Buzincurism la Flutur şi Adomnicăi
Dacă s-ar putea face din denunţurile lui Aurel Buzincu paltoane, aş avea cu ce îmbrăca pe toată lumea din cartierul meu. Abia reintrase Gheorghe Flutur în Consiliul Judeţan, când Buzincu a dat buzna să se asocieze acţiunii dumisale “de schimbare a lucrurilor în bine”, prin metode limbistice, adică buzincuriste. Şi dă-i, şi dă-i cu laude la Flutur, poate-l înduioşează la amoc şi mă dă afară din slujbă, răul societăţii contemporane fiind eu şi numai eu, Ion Drăguşanul, născut Ioan Gâză, care aş fi adus “un plus de birocraţie” şi aş fi “redus mobilitatea şi creativitatea” buzincuriştilor.
Cum Gheorghe Flutur suferea, probabil, de urticare la asalturi limbistice, filologul a încercat şi cu prefecta Mirela Adomnicăi, de data asta luând atitudine civică împotriva vehiculării “unor neadevăruri primejdioase”, care numai în mintea lui există.
Timp de două luni şi mai bine, Buzincu a fost “intelectualul” hărţuitorilor mei, pe care îi rog să dea curs ameninţării (aproximativ: “cine se ia de dl conferenţiar Dr. Aurel Buzincu are de-a face cu noi”) şi să o ia de la capăt cu enormităţile la adresa mea. Dacă-i bal, bal să fie! Nu contează cine se va bucura la urmă. Nu ei mă interesează şi nici Buzincu, pentru că “liderul” culturii nu a produs nimic, fiind atât de lipsit de talent, încât screme îmblătit frazarea. Iată, spre exemplificare, prefaţa domniei sale la celebra antologie, îngrijită de distinsul veşnic doar conferenţiar Dr. Aurel Buzincu, în 1998 – antologie pe care, desigur, aş fi interzis-o ca fiind prost concepută (dovadă: nu au mai existat şi alte volume), dacă aş fi avut vreun cuvânt de spus:
Mulţi universitari suceveni şi ieşeni au publicat cărţi finanţate de Centrul Cultural “Bucovina”. Numai Buzincu nu, pentru că nu a avut cartea scrisă, pe care s-o propună la finanţare. Fără îndoială, dacă n-ar fi înnodat la condei, ar izbuti un salt uriaş în promovarea patriotismului şi a literaturii novatoare:
