Lungu iar o să câştige!
*
Fără să mă mai intrige,
prorocesc aşa, să fie:
Lungu iar o să câştige
… din prostie!
*
Fără să mă mai intrige,
prorocesc aşa, să fie:
Lungu iar o să câştige
… din prostie!
*
mileniul trei după Hristos
într-un fragment al vremuirii:
copacii freamătă frumos,
frumoasă-i desluşirea firii,
dar se aud şi nişte paşi
şi nişte rătăciri buimace,
şi frică parcă ţi se face
şi umbra-ţi vine să o laşi
*
pe la răscruci ca pe-o cămaşă
ce sufletul cumplit ţi-l strânge
atunci când cerul uriaşă
lumina şi-o preface-n sânge
ca să te lege mult mai strâns
de iarba care ţi-i destin,
la fel şi celor care vin
din ne-nţelesul necuprins,
*
dar nu contează, ceasul tău
şi-aşterne limbile duios
de-a curmezişul unui hău:
mileniul trei după Hristos
*
La ocazii, chiar şi dese,
mulţi români o cam întorc:
au de toate, pe alese,
însă ei preferă… porc!
*
“Vulturul Moldovei“: Bine, coane Nicule, ia întreabă pe Maiorescu: logică e asta? Când Ics era distins la noi, dumneavoastră ziceaţi că-i javră; ş-acum, când s-a purtat ca o javră, spuneţi că-i distins? (caricatură de A. Murnu, în Furnica, 1911).
*
oraşul ăsta a pierit de mult,
dar măcinat de stranii decadenţe
insinuează ierburi drept prezenţe
într-un calvar al zilelor ocult
şi nu mai are nici un calendar
şi nici un orologiu nu mai are,
ci amăgind cu-aceeaşi depărtare
ademeneşte nourii barbar
*
ca să-i transforme-n risipiri încete
clipitele buimace şi mărunte,
hai, pune-ţi depărtările pe frunte
şi fugi fără de visuri şi regrete
spre timpul lui de împlinire vie
al gloriilor de odinioară
în care viitorul să te doară
cenuşa fremătând-o în pustie,
*
căci ce-a fost viu pe-aici nu mai există
şi drumu-i pregătit să te apuce
ca să-ţi aşeze sufletul pe cruce
drept ultimă relicvă optimistă