Cântece naţionale româneşti din Berchişeşti
Răzvan Mitoceanu şi Petru Oloieru au început fonotecarea, sat cu sat, a manuscriselor Voievidca
*
DOUĂ DARURI SUCEVENE:
*
*
Bordeiaşul – 268, Matei Onofrei, 1907
*
*
Bordeiaş, bordei, bordei,
Cu mărtăcinei de tei, of, of,
S-a-ncuibat dragostea-n iei!
*
Bordeiaş fără gârlici,
Tu mă faci să viu aici, of, of,
Desculţu şi făr-opinci!
*
Bordeiaş întunecos,
Mult îmi ieşti tu drăgostos,
Că mă faci să viu pe jos!
*
Întăi pe-aici când veniam,
Patru boi eu înjugam,
Dar acum nici unu’ n-am!
*
Apoi venii şi cu cai,
Dacă băui şi mâncai,
Numa-n cămeşă plecai!
*
Vai de mine-n ce-ncăpui,
Că băui tot ce avui,
De nemică mă făcui!
*
*
Domnul şi mielul – 287, Domnica Găină, 1907
*
*
Unde-ai fost tu, mielule? (bis)
În pădure, domnule! (bis)
*
Ce-ai făcut tu acole,
În pădure, mielule?
Am săltat, tot, domnule,
Şi-am jucat, tot, domnule!
*
Ce-ai mâncat tu, mielule?
Iarbă verde, domnule!
Ce-ai băut tu, mielule?
Apă rece, domnule!
*
De ce plângi tu, mielule? (bis)
Că m-o bătut, domnule,
Pădurariul, domnule!
*
Cum ai plâns tu, mielule? (bis)
Behehehe, domnule,
Mehehehe, domnule!
*
CÂNTECE NAŢIONALE DIN BERCHEŞEŞTI:
*
*
Măi dorule, măi! – 820, Vasile Panţir, 1908
*
*
Luncă, luncă, mult ești lungă, lungă,
Doi voinici stau să te-ajungă,
Măi dorule, măi!
*
Doi voinici cu doi cai murgi,
Da’ nu știu ce-s cei voinici,
Măi dorule, măi!
*
Nu știu că-s frați sau verișori,
Că-s făcuți din doauă surori,
Măi dorule, măi!
*
Bună calea, doi voinici,
Ce purtați puica pe-aici,
Măi dorule, măi!
*
De-o purtați de curvă mare,
Să mi-o vindeți pe parale,
Măi dorule, măi!
*
De-o purtați de curvă mică,
Să mi-o vindeți pe nimică,
Măi dorule, măi!
*
N-o purtăm de curvă mare,
Nici n-am da-o cu parale,
Măi dorule, măi!
*
N-o purtăm de curvă mică,
Nici n-am da-o pe nimică,
Măi dorule, măi!
*
Noi nu putem da fetica,
Că ni-i dreaptă ibovnica,
Măi dorule, măi!
*
*
Cobori, Doamne, pe pământ! – 825, Rachila Ianuş, 1908
*
*
Cobori, Doamne, pe pământ (bis),
Vezi duşmanii ce-o făcut! (bis).
*
O despărţit doi drăguţi
Şi s-o luat doi urâţi.
Di s-ar lua numai cei dragi,
Nu-ar mai şi frunza pi fagi,
*
Dar se mai ieu şi cei urâţi,
De-aceea-s codii înfrunziţi.
Iaca văd toana viind,
Di mâncare aducând.
*
Ce-aduci, toantă, de mâncare? (bis)
Ia, păstăi cu usturoi!
Să le duci, toantă,-napoi!
*
Parcă văd puica viind, (bis)
Poale albe vânt bătând,
De mâncare mi-aducând.
*
Cu cana plină de vin
Şi cu-o burdă de miere-n sân:
Ia, poftim, pribag, primeşte,
Ospătează şi cinsteşte!
*
De primit, că le-oi primi,
Da’ de cinstit n-oi cinsti
Până nu te-oi întreba:
De când ai ieşit din sat,
Câţi voinici te-o sărutat?
*
*
Frunzăşoară, frunzuliţă – 826 – Rahila Ianuş, 1908
*
*
Frunzăşoară frunzuliţă,
Frunzuşoară frunzuliţă,
Măi bădiţă, măi bădiţă,
Măi bădiţă, doi bădiţă,
*
Din noi, unu’ mă iubeşti
Ori amândoi m-amăgeşti.
Că nu-s frunză de răchită
Să măi iei, badie,-o iubită,
*
Că nu-s frunză de stejar
Să măi iubeşti în zădar,
Eu îs floare râzătoare,
Cini nu m-a iubi moare.
*
Bădiţă di la Bacău,
N-ai văzut drăguţul meu?
Leliţă, di l-am văzut,
Dar nu ţi l-am cunoscut.
*
Bădiţă, di le-i mai vide,
Iaca-aşa mi le-i cunoşte:
Că la faţă-i albineţ,
Şi la păr, negru şi creţ,
*
Şi-n faţa obrazului
Scrisă-i ruja macului,
Mai de sus de gurişoară
Trasă-i neagra musticioară.
*
*
Tânără m-am măritat – 824, Rahila Ianuş, 1908
*
*
Tânără m-am măritat,
Mare prost mi-am căpătat,
Când îl văd șezând la foc,
Parcă gioacă ursu-n loc,
Când îl văd șezând pe pat,
Parcă șede-un drac balțat.
*
Eu pun bucatie pi masă,
El mă ie di cap pin casă,
Eu îi pun laptie dulcie,
El îmi dă pumni în fruntie,
Eu îi dau dzamă dge pește,
El de cap mă târâieștie.
*
Îi dau dzamă de gaină
Și el m-apucă la mână,
Eu îi dau dzamă de pui,
El mi-arată zghiciu-n cui,
Eu îi dau laptie acru,
El mă mână la dracu’.
*
Eu mă duc la mănăstire,
Prostu’ vine după mine,
Mă-ncinam pi la icoane,
Prostu’ mă prindie di poalie,
Eu încugiur biserica,
Prostu-mi pune piedica.
*
*
Părăuaş cu apă rece – 817, Ioana Zbârcea, 1908
*
*
Părăuaș cu apă rece, / Of și iarăși of!
Pi la casa maicii trece, / Of și iarăși of!
Iese maica să se spele, / Of și iarăși of!
Vede lacrimile mele. / Of și iarăși of!
*
Și se-apucă-a se spala / Of și iarăși of!
Și de pietre-a întreba, / Of și iarăși of!
Nu m-o văzut undeva? / Of și iarăși of!
Pietrele au prins a spune / Of și iarăși of!
*
M-o văzut plângând pin lume, / Of și iarăși of!
Sub poala de codru verde, / Of și iarăși of!
Grea zare, deși se vede, / Of și iarăși of!
Dar la iele cine șede? / Of și iarăși of!
*
Tot o soră și un frate. / Of și iarăși of!
Frate, frate ciobanașe, / Of și iarăși of!
Mulge, mulge câte doauă, / Of și iarăși of!
Dă-le drumul câte noauă! / Of și iarăși of!
*
Nori de ploaie se gătește / Of și iarăși of!
Și pe noi ne prăpădește, / Of și iarăși of!
Soră, sorioara mea, / Of și iarăși of!
Că-acela nu-i nor de ploaie, / Of și iarăși of!
*
Că acia-s zmăul și leul, / Of și iarăși of!
Vin la noi la înpețit, / Of și iarăși of!
Zmăule și leule, măi, / Of și iarăși of!
Șezi la noi, dacă-ai venit! / Of și iarăși of!
*
Noi n-am venit să ședem, / Of și iarăși of!
Ci-am venit să logodim, / Of și iarăși of!
Să luăm pe soră-ta, / Of și iarăși of!
Dar tu cată și-i dă zestrea! / Of și iarăși of!
*
*
Ochi ca noaptea – 813, Varvara Velehorschi, 1908
*
*
Ochi ca noaptea cea adâncă,
Pentru ce v-am întâlnit?
Pentru ce așa de tainic,
Așa dulce mi-ați zâmbit?
*
Nu știți voi că soarta-mi crudă,
Scrisă cu mână de foc,
Să trăiesc o viață brudă
Și să mor fără noroc?
*
De-mi spuneai: Vină cu mine!,
M-aș fi dus și la nevoi,
Fără să întreb, cu tine
Și-am fi murit amândoi.
*
Când iubirea cea-nfocată
A-ncetat în pieptul mieu,
Atunci ura cea amară
Veștejit-au trupul mieu.
*
*
Năcăjât ca mine nu-i – 821, Ana Panţir, 19
*
*
Năcăjit ca mine nu-i
Numai puiu’ cucului!
Și-ar zbura, și n-are pene,
Că l-au lăsat fără vreme.
*
Și-ar cânta, și n-are glas,
Că l-au lăsat pui golaș.
Și-a venit o turture
Și-o luat puiul cu ie.
*
L-au purtat pisti ogoară,
N-au lăsat puiul să moară.
Turturica-i cam beteagă,
Vine cucu’ și mi-o-ntreabă:
*
Ce țî-i ție, maică dragă,
Spune-mi să-ți ajut digrabă!
Ia-s beteagă și-am să mor
Pe brațele cui mi-i dor!
*
*
Mândruliţa mea – 822, Rachila Ianuş, 1908
*
*
Bucuros catana-aș și,
La compania leliții,
Numai pușca de n-ar și,
Mândrulița mea!
*
Pușca și oțelele,
Că mi-o mâncat șelele,
De-ar și pușca di răchită
Și brutacu‘ plin de pită.
*
Plânge-mă, maică, cu dor,
Ți-am fost fată și ficior,
Ți-am scos boii din ocol,
Pe Balan și pe Bujor,
*
Ți l-am dus pân’ la ogor;
Ca o brazdă n-am brazdat
Și-napoi ne-am înturnat,
La catani m-au luat.
*
Inga, maică, păru’ meu,
Să-l iei, maică, să-l strângi bine,
Într-o naframă să mi-l pui
Și pe apă să mi-l dai.
*
De-i vide că plutește,
Nu mai trage nădejde,
Că nădejdea di la mini
Ca și ghiața cea subțire.
*
Pi cararea mea cea dragă,
Mi-a crescut troscut și iarbă,
Pe troscut vântu’ mi-l bată,
Pe puica focu’ mi-o ardă,
*
Și să nu ardă mai greu,
Numai cum oi zice eu,
Să mi-o ardă cu uscati,
Că m-au scos din sănătate.
*
*
Ghiorghiţă şi Marghioliţă – 2237, Cozma Jitar, 1914
*
*
Unde te duci, măi Gheorghiță? / Măi bădiță, măi!
Ia, la cârșmă, Marghioliță, / Mândruliță dragă!
Ce să faci tu, măi Gheorghiță?
Ia, să beu vin, Marghioliță.
*
Să beu vin, să beu mereu,
Tot pentru nacazul meu.
Șepte vedre și-o cofiță,
Și-o garafă rămășiță.
*
Dar cu ce-i plăti, Gheorghiță?
Cu cuvântul lui Gheorghiță!
Cu cuvântul de la tine
Și cu punga de la mine.
*
Am o eapă și-o căruță,
Da’ le-oi da celei cârșmărițe.
Și cu aceste, Marghioliță,
M-oi plăti de o cofiță.
*
Vinde-oi vaca și vițica
Și-oi plăti polobocica.
Vinde-oi boii și vițelul
Și-oi plăti polobocelul.
*
Și mi-oi vinde turmele
Și-oi plăti șe vedrele.
Și ți-oi vinde sălbulița
Și-oi plăti și rămășița.
*
*
Frunză verde de mătasă – 2236, Dumitru Jitar, 19
*
*
Frunză verde de matasă, / tră, la, la!
Pornii plugul de acasă,
Să-i ar şi eu o brăzdiţă
Şi s-arunc nişte sămânţă.
*
Pe când toamna va veni,
S-am şi eu ce hrepcui,
Şi la earnă ce-mblăti,
Casa cu ce mi-o hrăni.
*
Mă suii pe-un vârf de coastă,
Scoate dracu’ o nevastă,
Eu, cu ochii după proastă,
Plugul mi-a eşit din brazdă.
*
Boii din brazdă cârnea
Şi cârceia mi-o rumpea,
Eu, cu ochii după dânsa,
Boii-mi rupseră şi bârsa.
*
Eu stau să-mi fac alta nouă,
Boii-mi rupse plugu-n două.
Legea voastră de femei,
Pentru voi am dat cinci lei!
*
Pluguşoru-mi să se strâce
Şi să stau cu el aice?
Nu fi, bade, cu banat
Că pluguţu-ţi s-a stricat!
*
Nu fi, bade, bănuit
Că plugul ţi-i hărbuit,
Nu ştiu, plugu’ ţi-i stricat
Ori eşti ameţit de cap!
*
Să vii, joi, până la noi,
Că tu ai vr’o patru boi
Şi, din patru, vinde-om doi,
Tocmim plugul amândoi!
*
*
Copilă dragă! – 815, Varvara Velehorschi, 1908
*
*
Copilă dragă, tristă mi-e viaţa,
De când pe mine m-ai părăsit,
Şi-ntunecată-i a me viaţă
De când mormântul te-a coperit.
*
Ieri a ta faţă revărsa viaţă,
Ochi-ţi albaştri frumos luceau,
Dar pe la zorii de dimineaţă
Mai mult pe mini nu mă vedeau.
*
Cuprins de lacrimi şi-amărăciune,
Cătam pe unde să te găsesc,
Şi-n disperare strig al tău nume,
Dar, vai, departe tu locuieşti!
*
Noaptea soseşte întunecoasă,
Luna s-ascunde sub negrii nori,
Dar tu, copilă a me frumoasă,
Dormi în mormântul tău cel de flori!
*
*
Ciobanul – 814, Varvara Velehorschi, 1908
*
*
Sus, pe plaiul plin de floare,
Paşte-o turmă de mioare,
Iar ciobanul jos culcat
Are ochiul rourat.
Măi ciobane, nu dai samă,
Mieii zbiară şi te chiamă!
Cum să stau de grija lor,
Căci mi-i sufletul cu dor!
*
La izvor, odinioară,
Întâlnii o căprioară
Cu ochi mari şi luminoşi,
Dar sunt ochi şi mai frumoşi,
Că sunt ochii mândrei mele,
Când nu-i văd, mă împle jele,
Când îi văd, cu dulci fiori
Îi sărut de mii de ori.
*
*
Cânepa – 823, Rahila Ianuş, 1908
*
*
Frunzuliţă bob şi linte,
Măi bărbati fii cuminti,
Ie coasa şi fă-nainte
Şi-mi coseşte cânepa!
*
Şi mi-o coseşte ca pi sus,
Să nu rămâie de-un fus,
Mi-o coseşte şi mi-o bate
Şi mi-o vinde fără preţ!
*
Măi bărbate, tu ştii bine
Că eu lunea nu lucrez,
Marţi, îi zi di sărbătoari,
Miercurea-i di fată mari,
*
Joia-i pentru dobitoace,
Vinerea nime’ nu toarce,
Sâmbătă, di la amiazi,
Mi-am pus oală să mă lau,
*
Să mă lau cu siminoc,
Duminică-i iarmaroc,
Au pus furca pi deşghe,
S-o dat la cârşmă, că be,
*
Trii şire pe fus o pus,
Trii litre pe gât s-o dus,
Da’ tălhăraşu’ de fus
Fuga la bărbat s-o dus.
*
Di s-o pus la cârşmă şi be,
Nu-i treaba ta, fusule,
Da’ las’ să beie saleaca,
Că i-au fost dragă lumea!
*
Măi barbate, măi barbate,
Ia-n du-te la cârşmă, du-te,
Barbate, femeia ta
Au pus furca pe deşghea!
*
*
Bate puiu’ la fereastă – 818, Vasile Panţir, 1908
*
*
Bate puiu’ la fereastă:
Ieşi afară, măi nevastă!
Cum n-aş ieşi eu afară, / of, puiule, of!
Da’ mi-i mort de bat barbatu’,
Cu puşca plină la capu,
Cu pchistoale la pchicioare, / of, puiule, of!
*
Cu sabghia trasă-n masă,
Să nu pot ieşi din casă,
Focu-n cuptiori dudăieşte, / of, puiule, of!
Pânea-n covată doschieşte,
Copchil nic ni se trezeşte
Şi cibotele ni scrăbăieşte, / of, puiule, of!
*
Focul că l-oi potoli,
Pânea-n cuptior o voi zvârli
Şi copchilu’ l-oi adormi, / of, puiule, of!
Pe bărbat l-oi acoperi,
Ciobotili li-oi ţâpa,
La tine voi alerga, / of, puiule, of!
*
Haide liuliu şi cu tata,
Că mare curvă e mă-ta!
S-a dus la puiu-i în vale, / of, puiule, of!
Da’ nu mai lătra, bărbate,
La cumătra-am fost, departe,
Că-i trage fata de moarte, / of, puiule, of!
*
Hai în casă, curvo-aleasă,
Că te-oi pune după masă
Şi ţi-oi zice jupâneasă, / of, puiule, of!
Nu mai behăi atâta,
Că-am mai fost la vecina,
Că i-au murit copchila, / of, puiule, of!
*
Dănuţ Lungu, iarăşi în cabina de sunet
*