă

Şi ţi-oi zice jupâneasă, / of, puiule, of!

Nu mai behăi atâta,

Că-am mai fost la vecina,

Că i-au murit copchila, / of, puiule, of!

*

Dănuţ Lungu, iarăşi în cabina de sunet

Dănuţ Lungu, iarăşi în cabina de sunet

*


Pagina 961 din 1,501« Prima...102030...959960961962963...970980990...Ultima »