drept ultimă relicvă optimistă
*
oraşul ăsta a pierit de mult,
dar măcinat de stranii decadenţe
insinuează ierburi drept prezenţe
într-un calvar al zilelor ocult
şi nu mai are nici un calendar
şi nici un orologiu nu mai are,
ci amăgind cu-aceeaşi depărtare
ademeneşte nourii barbar
*
ca să-i transforme-n risipiri încete
clipitele buimace şi mărunte,
hai, pune-ţi depărtările pe frunte
şi fugi fără de visuri şi regrete
spre timpul lui de împlinire vie
al gloriilor de odinioară
în care viitorul să te doară
cenuşa fremătând-o în pustie,
*
căci ce-a fost viu pe-aici nu mai există
şi drumu-i pregătit să te apuce
ca să-ţi aşeze sufletul pe cruce
drept ultimă relicvă optimistă